Test de personalitate

Am primit o leapşă de la Carina, care constă în rezolvarea unui test foarte colorat.
Result of your test :

Your results present a correlation ratio with our model superior to 94 % .
( In a general way, a result can be taken into account if this ratio is superior to 30 %.)


Your Profile :





You are 44 % extrovert and 56 % introvert.

Independently of any order of importance :
You are intellectual and intelligent, you wonder and you inquire before taking any action.
You are also able to listen to others, you show a good emotional intelligence, you know how to bring your support to others.
Finely you are charismatic and good in communication, you know how to attract and manage people.


Your attitude towards the environment :

facts

feelings

idees



At first, at 40%, you are centered on your thoughts and your actions are determined by your knowledge and your experience.

Then, at a rate of 32%, you are centered on the facts and on the reality of things at 32 %, Your actions depend on the real facts.

Finally, at 27%, you are attached to moral values and feelings, and you have an emotional relation with the environment.


Your highest qualities today :

At 22 %, you are intellectual and intelligent, you keep wondering and inquiring before setting up your next step or defining your values.

At 22 %, you are thoughtful and deep, you think before getting into action and you know how to communicate your knowledge.

At 20 %, you are a creative person, with always new ideas, and you know how to apply them.

At 17 %, you are attuned to others and you show a good emotional intelligence, which allow you to give support to people.

At 17 %, you are open and good communicator, you know how to attract people and engage them.

Finely, you are dynamic and active, you are determined in your actions, you know how to communicate your ideals and your energy, and thus, you know how to boost people, you are a manager and a leader, and you know how to organize groups of people and how to give them your energy.

Trimit leapşa mai departe la Angie, Andrei şi Simona

Maniere de Bucovina

Ca să nu se spună că văd doar părţile bune ale Bucovinei şi că sunt incapabil să-mi judec obiectiv oraşul am să vorbesc astăzi şi dintr-o altă perspectivă. (povestesc totuşi cu o strângere de inimă)

Aşadar acum vreo 2-3 ore m-am deplasat cu Andrei şi cu un alt fost coleg de şcoală la unul din localurile de promenadă ale oraşului.
Totul a decurs bine în primă fază...Ne-am deplasat acolo ne-am aşezat la o masă mai retrasă (din întâmplare dublă) ne-am comandat fiecare după preferinţe şi puteri şi ne-am angajat într-o discuţie.

Treptat localul s-a umplut iar legile fizicii şi-au spus cuvântul.

După cum ştim cele mai multe dintre probleme au mai multe soluţii şi în situaţia de faţă patroana localului a găsit de cuvinţă să aleagă una care nouă, studenţi amărâţi fără suficientă profunzime capitalistă, ni s-a părut inoportună.

Aşadar, prinşi într-o discuţie oarecare, vedem cum patroana vine hotărâtă înspre noi (aş zice şi încruntată) şi trage deoparte una dintre cele două mese la care stăteam.
Operaţiune s-a dus la bun sfârşit fără a ni se adresa nici măcar un amărât de "pardon".

Plec de la ipoteza că distinsa patroană ne-a citit gândurile şi şi-a dat seama că nu aşteptăm pe nimeni. Totuşi nu pot să nu mă întreb dacă nu s-a gândit că reorganizarea meselor din local ar putea să ne deranjeze.

P.S. Oarecum ofensaţi ne-am ridicat şi am plecat, dar presupun că la următorul grup de clienţi ar fi venit să ne întrebe "Mai aveţi mult?"

Cărţi

Navigând prin spaţiul virtual românesc am dat şi eu peste un sit interesant.
Pe sit-ul www.e-elev.ro se găsesc cărţi care pot fi download-ate. Pot fi găsiţi acolo de la clasici la contemporani. Totul este gratis. Editurile traduc un autor, scot cartea în serie limitată, apoi cei de la e-elev se ocupă de propagarea ei.

Nu ştiu...De fapt poate că ar trebui să mă bucur că am acces la volumul întâi al Casei Buddenbrook (că prea stătea desperecheat 2-ul).

Oricum, e îmbucurător faptul că se pune la dispoziţia elevului carte de top, cu sau fără aprobarea autorilor. Ideea că acesta s-ar putea deplasa până la librării/biblioteci trebuie alungată înainte de a se transforma într-un coşmar.

Am fost şi protestatar

Acum 5-6 ani eu eram un tânăr plin de convingeri idealiste. Aş putea spune că pe atunci eram gata să merg cu ideile proprii până la a fi extremist. (între timp am învăţat să accept şi opinii contrare)
Dintre domeniile în care mă manifestam amintesc aici de ecologie. Viziunea pe care mi-o formasem despre lume mă determina să fiu un mic reacţionar gata oricând să militeze pentru drepturile naturii.

Momentul perfect pentru a protesta era perioada sărbătorilor de iarnă. De sărbători se tăiau brazii (ştiu că încă se taie) şi aveam mai mult timp liber. Atunci ca şi acum, de altfel, eram convins că tăierea a milioane de brazi este o crimă...
Şi eu ca să îmi manifest dezaprobarea purtam an de an o crenguţă de brad. Crenguţa era aceiaşi pentru toată perioada sărbătorilor astfel încât până la sfârşitul lor se usca.

Acţiunea de protest am repetat-o mai mulţi ani. Iar mereu efectele au fost colosale...Nu am reuşit să-mi conving nici măcar familia să renunţe la brazii naturali. Mai mult decât atât oamenii care mă vedeau cu acea crenguţă credeau că are un scop sărbătoresc.


Între timp m-am mai maturizat şi am renunţat la protestul meu dar continui să nu înţeleg masacrul împotriva naturii.
An de an se jupoaie coline întregi ale Carpaţilor (am remarcat o creştere a importurilor din Norvegia)apoi 3 săptămâni brazii sunt expuşi şi legile pieţei îşi spun cuvântul. Undeva înspre 24 decembrie lumea îi împodobeşte în grabă, îi înveleşte în instalaţii (care să fie vizibile pentru vecinii din blocul de vizavi) şi...
Brazii rămân în fundal gata oricând să apară în fotografiile de colecţie.
Două săptămâni mai târziu tomberoanele sunt pline de brazi.

Justificarea principală a măcelului este mirosul de cetină. Oamenii îşi pun bradul în casă ca să-l adulmece. O creangă nu este suficientă pentru asta...Nuuu...oamenii au nevoie de un miros distribuit în mod proporţional...Doamne fereşte să miroase a plastic.

P.S. Dacă aş produce brazi de plastic le-aş adăuga arome şi nu neapărat de cetină.

P.P.S. Telefonul meu a trecut în nefiinţă, sunt rupt de lume (într-un sens bun desigur).

Bilanţ

Am primit acum mai multe zile o leapşă de la Lyna.
Deşi ar fi trebuit să răspund de mult la ea am ezitat.

de ce? pentru că sunt leneş şi normal pentru că mai erau 2 săptămâni din ani care s-ar fi putut dovedi decisive pentru conţinutul postului. Şi în parte am avut dreptate.

Leapşa îmi propunea să realizez o trecere în revistă a anului care a trecut, şi asta voi înceerca să realizez acum.

Aşadar...

- în 2007 mi-am creat cel de-al treilea blog, şi pentru prima oară am reuşit să postez mai mult de 3 articole...şi poate că ar trebui să vă cer scuze pentru asta;

- tot în 2007 aş putea spune că am trecut din anul 3 în anul 4, dar asta e în mare parte doar o consecinţă a trecerii timpului;

- în acelaşi 2007 am reuşit să ajung la un consens cu cel care l-a zămislit (dpdv biologic desigur) pe miclowan, şi foarte probabil cei 9 ani de necomunicare vor fi urmaţi de alţi 9, şi de o dezmoştenire;

- în 2007 am reuşit să citesc mai puţin decât în anii precedenţi, şi asta nu mă face fericit;

- în 2007 am ieşit pentru prima dată dintre graniţele ţării...şi deşi am văzut lucruri frumoase şi am avut experienţe interesante, mi-a plăcut atât de tare că mi-am dorit să mă întorc;

- în 2007 am dat pentru prima oară şpagă, deci m-am făcut mare?;

- în 2007 am reuşit să mă mai cert cu încă 2-3 cunoscuţi...deci caracter dificil, fire vulcanică, pericol pentru soţietate...recomandare izolare blogosferică;

- în ultimul an am învăţat mai mult decât orice să mă plâng...şi sunt capabil să o fac la orice oră din zi sau din noapte, trebuie doar să aud cuvântul marketing;

- în acelaşi an a fost lansat la apă conceptul de Măgăroi (şi cred că e cea mai mare realizare a mea din acest an);

- acum pe final de an am remarcat cu bucurie că pasiunea mea pentru libertarianism continuă să existe;

- şi ca să nu uit de elementul care îmi dă forţă să continui...pe final de an am făcut un pariu pe o navetă de bere...Younes poţi să pregăteşti banii de bere;

Leapşa merge mai departe la Angie.

Sărbători fericite

Da, am reuşit în final să ajung acasă.

De semnalat...

Am venit ieri acasă...mă simt mult mai odihnit...am avut ocazia să văd cum pe cele 5 locuri libere din compartimentul meu s-au înghesuit 8 minoritari...

Aş dori de asmenea să menţionez că aseară a avut loc o întâlnire a bloggerilor rădăuţeni...da, am fost cu Andrei la o bere :-j

Profit de faptul că se apropie Moş Crăciun, şi ţin să-mi împrăştii şi eu urările în acest context virual...

Aşadar...
Le urez celorlalţi măgăroi şi măgăruşe (Andrei, Simona şi Angie) să fie cât mai prolifici în elaborarea de articole pe probleme culturale...

De asemenea ţin să le urez o vacanţă cât mai plăcută şi manifestări "Schimb de carte" cât mai fastuase celor care habitează pe malul Begăi, respectiv Tomata, Bloo, Carina,

Le urez sărbători fericite şi celorlalţi bloggeri pe care îi mai citesc Prăjitorul, Lyna, ru4-8, Adia, Cav3ndish, Che,

Nu în ultimul rând aş vrea să le urez Sărbători Fericite şi o relaţie cât mai armonioasă cu Moş Crăciun lui Younes, Teacup şi cetitorilor mei care mă cunosc...şi celor care nu mă cunosc

OMG (sau ADM). Din ciclul "Debitate de un coleg într-un proiect de afaceri"

Ştiu că daca dau Ctrl + V o să-mi scad şi mai tare nivelul blog-ului, dar asta e...

„Vârsta este exprimată in anii impliniţi (de exemplu, o persoană care are vârsta de 24 ani şi 11 luni la 1 iulie, este cuprinsă la vârsta de 24 ani).”
„O maşină cu soferul la bord nu mai este un mit”
„Schimbarea domiciliului se inregistrează in cazul persoanelor pentru care organele de poliţie au inscris noul domiciliu in cartea de identitate şi in fişa de evidenţă a persoanei.”
„Datorită reliefului judeţului Iaşi, relief predominant de dealuri, economia este centrată pe agricultură. Industria există doar în oraşe.”
„Omul foloseşte mulţi combustibili: pentru încălzire, pentru obţinerea energiei necesare proceselor industriale sau pentru a arde propriile deşeuri”
„O maşină numai cu şoferul la bord nu este un mit. Rata medie de ocupare a unui autoturism este de 1.2 oameni transportaţi. Astfel, alegerea in majoritatea cazurilor este cea mai scumpă şi cea mai poluantă: mijlocul de transport individual. Drept consecinţă logică, consumul de energie folosit in transport este in continuă creştere: procentul anual fiind +4%, şi dublându-se anual.”
„Transportului este in creştere continuă din mai multe motive: distanţele intre serviciu şi casa se măresc, drumurile pentru plăcere sau shopping devin din ce in ce mai frecvente. Si se preferă din ce in ce mai mult utilizarea maşinii faţă de mersul pe jos sau bicicleta.”
„In mediul urban, 82 dintr-o sută de călătorii sunt efectuate cu maşina, 12 cu mijloace de transport public şi 6 cu bicicleta.”
„Evoluţia valorilor culturale este un fenomen care se produce in interiorul valorilor culturale de bază, in ciuda instabilităţii acestora. Mutaţiile produse aici, de-a lungul unor perioade mai mare de timp, influenţează comportamentul de consum şi de cumpărare.”

nu mai am timp de nimic. ultimul lux pe care mi l-am permis a fost să-mi cumpar de astăzi bilet de tren...pentru duminică.

am trecut peste momentul meu de slăbiciune de zilele trecute, acum stau aici, singur în Iaşi, mă chinui cu ultmiul proiect şi mă întreb

Cui îi trebuie zăpadă?

Cui îi trebuie să fie de sărbători alături de familie şi prieteni?

Cui îi trebuie atmosfera de dinainte de sărbători?

mie nu. eu mă pregătesc să fiu mkter

Magia Crăciunului

Există o teorie conform căreia toţi oamenii sunt ok. Acţiunile lor pot să nu fie ok, dar ei în esenţă sunt. Şi deşi eu personal nu sunt de acord cu teoria asta, am să pornesc în divagaţia mea nocturnă de la ea.
Aş vrea să plec şi de la superbul film "Pay it forward". De la acel sistem al faptelor bune iniţiat de un copil. De fapt nu vreau să voresc despre sistemul piramidal construit de el. În filmul ăla e vorba de ceva mai mult. E vorba de un gest capabil să sensibilizeze. Un gest capabil să-i facă pe cei atât de prinşi în "viaţa reală" să se oprească pentru o clipă să-şi amintească de faptul că sunt oameni.

Toţi oamenii sunt ok, dar nu toţi oamenii sunt capabili de asemenea gesturi.

Acum două săpămâni mă întorceam cu un coleg de la liceul unde am fost distribuiţi să facem practică. Ne întorceam pe Bulevardul Independenţei din Iaşi şi în faţă la Universitatea de Medicină...Ştiţi Universitatea de Medicină din Iaşi...? În faţa ei este o flacără care arde mereu (ai zice că ard gazul de pomană). Ei bine cum ne întorceam amândoi, eu prea prins în universul meu egoist nu am văzut, dar el da...
La flacără era o femeie în vârstă care se încălzea. Şi el a văzut-o, i s-a făcut milă şi s-a dus să-i dea banii care îi avea prin buzunare. Eu mi-aş fi continuat drumul, în egoismul meu, fără să tresar, el s-a oprit. Apoi (şi asta m-a lăsat fără cuvinte) o trecătoare l-a văzut şi i-a dat şi ea bani. Trecătoarea...În vocea trecătoarei se simţea emoţie când i-a zis colegului meu "Îţi mulţumesc că exişti"
(ţin să menţionez că femeia care se încalzea a vrut să refuze banii)

Apoi câteva zile mai târziu am aflat de inţiativa Simonei şi am rămas iar fără cuvinte. Din nou m-am oprit pentru o clipă din viaţă şi am admirat gestul. Incapabil de un gest identic tot ce pot să fac e să spun: Îţi mulţumesc Simona, că exişti!

Nu sunt doar egoist, sunt şi groaznic de subiectiv. Aş vrea totuşi să nu-mi fie luat în nume de rău faptul că mă impresionează mai mult gesturi simple, dar imposbil de imitat, decât gesturi caritabile ca cele ale autointitulatului Războinic al Luminii

Cititorii de astăzi

Nu intenţionam să scriu postul ăsta, mai ales că problema tratată e dezvoltată excelent şi de Andrei.

Eu unul am o slăbiciune pentru literatură. Citesc din timpuri despre care nu mai pot să spun multe. O fac în stilul meu uşor repezit, sărind, poate, uneori peste detalii importante.

Acum eu nu ştiu cum citesc alţi oameni dar eu când sunt pasionat de un autor încerc să-i pătrund mai bine opera. Mă bucur că germana mi-a permis să mă bucur de Rilke în original şi într-o bună zi poate că am să ştiu suficientă fizică să-l pot aprofunda pe Sabato.

Trecând peste detaliile acestea să vorbesc şi despre ce mă frământă.

Citesc, atunci când timpul mi-o permite, pe alte bloguri recenzii de carte şi commenturi la ele. Unii nu pot face aşa ceva pentru că le-ar răpi bucuria şi suspansul de a citi o carte...de parcă în literatura de top ar trebui să căutăm suspans.
Eu, în schimb, o fac fără probleme. Şi nu am probleme nici când vine vorba să recitesc o carte bună.

Închei paranteza şi ajung şi eu să zic OMG...de ce îşi pierd unii oameni timpul citind? ce rost are să citeşti atâta timp cât vezi în "Tunelul" lui Sabato o poveste de dragoste în care el e ăla rău (:-j)...Sau vezi în "Dragostea în vremea holerei" o poveste între o materialistă şi un îndrăgostit fără speranţă...sau cum îmi zicea profa de română printr-a 11 a "Paulo Cohelio (ar fi trebuit să zic stop aici) e autorul meu preferat, dar "11 minute" nu-mi place pentru că e vulgară."

Stop. recomand tuturor să citească, dar am ajuns la concluzia că poate unii oameni nu ar trebui să piardă timpul. Să se uite mai bine la un film. Nu zic să nu-şi cumpere cărţi. Să cumpere. Să umple rafturi întregi. Poate, într-o bună zi un copil, sau un nepot mai răsărit o să tragă foloase.

Situaţia ca o parafrază

Un prieten parafrazându-l pe Badea zicea azi dimineaţă, în mijloc de proiect "Suntem studenţi la marketing şi asta ne ocupă tot timpul"

Aş zice că are dreptate dar mă tem că văd altfel problema.
A fi marketer e în definitiv doar o problemă de fizic şi fizică.
Îţi trebuie fizic pentru că a face marketing înseamnă să dai noapte de noapte probe de rezistenţă.
Îţi trebuie fizică pentru că în marketing să dormi e un lux...trebuie să fi mereu gata să te joci cu relativitatea timpului
Aş putea să completez cu un citat din Hemingway "Experimentul a fost un succes. Pacientul..."de fapt nu mai contează...Sunt prea obosit să fiu logic. Important e că sunt iar în stadiul în care pot să-mi fac de cap. Am să dorm iar 4-5 ore.

P.S. Mi-e groază să mă culc ştiind că dacă mă trezesc trebuie să o iau de la capăt

P.P.S. A reapărut Azuga prin rafturi. O recomand. Bere bună, puţin pasteurizată.

Rămân totuşi aici

Bloggerii sunt nişte oameni deosebiţi. Semnalarea stării mele de nemulţumire a fost suficientă pentru a-mi fi aduse reparaţii de natură morală. Accept scuzele care mi-au fost prezentate.

În urma dezaprobării atitudinii mele, de către bloggeri pe care îi apreciez în mod deosebit, realizez, acum, că am avut ceea ce s-ar putea numi o reacţie exagerată şi ţin să-mi cer scuze de la toţi cei pe care i-am dezamăgit.

Presat de proiecte, dar cu promisiune că am să revin, închei aici.

:(( Îţi spun adio, dragă blogosferă

Cândva mi s-a reproşat că mă şmiorcăi pe blogul meu mai rău decât o babă de 80 de ani, totuşi ce mi-a spus ea ieri este peste puterile mele de înţelegere.

Şocat de cruditatea lumii fac acum singurul pas raţional.
Da, sunt decis să părăsesc blogosfera...:( Nu încercaţi să mă opriţi.
Am trăit luni întregi cu impresia că blogosfera e preferabilă alternativei pe care mi-o oferea lumea reală, dar se pare că m-am înselat.
Dar cum eu în lumea reală nu mă simt pregătit să mă întorc...am hotărât să-mi creez un univers paralel, doar al meu (am să fiu mai tare ca cei care îşi fac blog şi-l ţin ascuns de absolut toată lumea)cu prieteni imaginari (pe unii doar îi reactivez)...cu Nică...

Mda

E neclar totul. Cred că e vorba de o femeie.

Mai vistori decât ele, acţionăm impulsiv, fără să gândim,
Ne lăsăm ghidaţi de sentimente pe care nu suntem capabili să le înţelegem
Întâi renunţăm la noi, apoi treptat lăsăm în urmă fiecare vis al nostru
În timp învăţăm să tăcem
Ba nu...sufocaţi de umbre alegem să nu mai zicem nimic

P.S. Astăzi am fost jignit, =((, sunt devastat, colindele nu mai au nici un efect

Teatrul e demodat, nu?

Sincer să fiu eu unul nu aveam de gând să vorbesc despre teatru în seara asta.

Dar...

Un prieten mi-a povestit despre o discuţie care s-a purtat la un seminar de al lui. Astfel ajungându-se prin cine ştie ce mijloace la problematica teatrului o tânără domnişoară, originară din târgul Ieşilor, a remarcat scandalizată că:

- în Iaşi, din cauză că Teatrul "Vasile Alecsandri" e în renovare, trupele mari din Bucureşti nu au unde să vină (ciudat dar din câte ştiam eu acestea au venit totuşi şi în Iaşi şi mai mult decât atât s-au descurcat onorabil pe scenele Luceafărului şi ale Ateneului Tătăraşi);

- actorii din Iaşi sunt jalnici (eu am rămas de multe ori fără cuvinte în faţa prestaţiei lor);

- a fost o dată la teatru şi piesa nu a fost în concordanţă cu ce îi sugerase ei titlul (De-a dreptul scandalos nu? Ce rost are să mergi la teatru dacă piesele nu sunt previzibile?)

Din afirmaţiile d-şoarei aş zice că o interesează mai mult actorii "vedetă", dar poate că mă înşel...

P.S. În timp ce scriam rândurile de mai sus mi-am amintit de o întâmplare care o priveşte pe domnişoara respectivă.
Eram în anul 2 la un seminar de pedagogie şi pe când ea îşi susţinea cu ardoare o opinie eu am intervenit, cu ceea ce unii ar numi contraargument.
În clipa aceea ea s-a întors spre mine (surprinsă oarecum că un nimeni are tupeul să intervină) şi mi-a demontat contraargumentul cu o singură propoziţie.
"Tu eşti prost"

Dezastru

Astăzi am încercat să mă manifest într-un mediu de care de obicei fug.

Plin de avânt, am sunat-o pe bunica mea şi am ţinut-o la telefon să-mi dezvăluie şi mie din reţetele tradiţionale ale tărâmului natal.

M-am hotărât asupra uneia dintre reţete şi am achiziţionat ingredientele principale.

Apoi,

M-am închis în bucătărie hotărât să nu mai ies de acolo fără un succes culinar şi...

...:((

acum

...le deplâng soarta tuturor femeilor care au petrecut prea mult timp la cratiţă...

Trec peste faptul că ce mi-a ieşit avea doar 10-20% din gustul pe care mi-l aminteam eu (dezastros, nu?)...dar ce plictiseală d-le, să stai să găteşti :-o înconjurat de-un nor de fum

P.S. Caut femeie seriosă care să ştie să gătească (mai bine ca mine :-j)

P.P.S. Ieri Eleonora a făcut cunoştinţă cu Tatiana

De Crăciun, Simona...

Da, vine Crăciunul, iar Simona, o bloggeriţă cu totul deosebită şi-a amintit că sărbătorile de iarnă nu înseamnă doar "să primim cadouri".

Eu, unul, cu senzaţia asta am rămas, oamenii vor cadouri...Sau poate caută toţi id-ul lui Moş Crăciun să-i ceară cadouri pentru alţii...

Recunosc, eu unul sunt un egoist şi în cele mai multe clipe mă gândesc la mine, dar asta nu înseamnă că nu apreciez gestul Simonei...Mai mult decât atât, îl apreciez atât de mult încât am luat decizia să sprijin şi eu cum pot acţiunea...

Dap, despre o acţiune este vorba...căci Simona organizează pe 19 decembrie, la ora 19 în Club A din Bucureşti o acţiune de binefacere. În ce constă aceasta? Ei, bine, este vorba de un concert. Fondurile strânse vor fi folosite pentru bătrânii de la Azilul Sfânta Elena din Bucureşti.
Nu mă întrebaţi ce formaţie o să cânte, căci s-ar putea să mă faceţi să cred că sunteţi atât de egoişti încât vă interesează cauza şi nu efectul...

Chiar dacă eu sunt izolat aici la sute de kilometri de capitală şi "mă strofoc" să găsesc o soluţie să fac şi eu o donaţie nu trebuie să aşteptaţi să fac eu prima donaţie...mergeţi singuri, sunteţi mari de acum...

P.S.
Mă vă obligat să fac câteva specificaţii.

Astfel,

Chiar dacă o să participaţi, şi o să faceţi donaţii eu vă spun din start că nu pot să vă garantez că prin gestul vostru:

- lumea o să fie brusc mai bună,

- o să ajungeţi în Rai,

- o să vi se ia interviuri de către Esca,

- o să fiţi (la rândul vostru) ajutaţi la bătrâneţe,

Aş mai zice că aveţi o datorie morală, dar dacă nu v-am convins până acum, nu mai are rost să risipesc cerneala virtuală.

Id-ul lui Moş Crăciun

Moş Crăciun are id de mess.
Moş Crăciun utilizează tehnică de vârf.
Moş Crăciun are şi blog.

Mă întreb dacă are şi webcam?

Îmi pare rău dacă am să dezamăgesc pe cineva, dar...

Eu nu înţeleg de ce a ajuns un copil pe blogu-ul meu căutând id-ul lui Moş Crăciun.
Să fim serioşi, chiar dacă ar avea id, ce şanse ar fi să stea available? Mai mult decât atât ce şanse ar fi să ştie să scrie în română? Şe ştie doar că scrisorile din România îi sunt traduse de elfi...

Despre legalizarea prostituţiei

Mă gândesc să-mi iau obiceiul de a scrie posturi care să înceapă cu scuze. :D

Azi de exmplu ţin să-mi cer scuze de la toate rudele, prietenii şi cititorii care mă credeau un tânăr de o moralitate desăvârşită. Am să continui deci prin a-mi susţine imorala-mi opinie.

Trăim, aici, în România, într-o societate care ar putea fi caracterizată printr-un înalt simţ al pudorii declarate, în consecinţă condamnăm prostituţia.
Nu contează prea mult că această pudoare e dictată de biserică, de învăţăminte deprinse într-o adolsecenţă angelică sau de un aşa zis bun simţ.
Important este faptul că prostituţia este considerată imorală şi în consecinţă este aratată cu degetul.

Privind totul prin perspectiva mea, trebuie să recunosc că eu unul sunt un om simplu (aş zice de la ţară dar mi-s Rădăuţii municipiu) şi pot să zic cu mâna pe inimă că nu am interacţionat cu mediul lor. De fapt până la o vârstă destul de înaintată nu le-am văzut nici măcar pe margine de drumu.

Hmm, să nu divaghez de la subiect şi să trântesc şi o definiţie (că am văzut la concursul de bloggeri că fără aşa ceva nu merge postul)

Aşadar, conform Dex-ului prostituata este...:-j,

Neah nu pot să o fac aşa convenţional...

O persoană care practică prostituţia (bărbat sau femeie) este remunerată financiar pentru servicii de natură sexuală pe care le aduce unei alte persoane dispusă să plătească.

(Îmi cer scuze de la cititoare pentru că în rândurile următoare am să mă refer în special la femei care se prostituează. O fac din cauză că prostituarea este mai des întâlnită la femei. Menţionez totuşi că aceasta se întâmplă din cauză că există o cerere mai mare pentru femei prostituate, deci mai mulţi bărbaţi doritori. Deci, bărbaţii "e de vină")

În România prostituţia era la început de secol XX legală (ssstt e secret faptul că multe romanţe au ca subiect domnişoare care prestau servicii în case luminate-n colţuri de felinare roşii) apoi când a fost instaurat regimul comunist a fost scoasă în ilegalitate.

Astăzi serviciile sexuale continuă să fie în afara legii, dar ele continuă să existe fie că se desfăşoară în locuinţe mizere, pe banchetele din spate ale autovehiculelor, în TIR-uri sau prin diverse locaţii de lux (pentru protipendadă)
Raidurile repetate ale poliţiei române, cu toate că impresionează prin nume, s-au dovedit a fi lipsite de eficienţă. Domnişoarele îşi plătesc amenda şi se întorc în stradă. Se întorc în stradă pentru că îşi analizează opţiunile şi ajung la concluzia că aceasta e cea mai bună.

Ele nu o fac din cauză că nu ar putea să facă altceva, ci pentru că ele consideră că această "muncă" este mai bine remunerată decât o alta pentru care sunt, sau nu, calificate. (a ieşit cam dur)

Aşa că analizând situaţia până în acest punct avem doar perdanţi:

- statul nu încasează impozite pentru această activitate;
- muncitorii din această industrie nu îşi pot desfăşura activitatea în condiţii normale din cauza razilor efectuate de poliţie;
- cei care solicită aceste servicii nu beneficiază de condiţii optime (banchete?);
- riscul de răspândire al bolilor venerice este ridicat pentru cei care solicită servciile, pentru perechile lor şi nu în ultimul rând pentru prestatori;
- se dezvoltă activităţile legate de piaţa neagră, căci fiind în ilegalitate au migrat spre zona de interes a traficanţilor;
- etc;

Aşa, acum, după ce am descris "piaţa" să-mi exprim şi punctul de vedere cu privire la ce trebuie făcut pe ea.

(Aşadar miclowan (adică eu) se raportează în cele mai multe cazuri la învăţăturile şcolii libertariene (rog a nu se confunda libertarienii cu libertinii) şi se va folosi de ele în exprimarea convingerilor sale)

Eu sunt pentru legiferarea prostituţiei.

Spun asta cu riscul de a atrage asupra mea nori grei de furtună, dar...După mine, potopul...

Aş putea să-mi construiesc argumentaţia plecând de la ce am observat mai sus că se pierde prin interzicerea prostituţiei. Tot aşa aş putea dar să vin cu exemplul olandez de succes, dat nu am să o fac.

Nope, am să mă folosesc de sănătoasele argumente libertariene (fac totuşi remarca pentru necunoscători, că deşi este vorba de o şcoală de gândire care a pierdut foarte mult teren în ultimii 15-20 de ani, asta nu înseamnă că ideile lor de bază nu mai sunt valabile)

1. Într-o societate capitalistă (uneori şi în cele socialiste) forma de bază a proprietăţii o constituie nu o bucăţică din glia strămoşească ci corpul uman. Aşadar, înzestrat cu un trup am dreptul să aleg ce să fac cu el. Este doar problema mea cum îl folosesc. Ceea ce se extinde şi în ceea ce îi priveşte pe practicanţii vechii meserii.

2. Fiecare persoană are dreptul să facă ce vrea atâta timp cât prin acţiunea sa nu îi agresează pe ceilalţi. Eu nu mă consider agresat de faptul că lumea se "iubeşte" pe bani, deci din punctul meu de vedere sunt liberi să-şi facă de cap. Îmi pare rău însă pentru cei care se consideră agresaţi psihic de aceste activităţi.

3. Scoaterea unei activităţi în afara legii determină formarea unei pieţe negre (cu riscurile menţionate mai sus). Imposibilitatea aplicării unui control total (mulţumesc lui Dumnezeu că încă nu putem vorbi de o societate Big Brother) asigură perpetuarea activităţii. Dar, luptele cu morile de vânt sunt o pasiune a moraliştilor, nu?

Aş putea să continui, dar deja m-am întins prea mult. Noapte bună.

Ninsoare

În Iaşi ninge. Ssssttt...să nu afle miclowan, el are proiecte.

Despre sentimente naţionale

Nu ştiu, ceva îmi spune să nu mă bag în polemica asta...
Oricum paragrafele următoare o să fie cel mult plictisitoare. Aşa că nu-mi fac griji cu adevărat.

Azi dimineaţă am predat din nou în cadrul unui liceu ieşean (e ceva legat de modulul psihologic). Acolo în faţa elevilor mi-am amintit de modul în care am fost influenţat, în trecut, de către sistemul românesc de învăţământ.

Şi azi mă iau de un obiect de care am fost pasionat ani întregi, istoria.

Fac, în fugă, o mică paranteză să notez că adeseori mi s-au ţinut interminabile prelegeri privind faptul că sunt dator să-mi iubesc ţara, istoria şi mai mult să fiu gata oricând să-mi dau viaţa pentru ele. Acest post este poate o reacţie la aceste învăţăminte.

Propaganda de acest tip este începută de timpuriu în sistemul românesc de învăţământ...poate mai ţineţi minte manualele de citire din clasele 1-4? Prin clasa a 2-a, a 3-a era o lecţie interesantă în ele...Un local, oameni în jurul meselor, din motive a căror importanţă s-a pierdut în negura timpului, se cântă imnul...toţi se ridică în afară de un domn...După imn, un tânăr il admonestează. Replica domnului se bazează pe o adevărată construcţie maieutică "Tu ai plantat un copac? Ai construit o casă? Ai făcut un copil? Ai săpat o fântână? (şi partea cea mai importantă) Ai luptat în război?...Atunci nu ai dreptul să vorbeşti"

Bine mi-e greu să vorbesc în numele altora, dar mă întreb..pentru un copil de zece ani (destul de uşor de influenţat, nu?) ce înseamnă să i se spună...nu ai să fi bărbat, dacă nu ai să lupţi în război...nu ai dreptul să vorbeşti dacă nu lupţi...trebuie să distrugi inamicul...

În fine să lăsăm mijloacele de manipulare timpurii să trecem în revistă şi armata...da...băieţi, nu sunteţi bărbaţi dacă nu faceţi armata...e condiţia esenţială...aşa spun învăţăturile bătrâneşti...ca să fiţi bărbaţi trebuie să înghiţiţi 6-12 luni mojiciile unui "superior" pe care nu-l respectaţi

Istoria. Nu ştiu la alţii cum a fost, dar eu unul am făcut o pasiune nebună pentru acest obiect. Pasiunea a fost atât de mare, încât câţiva ani mai târziu când a venit timpul liceului, în ciuda unei gândiri adecvate realului m-am dus spre ştiinţe sociale.
Şi după ani întregi în care înghiţisem poveştile fantastice despre "ghimpele din coasta Imperiului Otoman", despre faptele de vitejie, despre geniala strategie a distrugerii resurselor naturale (căci da, vodă se retrage în munţi, otrăveşte fântâni, pârjoleşte câmpii şi salvează eroic ţara şi întreaga Europă), despre modul în care am fost mereu furaţi de către marile puteri, despre ura pe care trebuie să o purtăm maghiarilor, ruşilor, bulgarilor, şi celorlalte naţii (cu excepţia Franţei care ne este ca o iubitoare soră mai mare), despre modul plin de demnitate în care le-am suportat pe toate..ah mândră ţară, eram gata să aprofundez

Aiurea, am ajuns la 12 ani să îi "urăsc" pe toţi, pe unguri, germani, ruşi, ucraineni. Şi ciudat, eu sunt doar pe jumătate român...iar jumătate din mine îşi ura cealaltă jumătate. Dar mai are importanţă, că mi-am renegat originile? Doar am trăit puternice sentimente naţionale...

Şi totuşi, există şi scăpare. Dap, mulţumită unui profesor (sau manierei lui de predare) am reuşit să trec prin sistemul propagandistic al Ministerului. Dap, chiar în clasa în care trebuia să aprofundez istoria eu m-am lecuit de ea, şi am înţeles că istoria e scrisă doar de învingători, că istoria e subiectivă şi că învăţarea unor pagini cosmetizate nu poate să fie ţelul meu în viaţă.

Căci în definitiv sunt lucruri pe care istoria învingătorilor le uită...

Ce rost are să menţionăm că un stat de 4 milioane de locuitori a fost bombardat în timpul războiului din Vietnam, de către SUA, mai mult decât tot globul în timpul celui de al doilea război mondial. Laos, că despre el e vorba, nu era implicat direct în război, şi s-a ajuns la situaţia interesantă de a fi bombardat cu jumătate de tonă de bombe pe cap de locuitor. (nu e greşeală e chiar vorba de 500 de kg per om)

Mai bine să lăsăm totul aşa cum e...să fim pregătiţi oricând să ne punem sub arme pentru o cauză care nu este a noastră...să luptăm până la ultimul om împotriva unora care nu ştiu de ce luptă cu noi.

Să jurăm credinţă patriei cu mâna dreaptă pe inimă...restul nu mai contează

Măgar nu te naşti, măgar devii...

Aceasta e cerebrala observaţie făcută acum câteva săptămâni de unul dintre măgăroi. Şi s-a dovedit plină de veridicitate, căci deja putem vorbi de o înmulţire a celor care poartă acest statut.

Deci, da dragi cititori...şi voi puteţi deveni măgăruşi...

Dap, în acest week-end în municipiul care e şi capitala ţării a avut loc prima conferinţă a măgarilor bloggeri. Ce s-a întâmplat pe acolo este povestit şi pe blogul Simonei şi pe cel al lui Andrei. Nu am să mai reiau unele detalii, căci nu mă simt în stare să spun lucrurilor pe nume mai bine decât ei.

Oricum trebuie să depun mărturie că într-un sălaş cultural (Fire?) de-a lungul unei conferinţe ce a avut loc sub sacrul semn al copituţei s-au trasat noi direcţii ale mişcării culturale măgăreşti.

De asemenea s-a hotărât organizarea de manifestări măgăreşti şi în alte oraşe ale ţării, pentru a le permite tuturor fanilor să intre în contact cu izul cultural măgăresc.

În cadrul aceleiaşi manifestări blogăreşti s-au purtat convorbiri şi cu alţi talentaţi reprezentanţi ai blogosferei, în speţă Alexandra şi Andrei. (e vorba de un alt Andrei, sunt mai mulţi în blogosferă)

M-am hotărât

...în proporţie de 90% să mă apuc din toamnă de Facultatea de filosofie...până atunci mă sui în primul tren şi mă duc să-i văd pe colegii mei de Blog măgăresc

Jocuri ale copilăriei

Acum vreo două săptămâni după o discuţie prelungită cu Simona mi-au fost răscolite amintiri legate de copilărie.

E foarte posibil să nu fiu coerent. Aşa că-mi cer scuze anticipat.

Eh...eu unul n-am de gând să scriu despre guma Turbo (deşi a constituit un capitol important din viaţa mea), ci vreau să vorbesc în seara asta despre jocurile la care am participat eu în copilărie...

Aşadar...

În orăşelul în care stăteam eu pe atunci (a doua capitală a Moldovei) jocurile copilăriei erau ceva aparte...


Ţin minte şi acum...

Noi, băieţii din cartier eram organizaţi într-o gaşcă, care normal era rivală cu găştile de la Poştă, Cofetărie şi din Vest.

Şi ţin minte şi acum...ţin minte cum făceam cazemate, cum ne luptam mereu cu celelate găşti să punem mâna pe căţei (căţeii erau cei mai de preţ, şi seară de seară "găştile" şi-i furau între ei), cum furam lapte de acasă să-i hrănim, cum întindeam capcane să-i oprim pe cei din alte găşti, cum ne căţăram în plopi să distrugem cuiburi de cioare...

Hmm, poate sunt subiectiv...dar cea mai tare gaşcă era cea din cartierul meu...

Eh..şi erau zilele alea în care făceam suliţe din beţele de la lobodă, arcuri din răchită şi undiţe din alun...Doamne, oare câte zile am pierdut cu băţul în baltă, încercând să prind umile roşioare, scobari, bibani?
Off, şi cu cât jind îmi amintesc de expediţiile pe malul râului, prin lunci şi prin păduri...

Doamne, îmi amintesc că aveam vreo 7-8 ani şi sub comanda fratelui meu, am construit toţi o plută...şi am lansat-o pe o baltă de 20-25 de cm...şi n-a plutit...
Singura concluzie logică...trebuia folosit catran...

Şi cu aceiaşi "găşcari" am săpat caverne în nisip, şi am descoperit o puşcă din al doilea război mondial...şi unul din noi a încercat să scoată glonţul de pe ţeavă...copii nebuni...

Doamne..şi când mă gândesc şi la carturile din scânduri şi rulmenţi, la trenuleţele făcute din sănii, la şotroane, la prinsa , flori, fete şi băieţi, săritul coardei, ascunsa,.....


Ah...interminabile jocuri de fotbal, pătrăţica, exediţii în misterioasele tunele...

Nu am timp

Eu unul aş mai avea de răspuns la vreo două lepşe, şi aş vrea şă tratez şi vreo două subiecte mai ample, dar...

Oameni de omenie, cum sunt, cei care îmi ghidează studiile au avut grijă să-mi ofere în cele 4-5 săptămâni înainte de vacanţă posibilitatea de a-mi ocupa tot timpul cu proiecte şi prezentări.
Şi nu zic că nu e frumos să faci proiecte non-stop, dar parcă...

Şi m-am săturat:

-să fiu treaz dimineaţa când apare articolul Tomatei

-să dau noaptea stingerea în blogosferă (uneori rămâne lumină la Simona)

-să nu am timp să citesc

-să nu am timp să-mi fac cumpărăturile

-să nu am timp să gândesc

-să mă gândesc la viaţa socială ca la o amintire

-să fiu blocat în Iaşi

-să nu am timp să merg la teatru

-să merg adormit la facultate

-să stau în faţa unui calculator mai mult ca un programator

-să mănânc pe fugă

-să nu-mi pot savura cafeaua

-şi tot aşa

Problema nu constă neapărat în faptul că sunt sufocat de proiecte, e mai mult ceva ce drivă din asta. Pentru fiecare proiect/prezentare te mobilizezi psihic/fizic şi după normal ar trebui să te poţi odihni (că şi animalele se odihnesc duminică)...Dar pe naiba, vine altul, şi altul...Iar eu probabil în săptămâna Crăciunului am să dorm neîntors.

Aştept cu nerăbdare ultima săptămână dinainte de vacanţă, când mulţi o să o taie acasă, şi eu...o să am...4 proiecte, 2 lucrări şi 2 prezentări.

Melodii de ascultat pe stradă

Am primit o leapşă de la Angie în care mi se cere să vorbesc despre melodii bune de ascultat pe stradă.

Plin de simţământe patriotice las deoparte melodii ca "Singing in the rain" şi mă axez pe şlagăre autohtone.

Sunt multe melodii pe care îmi place să le ascult (de ce nu fredonez) pe străzi.

primăvara îmi place Muguri de fluier, de la Phoenix.
de sărbători îmi place Cerul şi pământul lui Socaciu
vara îmi place Şpriţul de vară al celor de la SR
aş mai zice de iarnă şi de Sania cu zurgălăi da mă opresc aici

amintind însă că în orice sezon, şi pe orice stradă din Bucovina merge oricând Cântecul despre Bucovina al lui Lese

Expediez leapsa la domnul Ionut

Amintiri despre cărţi

Mă plimbam astăzi prin mohorâţii Iaşi şi purtat de gânduri am ajuns să mă gândesc la un roman pe care l-am citit demult. Nu ştiu de ce m-am gândit la el? Poate din cauză că mi-a vorbit recent de el o prietenă?

Îm fine, este vorba de romanul "Dragoste în vremea holerei" (unul din romanele lui Marquez pe care îmi permit să le recomand.

Aşadar, astăzi, la mulţi ani după ce am citit (în stilul meu destul de hrăpăreţ) respectivul roman, mi-am dat seama că nu am înţeles atunci esenţa romanului.
Acum în dimineaţa uneo noi zile deznodământul romanului capătă o cu totul altă semnificaţie.

Aşadar, acum, privind cu alţi ochi, îmi dau seama că în cele două universuri ale romanului cel cu holeră simboliza lumea reală, lumea în care dragostea dintre personaje nu a avut niciodată sorţi de izbândă.
Iar lumea de pe ape reprezintă un univers ireal, o lume de vis.

În finalul romanului, cele două personaje, care se iubesc în sfârşit dupa mai bine de jumate de veac de aşteptări, aleg să rămână în derivă pe ape. Refuză, practic,să se întoarcă în lumea infectată de holeră.
Dar ideea de dragoste rămâne un vis frumos, care aparţine unei lumi ireale. Un vis în derivă...

Cărţi citite (terminate şi neterminate)

Am primit săptămâna aceasta o leapşă de la Tomata, în care mi se cere să vorbesc despre ultima carte începută şi abandonată şi ultima carte citită.

Ultima carte pe care am abandonat-o (temporar, ce-i drept, că vine şi vacanţa)e Orbirea lui Elias Canetti.

Îmi e destul de greu să vorbesc despre un roman pe care nu l-am terminat pentru că nu pot să-i pătrund prea multe substraturi. Totuşi pot şi eu să-mi dau cu presupusul. Universul creat de Canetti, plecând de la psihozele fiecărui personaj până la interacţiunile dintre ele mi se pare admirabil. Din cauză că fiecare personaj principal suferă de un anumit grad de "orbire", care-l împiedică să vadă lumea reală, poate că am putea încadra romanul în cele care tratează tematica orbirii. Orbirea e totuşi mai gravă decât cea tratată de Borgess, Sabato sau Saramago pentru că e una care se interpune între raţiune şi lumea reală.



Ultimul roman pe care l-am terminat este "Magicianul" lui Fowles. Cartea mi-a fost recomandată în mod călduros şi repetat de către iubitori de literatură aşa că în cele din urmă am luat-o şi eu la puricat. Şi nu mi-a plăcut. La câte laude auzisem la adresa ei mă aşteptam să simt extazul. Şi sincer prefer de o mie de ori personajul şi fantasmele lui erotice din "Mantisa", "Magicianul"-ui. "Magicianul" mi s-a părut o carte extrem de gândită. Am rămas cu impresia că fiecare mutare, a fost gândită până la cele mai mici detalii de autor. De asemenea mi se pare subţire şi lipsită de credibilitate ideea rommanului. (să te tot faci profesor de limba engleză) Citind nu am reuşit să scap de enzaţia că mă uit la un thriller ieftin.

Leapşa merge mai departe la Simona şi la Angie.

Mândria de a fi bucovinean (partea IV)

Sunt mândru de faptul că într-un restaurant aflat la 150 de metri de casa mea a fost inventată celebra ciorbă rădăuţeană.