da,

Criza continuă.

Am încercat să citesc ce am scris în urmă. Nu am putut. Totul e prea superficial.

Despre "Schimb de carte"

În primul rând aş vrea să menţionez că într-o oarecare măsură îi admir pe bloggerii care se întâlnesc să facă "Schimb de carte".

Totuşi cu riscul de a-mi ridica 3/4 din blogosferă în cap ţin să mă declar aici şi acum adversar al acestor manifestări pseudo-culturale.

Cu ce pot să încep dacă nu...

Eu personal asemenei altor milioane de concetăţeni am studiat limba română de-a lungul a trei cicluri şcolare.
În fiecare ciclu au existat autori impuşi. Astfel timp de 12 ani am simţit (la propriu şi la figurat) cum îmi este impusă o direcţie în dezvoltarea intelectuală (plecăm de la presupunerea că şi eu am intelect).

Personal m-am bucurat când am terminat liceul, printre altele, pentru că am putut Să-mi elaborez un program sistematic şi extrem de personal pentru citit literatură.

unii dintre amicii mei consideră că am exagerat în ceea ce-i priveşte pe hispanici...eu personal cred că (citindu-i pe hispanici) am evoluat mai mult decât în anii în care ministerul culturii s-a ocupat de lectura mea. (dacă acum mă consider "mai evoluat" vă daţi seama cum eram acum 4-5 ani?)

În fine. Nu ştiu cu cât e mai bună bibliografia pe care mi-o stabilesc eu, raportat la cea a ministerului, dar eu o prefer...

Acum, în momentul de faţă, câţiva ani mai târziu,

Schimb de cărţi...Ideea e grozavă. Dar. În Iaşi...Nu ştiu cum e în alte oraşe...Dar, în Iaşi există librării şi biblioteci...

Pentru socializare am alternative...Atunci?...

Deci...Să te întâlneşti e bine. Să dezvolţi un sistem de încurajare a lecturii e din nou bine. dar să fim seriosşi. Manifestarea asta "Schimb de cărţi" e în fond o formă modernă a ruletei ruseşti. Riscul ca eu să mă treyesc cu o o operă îndoielnică e prea mare. Probabilitatea unui recul e prea mare.

Repet.

Există riscul să irit o bună parte a blogosferei, dar...eu unul cred că "Schimbul de cărţi" este ceva extraordinar, ceva ieşit din comun, dar pentru cei care au nevoie de un imbold pentru a citi.

Poate o fac prost dar eu citesc de plăcere.

Scuzele mele de rigoare

Mă văd obligat să-mi cer scuze pentru postul precedent. Am fost acuzat de superficialitate pentru el, dar ţin să menţionez că el nu era aşa de gol. De fapt astă noapte când l-am scris se întindea pe mai multe rânduri, dar...

Pe la 9 fără 20 când am fost trezit de un arsenal de ferestrae, ciocane şi bormaşini instinctiv primul lucru pe care l-am făcut a fost nu să înalţ spre tavan urări de bine ci să şterg ceea ce am scris.

Am şters pentru că mi-am dat seama că nu-mi place. Am şters pentru că eram oripilat de ceea ce scrisesem. Am şters pentru că...

Da, trec prin ceea ce aş putea denumi criză de identitate blogosefrică. Criza nu e cauzată de propunera lui moldovan. Nu ştiu de ce sau cum a fost provocată. Dar, de parcă nu ar fi suficient că nu ştiu exact cine e bloggerul miclowan trec şi printr-o gravă criză de inspiraţie.

Ce mi-a plăcut în NY

Da, deşi per ansamblu am rămas dezamăgit de "ţara tuturor posibilităţilor" au fost acolo şi lucuri care m-au impresionat plăcut.

Cam netot din fire am reuşit să pierd avionul spre ţară şi am rămas singur pentru două zile în NY. Nu am să povestesc acum momentele alea interesante în care târam două valize prin Manhatan căuutându-mi culcuş pentru noaptea ce urma.

Cum am rezolvat problema nu mai contează. Important e că am rezolvat-o. Şi...În seara următoare mă plimbam prin centru metropolei cu mult mai puţin bagaj. Mi-a plăcut atunci mult să văd că în ţara mâncăilor erau cozi de 30-40 de metri la teatru. (cozile dădeau literalmente colţul)

Hm

Încerc de câteva ore să renunţ la Windows şi să-mi pun şi eu un Linux prietenos. Încă n-am reuşit. În încercarea mea de a-mi identifica problema am găsit totuşi chestia asta, care îmi place "This is the Linux-land. In quiet nights, you can hear the windows machines rebooting."

Despre "Blogul cu nuanţe de vermeliu"

Am primit o leapşă de la Alecs în care trebuie să explic de unde vine numele blogului.

:(

Mi-am botezat aşa blogul ca să nu uit niciodată că am un vocabular limitat.

Acum ceva timp am avut la un examen un exerciţiu de vocabular. Printre cuvinte era şi vermeliu (sau mă rog vermelin). Atunci am intuit varianta corectă. Apoi am căutat-o. Am regăsit cuvântul într-o poezie de Leonid Dimov, "Lili şi densitatea".

Fragment:

"Deasupra-i, hoteste, vantul clopoteste
si, drept in varf, acum il vad, se roteste
un punct de-ntuneric. Un uliu, soptesc,
un uliu violet, un uliu craiesc
coboara-n spirale spre Lili, lin,
matematic, dungat in vermelin."

Apoi pierzând timpul pe net am mai găsit undeva vermelinul. Ruşine. Trebuie să-mi fie ruşine. Vermelinul e nuanţa de roşu de pe drapelul naţional.

Da, da ştiu dacă traducem titlul blogului avem...Blogul cu nuanţe de nuanţă de roşu, dar e ceva deliberat

Dau lepşa mai departe Lynei, că sunt curios :d