Amintiri despre cărţi

Mă plimbam astăzi prin mohorâţii Iaşi şi purtat de gânduri am ajuns să mă gândesc la un roman pe care l-am citit demult. Nu ştiu de ce m-am gândit la el? Poate din cauză că mi-a vorbit recent de el o prietenă?

Îm fine, este vorba de romanul "Dragoste în vremea holerei" (unul din romanele lui Marquez pe care îmi permit să le recomand.

Aşadar, astăzi, la mulţi ani după ce am citit (în stilul meu destul de hrăpăreţ) respectivul roman, mi-am dat seama că nu am înţeles atunci esenţa romanului.
Acum în dimineaţa uneo noi zile deznodământul romanului capătă o cu totul altă semnificaţie.

Aşadar, acum, privind cu alţi ochi, îmi dau seama că în cele două universuri ale romanului cel cu holeră simboliza lumea reală, lumea în care dragostea dintre personaje nu a avut niciodată sorţi de izbândă.
Iar lumea de pe ape reprezintă un univers ireal, o lume de vis.

În finalul romanului, cele două personaje, care se iubesc în sfârşit dupa mai bine de jumate de veac de aşteptări, aleg să rămână în derivă pe ape. Refuză, practic,să se întoarcă în lumea infectată de holeră.
Dar ideea de dragoste rămâne un vis frumos, care aparţine unei lumi ireale. Un vis în derivă...