In my defence

Îmi dau seama că am avut o reacţie exagerată în ceea ce priveşte conflictul măgăresc. În consecinţă am să caut să îmi repar greşeala, (însă nu în public căci rufele ar trebui să se spele deoparte, cu ocayia asta îmi cer şi scuze pentru faptul că n-am răspuns la mesajele pe care le-aţi lăsat, dar subiectul era sensibil), până atunci însă...

Am să-mi reiau vechiul obicei "de a sări în apărarea mea"

Titlul postului,de inspiraţie mercuriană, nu are nimic de a face cu regretatul conflict măgăresc,

Problema e în felul următor,

Relativ recent mi s-a adus la cunoştinţă că sunt o persoană zăpăcită, distrată, care nu este ancorată în realitate, O persoană care din lipsă de obiective clare o să se rateze profesinal...

Că tinerii de vârsta mea sunt dinamici, activi, cu un viitor surâzâtor în faţă, că eu continui să mă complac în starea mea...


Am ascultat acuzele, am înţeles punctul de vedere, am procesat, am analizat şi acum sunt gata să-mi expun pledoaria de apărare



E absurd. Adevărul e că nu cunosc pe nimeni care să deţină secretul adevărului absolut. Şi atunci? Cu ce drept vin unii oameni să-mi atragă atenţia asupra punctelor din viaţa mea în care greşesc? Nu am dreptul să fac proprile mele greşeli? Nu am dreptul să învăţ din ele? Nu înveţi să trăieşti din cărţi,

De ce ar trebui să fac lucrurile întrun anumit fel pentru a avea succes în carieră? Există cumva un tipar universal pentru succesul în carieră? Şi mai mult decât atât putem defini succesul în carieră? Nu toţi ne dorim să ne frecăm coatele prin birourile unei multinaţionale,

Eu nu vreau o carieră sufocantă, Eu vreau să-mi văd copiii crescând (nu de alta dar dacă o să facă prostii ca al lor tată o să trebuiască supravegheaţi),

Altfel spus, cred că fiecare dintre noi are propria lui scală de valori. Dar banii şi cariera nu ocupă poziţii fruntaşe în a mea. Da, eu nu vreau să trăiesc visul american...Cred că am dreptul să-mi creez propriul vis, Şi da am dreptul să-mi trăeisc propriul vis, Vis care nu are în dotare birou în zgârie nori, secretară şi carnet de membru întrun club de golf,

Şi de ce ar trebui să fiu în momentul de faţă activ pe câmpul de muncă? Veniturile mele actuale îmi sunt încă suficiente pentru nevoile mele de bază: cărţile, teatrul şi berea,

În momentul de faţă îmi doresc mai mult să-mi întind cortul pe marginea unui lac glaciar din Retezat decât să înregistrez cine ştie ce succes relativ în afaceri,

Învăţ de ani întregi să găsesc frumuseţea vieţii în lucrurile simple, de ce aş renunţa la tot ce am învăţat? De ce să îmi doresc să trăiesc visul de aur al traiului de mic burghez? Mie-mi place să mă opresc din mers să admir o floare, Să o miros,

Închei din nou fără să fi spus ceva concret, şi poate că repet dar eu

Militez pentru diversitate, Militez pentru libertatea oamenilor de a visa, Militez pentru libertatea oamenilor de-aşi trăi propriile vise

Se duc toţi

Se pare că bloggerii sunt pe ducă

Cealaltă faţă a monedei

Da, cred că e corect să expun şi versiunea mea cu privire la tot ce s-a întâmplat

Da, e adevărat i-am promis bani,

Da, e adevărat poate că am băut cu o "cerveza" prea mult,

Da, e adevărat, am rămas amândoi fără bani,

Da, multe dintre cele ce au fost scrise prin alte pagini blogosferice sunt adevărate,

Dar,

Cum să mă acuze de faptul că am făcut-o cu intenţie?

Doar am băut amândoi (cu sete aş putea spune) din ultima "cerveza". A văzut că portofelul meu a ajuns să fie bântuit de amintiri,

Aţi avut vreodată o migrenă? La mine se manifestă întro manieră dureroasă. Ei bine în acea dimineaţă (îmi vine şi greu să cred că totul s-a petrecut ieri) eu aveam o migrenă şi el s-a uitat la mine şi mi-a cerut banii promişi...

Eu am luat portofelul am constatat că e gol şi i-am spus şi lui...Şi el? Cum a reacţionat?...A început să ţipe la mine că i-am promis banii şi nu ştiu ce...că nu aş fi prieten...

Ei bine în clipele alea, migrena şi-a spus cuvântul...capul părea să bubuie...şi eu poate că mi-am ieşit din pepeni...

Şi el, nici nu vreau să-i zic numele, a reacţionat prin violenţă verbală...mi-a zis de origini...i-am zis şi eu de origini...mi-a bruscat chitara...şi pe fundalul unui generic "tu-ţi gura mătii" a plecat trântind uşile, deranjându-mă pe mine, colegii de apartament şi vecinii...

La început m-am preocupat de origini învârtindu-mă ca un leu furios în cuşcă...

Dar după ce m-am calmat mi-am amintit că sunt om de cuvânt şi am purces în căutarea lui...

Dar e prea orgolios şi mi-a respins obsesiv apelurile...

P.S. Propun ca toţi bloggerii să-şi expună părerea în ceea ce priveşte o problemă care devine arzătoare...Cine dintre mine şi el ar trebui să rămână măgăroi. E clar că nu mai putem împărţi acelaşi regn animal.

despre măgari

Cum ar zice un actor din "Sectorul S" tu-ţi gura mătii, evenimente nedorite s-au întâmplat, dar probabil că am să revin, Trebuie să existe soluţii

forfun

Ca un măgăroi ce caută mereu scuze trebuie să spun şi eu că lipsa de inspiraţie m-a ţinut departe zilele acestea de tastele calculatorului,

Norocul meu a constat în vizita protocolară a celui cunoscut în blogosferă drept Puisorul alături de care am căutat să înţlegem de ce orele de închidere ale tavernelor sunt aşa cum sunt,

Dar ieri s-a întâmplat ceva ce a depăşit capacităţile mele de anticipaţie, aşa cum spunea el nu a fost vorba de violul unei femei, şi nu a fost vorba nici de poliţia în căutarea teribililor anarhişti ieşeni,

A fost vorba de un "drac" de femeie,

Până mai ieri credeam că e o amică,

Nu mai sunt sigur :-s,

Ce fel de om trebuie să fii să faci aşa ceva?

Eu în calitate de gazdă am încercatsă-l feresc pe puişor de localurile nemăgăreşti din târgul Iaşilor şi un timp mi-a şi reuşit, dar,

Femeile astea,

Personal cred că l-a prins într-un moment de înghesuială,

Altfel nu ar fi acceptat,

Să nu mai lungesc,

O teribilă promisiune le-a fost smulsă lui Zontar şi Puişorului şi eu m-am înlăturat lor, căci la un pahar de bere am ajuns să cred că pot să fac orice....M-am înşelat

Aşa că aseară 3 oameni nevinovaţi au au păşit într-un local sacru, (să-i zicem forfun?)

Atmoferă halucinantă, din boxe bubuiau vocile chinuite (chinuitoare?) ale karaokerilor, şi noi în naivitatea noastră am crezut că putem să bem câte o bere...

Copii naivi, noi n-am ştiut,

Că acolo se întâmplau lucruri groaznice,

Daaaaaaa

Nu a fost nevoie decât ca primul dintre noi să ducă berea la gură şi s-a dat involuntar semnalul de începere al sacrificiului...

Nu ştiu dacă aţi trecut vreodată prin aşa ceva...în boxe a început să răsune muzică arăbească şi zeci de fete cu şolduri onduitoare au început dansul ritual al sacrificiului...

Mă simt acum ca Martorului lui Saer, vorbesc cu liniştea supravieţuitorului şi nu pot reproduce groaza acelor clipe, nu pot descrie lupta ce s-a dat între dorinţa de a scăpa a acelor 3 nefericiţi, între impulsul lor firesc de a goli sticlele de bere şi groaza provocată de apropierea în valuri a practicanţilor acelui cult,

Fiinţe raţionale, ne-am învins limitele umane şi am fugit, am fugit

Dar, din păcate, nu suficient de repede pentru a ne cruţa ochii de ceea ce a urmat...

Un trenuleţ purtat pe şine de-o falnică manea...

Ţin să-mi cer scuze pentru partea mea de vină...

Terifiant

Prin Iaşi

Zilele astea în Iaşi avem o manifestare blogosferică, s-au întâlnit miclowan (din reflex era să mi pun link la blog, am o problemă) şi puişorul-cufurit ...
Şi astăzi ca şi ieri o să plătim tribut tavernelor...Şi iar simt că nu am ce să scriu pe blog. Mă tem că treptat am pierdut statutul de blogger activ, căci văd că nu mai am o frecvenţă a postării suficient de mare
Am să revin probabil la un moment dat.