În postul de ieri am adus în discuţie deja obositoarea problemă a învăţării religiei în şcoli. Şi am afirmat că militez pentru excluderea religiei din programa şcolară.
Reacţiile care au survenit articolului au fost mult mai elaborate ca tot ce am scris în articol vizavi de subiect, aş vrea totuşi să-mi argumentez opinia.
Am să fac probabil uz şi de întâmplări ce ţin de viaţa mea, deci da articolul o să capete probabil o tentă subiectivistă şi de ce nu o să conţină şi unele generalizări forţate.
De asemenea e posibil să se sară în apărarea studiului religiei cu afirmaţii de genul "problema e că există anumiţi profesori delăsători, ca idee predarea religiei e ok"
Presupunând că aş accepta acest argument, tot aş fi împotriva predării căci nu văd unde s-ar putea găsi mii de Domnu Trandafir.
Să vă ce argumente am...
În primul rând referitor la problema predării religiei (sau doar a confesiunii) copiilor este modul în care o percep aceştia
1. Cred că îndoctrinarea micilor ortodocşi, catolici, protestanţi, neo-protestanţi, evrei, etc cu ideea că ei sunt cei drept credincioşi, că ei au şanse să ajungă în rai (abstract concept nu? gândirea abstractă începe să se manifeste în adolescenţă) că, ceilalţi, "rău-credincioşii" o să ardă în iad...că da prietenii lor sunt condamnaţi la flăcările veşnice ale infernului...
Urmează ceva extrem de subiectiv
Eu personal am asitat pe la 4 ani la o primă înmormântare, murise un vecin. Chiar şi astăzi la 19 ani după mi-l amintesc zăcând în coşciug, îmi amintesc şi acum pantofii lăcuiţi maro. Atunci credeam că oamenii se nasc şi mor, într-un şir continuu, nu ştiam nimic de rai, iad, purgatoriu, şi brusc mi-am dorit să trăiesc veşnic.
Apoi am fost scos din eroarea în care zăceam şi mi s-a explicat că după moarte există viaţă veşnică, că păcătoşii ard în iad, şi apoi am început să am coşmaruri, diavolii pândeau la ferestre, aşa că le trăgeam (draperiile), se făcea întuneric şi treptat am ajuns un insmoniac. (nu insinuez că este singura cauză, dar a avut o contribuţie importantă)
Aş vrea ca progeniturile mele să viseze frumos!
2. Problema diferenţierii. Copiii încep să se catalogheze după criterii religioase şi astfel...Aţi remarcat cum vorbeşte lumea despre neo protestanţi? "Ăla e pocăit" Înainte să ajungă la om se opresc la confesiunea lui...la modul în care a ales să îşi trăiască viaţa... (Un episod interesant povestit de Gunter Grass în romanul "Decojind ceapa", un coleg la instrucţie neo protestant era atât de credincios încât a refuzat să pună mâna pe armă indiferent de pedepsele la care era supus...atunci militarii strâmbau din nas şi-l catalagau drept "frate", acum autorul îl admira)
3. La religie printre altele după celebrul principiu copilor li se cere să nu facă uz de raţiune. ("Crede şi nu cerceta") Cât este de ciudat să iasă din sală profesorul care tocmai ţi-a explicat teoria evoluţionistă şi să intre apoi profesorul de religie care să-ţi zică rai, iad, Dumnezeu, Sf Treime, creaţie, sfârşit, totul e aşa cum stă scris, nu ai voie să întrebi crede
Copiii, adolescenţii sunt prin excelenţă extremişti, ei învaţă prin experimentare, ei au o curiozitate de nestăvilit. Curiozitatea, problemizarea sunt necesare pentru dezvoltarea propice a intelectului. Nevoia de a înţelege este fundamental umană, dar profesorul de religie, preotul, îţi cere să te conformezi, nu trebuie să întrebi nimic
Iar subiectivism
Cândva prin anii de şcoală eu extremistul m-am implicat într-o polemică cu un preot (încă nu începuse epoca profesorilor de religie) şi el mi-a adus explicaţia şi argumentul suprem...Înfuriat mi-a strigat "Tu eşti un eretic", dar Noaptea Sfântului Bartolomeu a fost demult
Tot un argument în favoarea interzicerii predării religiei în şcoli este faptul că e vorba de ceva legat de spirit ceva ce nu ar trebui amestecat cu mult prea umanele materii,
Şi în definitiv dacă anumiţi părinţi ar vrea să se joace cu sănătatea mentală a copiilor lor se pot organiza ore pe lângă biserici, care să fie ţinute cu abnegaţie de preoţi cu înclinaţii spre misionariat
Undeva prin liceu s-ar putea realiza cursuri opţionale gen Istoria religiilor, dar ar trebui să fie generaliste să abordeze religiile şi confesiunile dintr-o perspectivă externă
Într-un fel tot ce nu se poate generaliza ar trebui învăţat în afara şcolilor "de rând", şi studiul religiei este probabil imposibil de generalizat
P.S. Acum există şi problema sutelor de licenţiaţi în teologie care s-ar trezi fără obiectul muncii. Sacrificarea copiilor este justificată
P.P.S. Despre obligativitatea mergerii la biserică pentru validarea cunoştinţelor deja verificate nu mai vreau să vorbesc. Ce-i drept am avut nişte medii mai dubioase la religie pentru că nu mi-am verificat cunoştinţele acumulate în interiorul bisericilor.
Later edit
Am uitat să mă iau de ceva
La religie se pun premisele pentru viitoare tabuuri când copiii sunt învăţaţi că
- sexul în afara căsătoriei e păcat
- masturbarea e păcat (varinata e mai bună decât cea populară, conform căreia duce la orbire)
şi cea mai tare chestie
- nu ai voie nici să te gândeşti la cele prea "lumeşti"
Şi mai era ceva, dar am uitat, iar...A da
O parte dintre cei care sunt pe baricadei de partea predării religiei susţin că aceasta este necesară pentru ca oamenii să înveţe diferenţa dintre bine şi rău, să înveţe ce e bine de făcut şi ce nu
Şi mă întreb cât de bună e o faptă făcută pentru că aşa trebuie. Nu e mai bună cea dezinteresată?
6 comments:
totusi, trebuie ca 80% din elevi sa beneficieze de educatie religioasa. in timp ce crestinii se cearta daca e bine sau nu, musulmanii cresc noi si noi generatii de fanatici religiosi. ce poate pune crestinismul in fata acestor fanatici, decat alti fanatici? se spuene ca fanaticii sunt rai. e gresit. sunt rai fanaticii din tabara cealalta
Fanaticii sunt rai indiferent de partea cui sunt. Nimic bun nu iese din fanatism; bigotismul exclude respectul pentru pesoana de alaturi si exclude nevoia de justificari, de CONSTIINTA, in fond. Nu mai e nevoie sa te gindesti daca e bine sau rau ce ai facut, nu mai e nevoie sa depui un efort propriu de gindire, e mult mai simplu sa mergi inainte cu litera unei carti, oricare ar fi ea...Asta naste violenta. Si violenta nu e niciodata un raspuns potrivit.
Subscriu la tot ce a spus miclowan. Si ca sa ies din aria patimilor de orice fel, ma bucur ca a revenit in forta :)
Mi se par SF-uri ce povesti voi pe bloguri despre orele de religie ortodoxa. Pe micul Miclowan ai face bine sa il scutesti permanet de orele de religie daca lucrurile sunt asa cum le descrii sau sa il trimiti la scoala germana. :P
Eu am fost la evanghelici unde profu canta la chitara, mai tarziu profa de liceu facea prajituri si ceai iar discutiile erau interesante si focusate pe ideea de GOD IS GOOD.
In generala se preda vechiul testament si toate acele povesti despre calatoria lui Moise erau captivante si nu se faceau niciodata aluzii la un Dumnezeu razbunatori si rau.
Ce nu am inghitit niciodata era povestea cu raiul si ca ne tragem toti din acelasi om.
Profu de biologie era ateu si o trambita de fiecare data cand avea ocazia. El incerca sa ne spuna "cum stau lucrurile cu adevarat" din perspectiva lui de om de stiinta. Poate ne-a ajutat si asta sa nu fim asa de indoctrinati.
Vad ca e o moda sa scrii despre religie, biserica si credinta. Eu o sa ma abtin de la orice comentariu, pentru ca ma enerveaza subiectul la culme.
psihopata mea de religie din generala ne spunea in fiecare saptamana ca vom ajunge in iad , pedofilu' de religie din liceu se dadea la colege saptamanal .. sa indrazneasca vreun retardat de genu' sa-mi spuna ce e bine si ce e rau ... 8-| ... si for Heaven's sake ... spiritualitatea nu ar trebui indusa de societate ;;)
scurt pe doi.
singuru' prof de religie NORMAL din şcoală a fost unul dus oleacă cu pluta, pentru că ştia despre ce vorbeşte. mind you, la liceu. în rest, abureli cretinoidale.
Post a Comment