Saturday, June 28, 2008

Despre dispariţia bârfei,

Da ştiu

L-am lăsat în paragină,

Nu am fost în stare să scriu nimic,

Am fost "varză",

Sunt în continuare "varză",

Într-o zi am suferit dându-mi seama că de acum o să trebuiască să bifez prin chestionare "studii universitare",

Mi-a trecut,

Puişorul a tratat recent pe al său remarcabil blog despre bârfă la femei şi bărbaţi,

A bârfi...

Nu am fost niciodată preocupat de bârfă în funcţie de genul bârfitorului,

Şi nici de gradul de maliţiozitate al bârfei,

Dar,

Am considerat mereu că...

(băiat de la ţară fiind)

Bârfa este absolut necesară în localităţile mici,

Ah voi,

Voi cei crescuţi prin târguri cu sute de mii de locuitori,

Nu puteţi să înţelegeţi,

Că, undeva, printre pâlcuri de case izolate,

Rafinaţii "săteni", scârbiţi de oferta televiziunii, convinşi deja de inutilitatea căutării marilor adevăruri filosofice,

Au nevoie de un mijloc de distracţie,

Şi atunci bârfa e cea mai potrivită,

Observatorii din exterior al acestui fenomen cultural consideră poate că bârfa este ceva negativ, Că bârfa urmăreşte răul.

Dar nu,

Ar fi greşit să privim bârfa aşa,

Bârfitorii sunt oameni respectaţi pentru că se ocupă de informare,

Bîrfitorii sunt căutaţi pentru că la ei se află informaţia,

Atleţi desăvârşiţi (un bârfitor adevărat nu se va da în lături de la a face un tur al tuturor caselor, respectiv crâşmelor, pentru a aduce vestea...)

Sunt implicaţi în dezvoltarea culturală a regiunii, Căci ce sunt bârfele dacă nu minunnate legende locale,

Eh dar toate astea au fost,

Acum,

Numic nu mai e la fel,

Programele de chat,

Telefoanele mobile,

Ce au permis creşterea vitezei de circulaţie a informaţiei,

Au făcut-o lovind puternic în ceea ce aveam noi mai preţios,

Scuzele de genul...

"Informaţiile circulă mai repede,"

sunt doar triste amăgiri,

S-a dus implicarea umană,

Trag un semnal de alarmă...

Aceşti răspândaci ai culturii sunt pe cale de dispartiţie!

Militez pentru salvarea speciilor pe cale de dispariţie!

Acum cu atât mai mult,

Căci îmi văd ameninţată propria specie,

3 comments:

dana said...

Ceea ce facea..in chip palid se mai intampla si azi..deliciul vorbei la sat era intrepatrunderea intre clevetire, ochii iscoditori si mereu vigilenti din spatele gardului si sfatul satului care facea apologia existentei pe marginea santului, in asteptarea cirezii..fost acolo si-mi lipseste.

Lyna said...

eu n-am intalnit pana acum persoana care sa nu barfeasca. e imposibil de imaginat.

Anonymous said...

ochii iscoditori si mereu vigilenti din spatele gardului si sfatul satului-atleti desavarsiti..
da chiar "Militez pentru salvarea acestor specii pe cale de dispariţie!"