Perversiunile vânzării

Eu unul am licenţa pe vânzări, deci am de citit cărţi despre vânzări...dar...Doamne ajută, cred, sunt convins că manuscrisele de vânzări sunt oribile, eu unul nu le pot citi, sunt prea vulgare

Aproape toate sunt la fel, scrise de americani care au descoperit în vânzări piatra filosofală, americani care concep manualele după reţeta cărţilor de genul "17 paşi pentru succesul în viaţa sexuală"

plin de determinare mă aşez în bibliotecă în faţa acetui tip de manuale şi :-s, de fiecare dată cedez, cu greu reuşesc să trec de primele 20-30 de pagini care sunt pline de mulţumiri, care acoperă copilăria timpurie, adolescenţa, tinereţea şi anii petrecuţi în forţele de vânzare, apoi urmează povestea înduioşătoare legată de prima lui mare eroare, şi intră în scenă mentorul, şi gata...paşii stângaci ai autorului sunt ghidaţi către lumină, carieră senzaţională şi dorinţa de a împărtăşi lumii secretul

Iar ar trebui să fiu sancţionat

oaspeţi internaţionali m-au ţinut departe de tastatură în ultimele 2/3 zile, gazdă atentă, revin în cel mai scurt timp

In bere veritas sau Importanţa crucială a consumului de bere în anii studenţiei

Mă întreb dacă substantivul comun "bere" are echivalent în latină, şi nu ştiu răspunsul,

Da, sunt student. Da, beau bere. Da, nu sunt singurul. Da, sunt mulţi care ne etichetează drept viitori beţivi, alcoolici, etc.

Am anumite convingeri.

Una dintre ele ar fi faptul că studenţii sunt fiinţe extrem de raţionale, studenţii beau de nevoie...

Da, bine, unele voci ar putea zice că o bere amară, rece e bună pentru răcorit, servitul ei e un mijloc de socializare, etc

Alţii, strâmbându-se simandicos, ar butea să pună accent pe faptul că berea în cantităţi mari e dăunătoare pentru organism, dar

Nu, studenţii nu beau de plăcere. Studenţii beau de nevoie,

Studenţii beau în special bere şi nu alte băuturi.

O fac din cauză că berea este aliment (e deja clişeu) şi mai mult decât atât medicament,

O bere conţine extrem de multe vitamine (în special din clasa B), conţine magneziu, proteine, aminoacizi,

Un litru de bere asigură mai mult de un sfert din necesarul de aminoacizi necesari zilnic, cum să condamni un biet student că bea şi el acolo vreo 4 litri de bere când mai mult ca sigur o face din cauză că nu a reuşit să mănânce ceva hrănitor,

Berea are între componentele ei B6, are magneziu, daaaaaaaaaaaaa e bună pentru memorare. Are rost să condamni săracii studenţi că nu părăsesc tavernele în timpul sesiuni?...Din dragoste de carte o fac (Ştiu sunt unii care susţin că după bere nu-ţi aminteşti nimic. Rezultatele studenţilor ce frecventează tavernele contrazic această afirmaţie)

Şi ca să aduc în discuţie şi unele valori apreciate atât de mult de "spuma" blogosferei, trebuie să spun că studenţii beau în ultimă instanţă din patriotism, consumul de bere a crescut de la 54 de litri pe cap de locuitor în 1990, la 80 de litri în 2006. Acum avem un consum de circa 100 de litri pe cap de locuitor...Mândră ţară...Cehii sunt încă în faţă, dar îi ajungem şi pe ei, consumul a de 60 de litri în plus este realizabilă.

P.S Am găsit referinţe într-o revistă dedicată publicului feminin a posibilităţii utilizării de bere pentru îmbăiat şi pe post de şampon, declar acum că nu sunt de acord cu aceste desconsiderări

P.P.S Gata, că vorbesc prostii

Bolnav

Am frisoane, nu am dormit noaptea trecută, am nevoie să fiu îngrijit

Valoare

Bănuiam că proiectele pe care le fac nu au o valoare prea mare, dar ieri la un anticariat de pe Alexandru Lăpuşneanu, Younes mi-a arătat într-o cuztie de cărţi un teanc de proiecte de la Facultatea de Filosofie şi de la cea de Economie,

Ar trebui să-mi fac griji că zile întregi de muncă sunt oferite pentru 1 leu? Şi nici măcar nu era precizată nota =((

Despre egoismul lecturii sau de ce cititul nu e un act atruist

În aceiaşi manieră subiectivă ce-mi este caracteristică de la actul de adopţie blogosferică continui astăzi să perorez despre egoism.

Cum am promis cititoriloir acestui blog (ar fi trebuit să o fac acum vreo 2-3 zile) abordez astăzi problema egoismului implicat de către lectură.

De ce este cititul o acţiune egoistă?

Un răspuns, al meu, nu neapărat cel mai bun, se poate construi folosind mai multe perspective ale acţiunii "de a citi"

Dacă am privi totul din perspectiva resurselor implicate am putea observa că...

Cititul implică resurse intelectuale, fizice, de timp, etc

Lectura acaparează intelectul, cititul implică o relativă imobilitate fizică,

Timpul este una dintre cele mai capricioase resurse umane...Cititul implică mult timp, mai mult decât atât, cititul implică folosirea timpului la maxim

Nu ştiu dacă am să reuşesc să clarific ceea ce trece acum prin puţina-mi materie cenuşie, dar oamenii obişnuiţi când citesc nu pot să desfăşoare în paralel şi o altă acţiune umană solicitantă (pot desfăşura acţiuni mecanice cel mult. Am putea împărţi acţiunile umane în mecanice şi acţiuni care solicită concentrarea individului. Cititul mecanic nu prezintă interes, căci e o acţiune superficială făcută cu sacrificul pătrunderii înţelesurilor textului).

Mă gândesc la alte acţiuni

-când priveşti un film ai timp să vorbeşti cu cel de lângă, citeşti fraze întregi pentru a recrea o imagine, filmul ţi-o oferă de-a gata

-când asculţi muzică poţi să şi dansezi, când dansezi poţi să încânţi privirea cuiva (nu e cazul meu desigur), un cititor imobil poate irita

-când desfăşori o activitate muncitorească poţi să te gândeşti la altceva, şi chiar dacă vrei sau nu beneficiile muncii tale sunt resimţite de semenii tăi,

nu ştiu...citiul te fură, şi

Când citeşti renunţi la toţi cei din viaţa de zi cu zi, la prieteni, rude, cunoscuţi şi preocupat doar de tine îţi faci intrarea în universul creat de autor, muzica rămâne undeva pe fundal, dar nu o mai auzi, camera dispare din jur

Nu ştiu, mă tem că nu reuşesc să-mi exprim ideile azi

Din altă perspectivă, aş putea afirma că ceea ce obţinem din citit ne rămâne nouă. Ca în nici o altă acţiune umană cititul se face în beneficiul individului. E adevărat că poţi împărtăşi o parte din informaţiile acumulate, dar cât de puţin probabil e ca într-un rezumat sau recenzie să apară adevăratele senzaţii, gânduri ce au survenit pe măsura parcurgerii cărţii,

Tânăr şcolar fiind, refuzam să adaug în caietul de lectură alte opere în afara celor din bibliografia suplimentară.

Dacă ne gândim la locurile publice pentru diferite acţiuni umane...observăm că pentru citit există bibliotecile cu sălile lor de lectură...încercarea de a desfăşura o altă actzivitate într-o sală de lectură este imediat înfierată de privirile celor care în cel mai egosit mod cu putinţă vor să se izoleze în cărţile lor

P.S. jalnic, ştiu, poate că ar trebui să mă întorc la subiecte de interes cetăţenesc

Conflict estetic-doctrinar

Dezamăgesc dar argumentele referitoare la egoismul implicat de lectură au luat o turnură care îmi solicită mai mult timp decât ceream.

Ca să nu-mi ies din mână încep prin a le aduce laude infractorilor români. Aceştia sunt nu doar ingenioşi ci şi bione echipaţi. De exemplu într-un orăşel bucovinean (altul decât Rădăuţi) la şcoala generală la care am învăţat să buchisesc s-a dat o spargere. Hoţii s-au răzgândit în ceea ce priveşte calculatoarle, dar pentru a nu se face de râs în tagma lor au ars câteva cataloage. (cârcotaşii ar spune că acesta ar fi fost motivul lor principal) Nu e primul jaf cu efecte asupra cataloagelor din acel oraş, vreo două s-au produs chiar pe vremea când eram eu elev acolo. Inedit este că în ciuda poziţiei centrale a şcolii hoţii şi-au făcut intrarea cu ajutorul unui flex (silenţios instrument nu?). Ce mă face pe mine curios este...Cu ce l-au alimentat?

Revenind la titlul postului, trebuies să îi aduc în discuţie pe Băsescu şi conceptul de piaţă liberă. Nu, acest post nu este despre politică. Acest post este cel mult unul legat de piaţă şi de reglementarea ei.

În perioada în care Băsescu era primarul Bucureştilor despre două din acţiunile sale s-a auzit, prin intermediul canalelor media, şi în fundul meu de ţară.

- eliminarea din oraş a câinilor vagabonzi;

- eradicarea chioşcurilor;

Problema eliminării câinilor nu mă interesează momentan indiferent de maniera de realizare a ei: eutanasierea lor, transporturi nocturne clandestine către localităţile învecinate, înecări, măceluri, etc. (nu mai aduc în discuţie metodele rădăuţene)

Pe mine mă preocupă problema chioşcurilor, şi am să încerc să fac şi o paralelă Bucureşti-Iaşi.

Înainte de asta trebuie să mărturisesc că eu personal nu le-am agreat niciodată (şi nu m-ar deranja falimentul chioşcurilor rădăuţene) şi că o dată cu dezvoltarea mijloacelor moderne de comerţ dispariţia lor se realizează în mod natural, din varii motive ca scăderea cererii, puterea mică de negociere cu furnizorii a "chioşcarilor", etc

Dispariţia se întâmplă în mod natural, piaţa îşi spune cuvântul.

Aşa se întâmplă în Iaşi, de 3 ani jumate de când sunt aici văd cum unul câte unul chioşcurile dispar, în urmă rămân petice de asfalt pre-decembrist, simultan parterele blocurilor trec de sub stăpânirea micilor comercianţi sub cea a băncilor.
În Iaşi s-a dorit evitarea unor probleme sociale, continuarea încasării de taxe, etc şi nu neapărat respectarea legilor pieţei libere

În Bucureşti însă primarul a luat decizia de a le eradica brusc, acţionând contrar legilor pieţei libere.

Conflictul care mă macină este cel dintre dorinţa de frumos, dorinţa de a vedea oraşele scăpate de bazarurile stradale şi convingerea raţională că piaţa liberă este preferabilă celei reglementate.

Bucureştii de după acţiunea lui Băsescu arătau mult mai bine, Iaşii o să mai aibă mulţi ani chioşcuri...

Dar raţiunea învinge,