Aş fi probabil ipocrit să nu recunosc că am şi eu ca mulţi alţi oameni un bar preferat,
Sau cel puţin aveam până mai ieri,
Poate că preferam C.P. pe timp de iarnă pentru muzică, atmosferă,
Şi poate că vara îşi spunea cuvântul răcoarea beciului ce sfida multitudinea de mese goale,
Şi poate că mi plăceau preţurile acceptabile,
Şi poate că mă înţelegeam bine cu barmanii,
Şi poate că oamenii păreau să fie altfel,
Şi acum trec peste preţurile ce, mai nou, par să concureze localurile de fitze,
Şi poate că pot să trec peste invazia suferită de playlist în urma asaltului comercialelor piese pop rock
Dar,
Ce am văzut aseară,
Mă obligă să reevaluez situaţia,
Căutând ca orice parazit un cotlon răcoros în care să citesc şi eu unul din romanele parabolă ale lui Saramago am ales C.P.,
Şi timp de zeci de minute, am făcut ce trebuia să fac,
Am citit,
Am citit alături de o bere lălâie,
Dar,
Lectura mergea,
Mănăstirea se înălţa,
Până când,
De la masa mea din fundul sălii, deranjat de nişte zgomote nefireşti, Mi-am ridicat ocuşorii şi ce mi-a fost dat să văd,
Un gentilom,
O da,
Zdrahonul de la cea mai din faţă masă a localului,
Sau,
De la cealaltă masă habitată,
Zdrahonul se lupta cu demonii săi,
Admirabil cum a prins periculosul duşman (d-şoară cu 30-40 de centimetri mai scundă) şi,
Adunându-şi puterile ş-a zmucit din "rădăcini" l-a înalţat la ceriu şi l-a trântit la pământ,
Voiniceşte i-a aplicat apoi un picior necesar reducerii la tăcere,
Şi aplecându se şi-a probat şi forţa pumnilor,
Dar ca un perfect gentilom i-a permis să fugă cu coada ntre picioare ("marş afară!!!")
Regret
Că suprpins fiind nu am fugit acolo să mi iau cavalereasca bătaie salvatoare de onoare,
Că barmaniţa a continuat să socializeze cu delicatul,
Că proasta mi creştere mă opreşte să mai calc pe acolo,
Şi nu regret,
Că-n cercul meu de prieteni nu am văzut aşa ceva,
2 comments:
vai... ce basme peste o bere :-?
Well, de când aştept să te laşi de barul ăla. A trebuit să vezi cu ochii tăi faze nasoale. Ei, închipuieşte-ţi că mie mi-a făcut barmanul o fază de "gentilon", ce-i drept nu de aşa o greutate ca cea a domunului de care ai povestit. Oricum, la cât de plină e lumea de baruri, chiar este sub mândria şi demnitatea mea să mai calc într-un loc unde am fost (mal)tratată adică mistreated. :) Dispăreţi de pe piaţă, cocalari de doi bani care v-aţi trezit peste noapte mari patroni de baruri!
Post a Comment