Încep cum altfel dacă nu prin a le mulţumi tuturor celor care mi-au făcut urări cu ocazia zilei mele de naştere. Dap, acum nu mai sunt un tânăr de 22 de ani, ci unul de 23.
Am remarcat cu surprindere că mi-am acceptat noua vârstă fără probleme (am menţionat că moldovan are 25?)...prin liceu aveam ceva probleme de ziua mea...îmi era greu să mă confrunt cu senzaţia că nu am realizat nimic în viaţă. Acum mă plafonez, împăcat, aş putea să mă amăgesc cu exemple stereotip...Einstein nu a ştiut aproape toată viaţa tabla înmulţirii, eu o ştiu, deci
Vroiam să scriu un post lung despre nişte teoreticieni ai unui domeniu fără teorie (să fie vorba de marketing?), dar am hotărât să fiu mai temperat, aşa că o las baltă.
Mâine e posibil să merg cu Puişorul în locurile sfinte din oraş. Dar despre asta am să vorbesc mai încolo.
Cred că închei aici, mă întorc la "Decojind ceapa"
P.S. Mi se pare mai tare ca orice roman autobiografic pe care l-am citit până acum,
P.P.S. Mi-am acoperit ieri tufele de trandafiri (plantate de mine prin liceu) cu zăpadă şi le-am salvat de la îngheţ
3 comments:
19, miclowan, 19
nu stiam ca gatesti
mda, 19 sa fie
O sa te deprimi la 24. :-s Mie, cel putin, asa mi s-a intamplat.
Post a Comment