M-am hotărât

...în proporţie de 90% să mă apuc din toamnă de Facultatea de filosofie...până atunci mă sui în primul tren şi mă duc să-i văd pe colegii mei de Blog măgăresc

Jocuri ale copilăriei

Acum vreo două săptămâni după o discuţie prelungită cu Simona mi-au fost răscolite amintiri legate de copilărie.

E foarte posibil să nu fiu coerent. Aşa că-mi cer scuze anticipat.

Eh...eu unul n-am de gând să scriu despre guma Turbo (deşi a constituit un capitol important din viaţa mea), ci vreau să vorbesc în seara asta despre jocurile la care am participat eu în copilărie...

Aşadar...

În orăşelul în care stăteam eu pe atunci (a doua capitală a Moldovei) jocurile copilăriei erau ceva aparte...


Ţin minte şi acum...

Noi, băieţii din cartier eram organizaţi într-o gaşcă, care normal era rivală cu găştile de la Poştă, Cofetărie şi din Vest.

Şi ţin minte şi acum...ţin minte cum făceam cazemate, cum ne luptam mereu cu celelate găşti să punem mâna pe căţei (căţeii erau cei mai de preţ, şi seară de seară "găştile" şi-i furau între ei), cum furam lapte de acasă să-i hrănim, cum întindeam capcane să-i oprim pe cei din alte găşti, cum ne căţăram în plopi să distrugem cuiburi de cioare...

Hmm, poate sunt subiectiv...dar cea mai tare gaşcă era cea din cartierul meu...

Eh..şi erau zilele alea în care făceam suliţe din beţele de la lobodă, arcuri din răchită şi undiţe din alun...Doamne, oare câte zile am pierdut cu băţul în baltă, încercând să prind umile roşioare, scobari, bibani?
Off, şi cu cât jind îmi amintesc de expediţiile pe malul râului, prin lunci şi prin păduri...

Doamne, îmi amintesc că aveam vreo 7-8 ani şi sub comanda fratelui meu, am construit toţi o plută...şi am lansat-o pe o baltă de 20-25 de cm...şi n-a plutit...
Singura concluzie logică...trebuia folosit catran...

Şi cu aceiaşi "găşcari" am săpat caverne în nisip, şi am descoperit o puşcă din al doilea război mondial...şi unul din noi a încercat să scoată glonţul de pe ţeavă...copii nebuni...

Doamne..şi când mă gândesc şi la carturile din scânduri şi rulmenţi, la trenuleţele făcute din sănii, la şotroane, la prinsa , flori, fete şi băieţi, săritul coardei, ascunsa,.....


Ah...interminabile jocuri de fotbal, pătrăţica, exediţii în misterioasele tunele...

Nu am timp

Eu unul aş mai avea de răspuns la vreo două lepşe, şi aş vrea şă tratez şi vreo două subiecte mai ample, dar...

Oameni de omenie, cum sunt, cei care îmi ghidează studiile au avut grijă să-mi ofere în cele 4-5 săptămâni înainte de vacanţă posibilitatea de a-mi ocupa tot timpul cu proiecte şi prezentări.
Şi nu zic că nu e frumos să faci proiecte non-stop, dar parcă...

Şi m-am săturat:

-să fiu treaz dimineaţa când apare articolul Tomatei

-să dau noaptea stingerea în blogosferă (uneori rămâne lumină la Simona)

-să nu am timp să citesc

-să nu am timp să-mi fac cumpărăturile

-să nu am timp să gândesc

-să mă gândesc la viaţa socială ca la o amintire

-să fiu blocat în Iaşi

-să nu am timp să merg la teatru

-să merg adormit la facultate

-să stau în faţa unui calculator mai mult ca un programator

-să mănânc pe fugă

-să nu-mi pot savura cafeaua

-şi tot aşa

Problema nu constă neapărat în faptul că sunt sufocat de proiecte, e mai mult ceva ce drivă din asta. Pentru fiecare proiect/prezentare te mobilizezi psihic/fizic şi după normal ar trebui să te poţi odihni (că şi animalele se odihnesc duminică)...Dar pe naiba, vine altul, şi altul...Iar eu probabil în săptămâna Crăciunului am să dorm neîntors.

Aştept cu nerăbdare ultima săptămână dinainte de vacanţă, când mulţi o să o taie acasă, şi eu...o să am...4 proiecte, 2 lucrări şi 2 prezentări.

Melodii de ascultat pe stradă

Am primit o leapşă de la Angie în care mi se cere să vorbesc despre melodii bune de ascultat pe stradă.

Plin de simţământe patriotice las deoparte melodii ca "Singing in the rain" şi mă axez pe şlagăre autohtone.

Sunt multe melodii pe care îmi place să le ascult (de ce nu fredonez) pe străzi.

primăvara îmi place Muguri de fluier, de la Phoenix.
de sărbători îmi place Cerul şi pământul lui Socaciu
vara îmi place Şpriţul de vară al celor de la SR
aş mai zice de iarnă şi de Sania cu zurgălăi da mă opresc aici

amintind însă că în orice sezon, şi pe orice stradă din Bucovina merge oricând Cântecul despre Bucovina al lui Lese

Expediez leapsa la domnul Ionut

Amintiri despre cărţi

Mă plimbam astăzi prin mohorâţii Iaşi şi purtat de gânduri am ajuns să mă gândesc la un roman pe care l-am citit demult. Nu ştiu de ce m-am gândit la el? Poate din cauză că mi-a vorbit recent de el o prietenă?

Îm fine, este vorba de romanul "Dragoste în vremea holerei" (unul din romanele lui Marquez pe care îmi permit să le recomand.

Aşadar, astăzi, la mulţi ani după ce am citit (în stilul meu destul de hrăpăreţ) respectivul roman, mi-am dat seama că nu am înţeles atunci esenţa romanului.
Acum în dimineaţa uneo noi zile deznodământul romanului capătă o cu totul altă semnificaţie.

Aşadar, acum, privind cu alţi ochi, îmi dau seama că în cele două universuri ale romanului cel cu holeră simboliza lumea reală, lumea în care dragostea dintre personaje nu a avut niciodată sorţi de izbândă.
Iar lumea de pe ape reprezintă un univers ireal, o lume de vis.

În finalul romanului, cele două personaje, care se iubesc în sfârşit dupa mai bine de jumate de veac de aşteptări, aleg să rămână în derivă pe ape. Refuză, practic,să se întoarcă în lumea infectată de holeră.
Dar ideea de dragoste rămâne un vis frumos, care aparţine unei lumi ireale. Un vis în derivă...

Cărţi citite (terminate şi neterminate)

Am primit săptămâna aceasta o leapşă de la Tomata, în care mi se cere să vorbesc despre ultima carte începută şi abandonată şi ultima carte citită.

Ultima carte pe care am abandonat-o (temporar, ce-i drept, că vine şi vacanţa)e Orbirea lui Elias Canetti.

Îmi e destul de greu să vorbesc despre un roman pe care nu l-am terminat pentru că nu pot să-i pătrund prea multe substraturi. Totuşi pot şi eu să-mi dau cu presupusul. Universul creat de Canetti, plecând de la psihozele fiecărui personaj până la interacţiunile dintre ele mi se pare admirabil. Din cauză că fiecare personaj principal suferă de un anumit grad de "orbire", care-l împiedică să vadă lumea reală, poate că am putea încadra romanul în cele care tratează tematica orbirii. Orbirea e totuşi mai gravă decât cea tratată de Borgess, Sabato sau Saramago pentru că e una care se interpune între raţiune şi lumea reală.



Ultimul roman pe care l-am terminat este "Magicianul" lui Fowles. Cartea mi-a fost recomandată în mod călduros şi repetat de către iubitori de literatură aşa că în cele din urmă am luat-o şi eu la puricat. Şi nu mi-a plăcut. La câte laude auzisem la adresa ei mă aşteptam să simt extazul. Şi sincer prefer de o mie de ori personajul şi fantasmele lui erotice din "Mantisa", "Magicianul"-ui. "Magicianul" mi s-a părut o carte extrem de gândită. Am rămas cu impresia că fiecare mutare, a fost gândită până la cele mai mici detalii de autor. De asemenea mi se pare subţire şi lipsită de credibilitate ideea rommanului. (să te tot faci profesor de limba engleză) Citind nu am reuşit să scap de enzaţia că mă uit la un thriller ieftin.

Leapşa merge mai departe la Simona şi la Angie.

Mândria de a fi bucovinean (partea IV)

Sunt mândru de faptul că într-un restaurant aflat la 150 de metri de casa mea a fost inventată celebra ciorbă rădăuţeană.