Test de personalitate

Am primit o leapşă de la Carina, care constă în rezolvarea unui test foarte colorat.
Result of your test :

Your results present a correlation ratio with our model superior to 94 % .
( In a general way, a result can be taken into account if this ratio is superior to 30 %.)


Your Profile :





You are 44 % extrovert and 56 % introvert.

Independently of any order of importance :
You are intellectual and intelligent, you wonder and you inquire before taking any action.
You are also able to listen to others, you show a good emotional intelligence, you know how to bring your support to others.
Finely you are charismatic and good in communication, you know how to attract and manage people.


Your attitude towards the environment :

facts

feelings

idees



At first, at 40%, you are centered on your thoughts and your actions are determined by your knowledge and your experience.

Then, at a rate of 32%, you are centered on the facts and on the reality of things at 32 %, Your actions depend on the real facts.

Finally, at 27%, you are attached to moral values and feelings, and you have an emotional relation with the environment.


Your highest qualities today :

At 22 %, you are intellectual and intelligent, you keep wondering and inquiring before setting up your next step or defining your values.

At 22 %, you are thoughtful and deep, you think before getting into action and you know how to communicate your knowledge.

At 20 %, you are a creative person, with always new ideas, and you know how to apply them.

At 17 %, you are attuned to others and you show a good emotional intelligence, which allow you to give support to people.

At 17 %, you are open and good communicator, you know how to attract people and engage them.

Finely, you are dynamic and active, you are determined in your actions, you know how to communicate your ideals and your energy, and thus, you know how to boost people, you are a manager and a leader, and you know how to organize groups of people and how to give them your energy.

Trimit leapşa mai departe la Angie, Andrei şi Simona

Maniere de Bucovina

Ca să nu se spună că văd doar părţile bune ale Bucovinei şi că sunt incapabil să-mi judec obiectiv oraşul am să vorbesc astăzi şi dintr-o altă perspectivă. (povestesc totuşi cu o strângere de inimă)

Aşadar acum vreo 2-3 ore m-am deplasat cu Andrei şi cu un alt fost coleg de şcoală la unul din localurile de promenadă ale oraşului.
Totul a decurs bine în primă fază...Ne-am deplasat acolo ne-am aşezat la o masă mai retrasă (din întâmplare dublă) ne-am comandat fiecare după preferinţe şi puteri şi ne-am angajat într-o discuţie.

Treptat localul s-a umplut iar legile fizicii şi-au spus cuvântul.

După cum ştim cele mai multe dintre probleme au mai multe soluţii şi în situaţia de faţă patroana localului a găsit de cuvinţă să aleagă una care nouă, studenţi amărâţi fără suficientă profunzime capitalistă, ni s-a părut inoportună.

Aşadar, prinşi într-o discuţie oarecare, vedem cum patroana vine hotărâtă înspre noi (aş zice şi încruntată) şi trage deoparte una dintre cele două mese la care stăteam.
Operaţiune s-a dus la bun sfârşit fără a ni se adresa nici măcar un amărât de "pardon".

Plec de la ipoteza că distinsa patroană ne-a citit gândurile şi şi-a dat seama că nu aşteptăm pe nimeni. Totuşi nu pot să nu mă întreb dacă nu s-a gândit că reorganizarea meselor din local ar putea să ne deranjeze.

P.S. Oarecum ofensaţi ne-am ridicat şi am plecat, dar presupun că la următorul grup de clienţi ar fi venit să ne întrebe "Mai aveţi mult?"

Cărţi

Navigând prin spaţiul virtual românesc am dat şi eu peste un sit interesant.
Pe sit-ul www.e-elev.ro se găsesc cărţi care pot fi download-ate. Pot fi găsiţi acolo de la clasici la contemporani. Totul este gratis. Editurile traduc un autor, scot cartea în serie limitată, apoi cei de la e-elev se ocupă de propagarea ei.

Nu ştiu...De fapt poate că ar trebui să mă bucur că am acces la volumul întâi al Casei Buddenbrook (că prea stătea desperecheat 2-ul).

Oricum, e îmbucurător faptul că se pune la dispoziţia elevului carte de top, cu sau fără aprobarea autorilor. Ideea că acesta s-ar putea deplasa până la librării/biblioteci trebuie alungată înainte de a se transforma într-un coşmar.

Am fost şi protestatar

Acum 5-6 ani eu eram un tânăr plin de convingeri idealiste. Aş putea spune că pe atunci eram gata să merg cu ideile proprii până la a fi extremist. (între timp am învăţat să accept şi opinii contrare)
Dintre domeniile în care mă manifestam amintesc aici de ecologie. Viziunea pe care mi-o formasem despre lume mă determina să fiu un mic reacţionar gata oricând să militeze pentru drepturile naturii.

Momentul perfect pentru a protesta era perioada sărbătorilor de iarnă. De sărbători se tăiau brazii (ştiu că încă se taie) şi aveam mai mult timp liber. Atunci ca şi acum, de altfel, eram convins că tăierea a milioane de brazi este o crimă...
Şi eu ca să îmi manifest dezaprobarea purtam an de an o crenguţă de brad. Crenguţa era aceiaşi pentru toată perioada sărbătorilor astfel încât până la sfârşitul lor se usca.

Acţiunea de protest am repetat-o mai mulţi ani. Iar mereu efectele au fost colosale...Nu am reuşit să-mi conving nici măcar familia să renunţe la brazii naturali. Mai mult decât atât oamenii care mă vedeau cu acea crenguţă credeau că are un scop sărbătoresc.


Între timp m-am mai maturizat şi am renunţat la protestul meu dar continui să nu înţeleg masacrul împotriva naturii.
An de an se jupoaie coline întregi ale Carpaţilor (am remarcat o creştere a importurilor din Norvegia)apoi 3 săptămâni brazii sunt expuşi şi legile pieţei îşi spun cuvântul. Undeva înspre 24 decembrie lumea îi împodobeşte în grabă, îi înveleşte în instalaţii (care să fie vizibile pentru vecinii din blocul de vizavi) şi...
Brazii rămân în fundal gata oricând să apară în fotografiile de colecţie.
Două săptămâni mai târziu tomberoanele sunt pline de brazi.

Justificarea principală a măcelului este mirosul de cetină. Oamenii îşi pun bradul în casă ca să-l adulmece. O creangă nu este suficientă pentru asta...Nuuu...oamenii au nevoie de un miros distribuit în mod proporţional...Doamne fereşte să miroase a plastic.

P.S. Dacă aş produce brazi de plastic le-aş adăuga arome şi nu neapărat de cetină.

P.P.S. Telefonul meu a trecut în nefiinţă, sunt rupt de lume (într-un sens bun desigur).

Bilanţ

Am primit acum mai multe zile o leapşă de la Lyna.
Deşi ar fi trebuit să răspund de mult la ea am ezitat.

de ce? pentru că sunt leneş şi normal pentru că mai erau 2 săptămâni din ani care s-ar fi putut dovedi decisive pentru conţinutul postului. Şi în parte am avut dreptate.

Leapşa îmi propunea să realizez o trecere în revistă a anului care a trecut, şi asta voi înceerca să realizez acum.

Aşadar...

- în 2007 mi-am creat cel de-al treilea blog, şi pentru prima oară am reuşit să postez mai mult de 3 articole...şi poate că ar trebui să vă cer scuze pentru asta;

- tot în 2007 aş putea spune că am trecut din anul 3 în anul 4, dar asta e în mare parte doar o consecinţă a trecerii timpului;

- în acelaşi 2007 am reuşit să ajung la un consens cu cel care l-a zămislit (dpdv biologic desigur) pe miclowan, şi foarte probabil cei 9 ani de necomunicare vor fi urmaţi de alţi 9, şi de o dezmoştenire;

- în 2007 am reuşit să citesc mai puţin decât în anii precedenţi, şi asta nu mă face fericit;

- în 2007 am ieşit pentru prima dată dintre graniţele ţării...şi deşi am văzut lucruri frumoase şi am avut experienţe interesante, mi-a plăcut atât de tare că mi-am dorit să mă întorc;

- în 2007 am dat pentru prima oară şpagă, deci m-am făcut mare?;

- în 2007 am reuşit să mă mai cert cu încă 2-3 cunoscuţi...deci caracter dificil, fire vulcanică, pericol pentru soţietate...recomandare izolare blogosferică;

- în ultimul an am învăţat mai mult decât orice să mă plâng...şi sunt capabil să o fac la orice oră din zi sau din noapte, trebuie doar să aud cuvântul marketing;

- în acelaşi an a fost lansat la apă conceptul de Măgăroi (şi cred că e cea mai mare realizare a mea din acest an);

- acum pe final de an am remarcat cu bucurie că pasiunea mea pentru libertarianism continuă să existe;

- şi ca să nu uit de elementul care îmi dă forţă să continui...pe final de an am făcut un pariu pe o navetă de bere...Younes poţi să pregăteşti banii de bere;

Leapşa merge mai departe la Angie.

Sărbători fericite

Da, am reuşit în final să ajung acasă.

De semnalat...

Am venit ieri acasă...mă simt mult mai odihnit...am avut ocazia să văd cum pe cele 5 locuri libere din compartimentul meu s-au înghesuit 8 minoritari...

Aş dori de asmenea să menţionez că aseară a avut loc o întâlnire a bloggerilor rădăuţeni...da, am fost cu Andrei la o bere :-j

Profit de faptul că se apropie Moş Crăciun, şi ţin să-mi împrăştii şi eu urările în acest context virual...

Aşadar...
Le urez celorlalţi măgăroi şi măgăruşe (Andrei, Simona şi Angie) să fie cât mai prolifici în elaborarea de articole pe probleme culturale...

De asemenea ţin să le urez o vacanţă cât mai plăcută şi manifestări "Schimb de carte" cât mai fastuase celor care habitează pe malul Begăi, respectiv Tomata, Bloo, Carina,

Le urez sărbători fericite şi celorlalţi bloggeri pe care îi mai citesc Prăjitorul, Lyna, ru4-8, Adia, Cav3ndish, Che,

Nu în ultimul rând aş vrea să le urez Sărbători Fericite şi o relaţie cât mai armonioasă cu Moş Crăciun lui Younes, Teacup şi cetitorilor mei care mă cunosc...şi celor care nu mă cunosc

OMG (sau ADM). Din ciclul "Debitate de un coleg într-un proiect de afaceri"

Ştiu că daca dau Ctrl + V o să-mi scad şi mai tare nivelul blog-ului, dar asta e...

„Vârsta este exprimată in anii impliniţi (de exemplu, o persoană care are vârsta de 24 ani şi 11 luni la 1 iulie, este cuprinsă la vârsta de 24 ani).”
„O maşină cu soferul la bord nu mai este un mit”
„Schimbarea domiciliului se inregistrează in cazul persoanelor pentru care organele de poliţie au inscris noul domiciliu in cartea de identitate şi in fişa de evidenţă a persoanei.”
„Datorită reliefului judeţului Iaşi, relief predominant de dealuri, economia este centrată pe agricultură. Industria există doar în oraşe.”
„Omul foloseşte mulţi combustibili: pentru încălzire, pentru obţinerea energiei necesare proceselor industriale sau pentru a arde propriile deşeuri”
„O maşină numai cu şoferul la bord nu este un mit. Rata medie de ocupare a unui autoturism este de 1.2 oameni transportaţi. Astfel, alegerea in majoritatea cazurilor este cea mai scumpă şi cea mai poluantă: mijlocul de transport individual. Drept consecinţă logică, consumul de energie folosit in transport este in continuă creştere: procentul anual fiind +4%, şi dublându-se anual.”
„Transportului este in creştere continuă din mai multe motive: distanţele intre serviciu şi casa se măresc, drumurile pentru plăcere sau shopping devin din ce in ce mai frecvente. Si se preferă din ce in ce mai mult utilizarea maşinii faţă de mersul pe jos sau bicicleta.”
„In mediul urban, 82 dintr-o sută de călătorii sunt efectuate cu maşina, 12 cu mijloace de transport public şi 6 cu bicicleta.”
„Evoluţia valorilor culturale este un fenomen care se produce in interiorul valorilor culturale de bază, in ciuda instabilităţii acestora. Mutaţiile produse aici, de-a lungul unor perioade mai mare de timp, influenţează comportamentul de consum şi de cumpărare.”

nu mai am timp de nimic. ultimul lux pe care mi l-am permis a fost să-mi cumpar de astăzi bilet de tren...pentru duminică.

am trecut peste momentul meu de slăbiciune de zilele trecute, acum stau aici, singur în Iaşi, mă chinui cu ultmiul proiect şi mă întreb

Cui îi trebuie zăpadă?

Cui îi trebuie să fie de sărbători alături de familie şi prieteni?

Cui îi trebuie atmosfera de dinainte de sărbători?

mie nu. eu mă pregătesc să fiu mkter

Magia Crăciunului

Există o teorie conform căreia toţi oamenii sunt ok. Acţiunile lor pot să nu fie ok, dar ei în esenţă sunt. Şi deşi eu personal nu sunt de acord cu teoria asta, am să pornesc în divagaţia mea nocturnă de la ea.
Aş vrea să plec şi de la superbul film "Pay it forward". De la acel sistem al faptelor bune iniţiat de un copil. De fapt nu vreau să voresc despre sistemul piramidal construit de el. În filmul ăla e vorba de ceva mai mult. E vorba de un gest capabil să sensibilizeze. Un gest capabil să-i facă pe cei atât de prinşi în "viaţa reală" să se oprească pentru o clipă să-şi amintească de faptul că sunt oameni.

Toţi oamenii sunt ok, dar nu toţi oamenii sunt capabili de asemenea gesturi.

Acum două săpămâni mă întorceam cu un coleg de la liceul unde am fost distribuiţi să facem practică. Ne întorceam pe Bulevardul Independenţei din Iaşi şi în faţă la Universitatea de Medicină...Ştiţi Universitatea de Medicină din Iaşi...? În faţa ei este o flacără care arde mereu (ai zice că ard gazul de pomană). Ei bine cum ne întorceam amândoi, eu prea prins în universul meu egoist nu am văzut, dar el da...
La flacără era o femeie în vârstă care se încălzea. Şi el a văzut-o, i s-a făcut milă şi s-a dus să-i dea banii care îi avea prin buzunare. Eu mi-aş fi continuat drumul, în egoismul meu, fără să tresar, el s-a oprit. Apoi (şi asta m-a lăsat fără cuvinte) o trecătoare l-a văzut şi i-a dat şi ea bani. Trecătoarea...În vocea trecătoarei se simţea emoţie când i-a zis colegului meu "Îţi mulţumesc că exişti"
(ţin să menţionez că femeia care se încalzea a vrut să refuze banii)

Apoi câteva zile mai târziu am aflat de inţiativa Simonei şi am rămas iar fără cuvinte. Din nou m-am oprit pentru o clipă din viaţă şi am admirat gestul. Incapabil de un gest identic tot ce pot să fac e să spun: Îţi mulţumesc Simona, că exişti!

Nu sunt doar egoist, sunt şi groaznic de subiectiv. Aş vrea totuşi să nu-mi fie luat în nume de rău faptul că mă impresionează mai mult gesturi simple, dar imposbil de imitat, decât gesturi caritabile ca cele ale autointitulatului Războinic al Luminii

Cititorii de astăzi

Nu intenţionam să scriu postul ăsta, mai ales că problema tratată e dezvoltată excelent şi de Andrei.

Eu unul am o slăbiciune pentru literatură. Citesc din timpuri despre care nu mai pot să spun multe. O fac în stilul meu uşor repezit, sărind, poate, uneori peste detalii importante.

Acum eu nu ştiu cum citesc alţi oameni dar eu când sunt pasionat de un autor încerc să-i pătrund mai bine opera. Mă bucur că germana mi-a permis să mă bucur de Rilke în original şi într-o bună zi poate că am să ştiu suficientă fizică să-l pot aprofunda pe Sabato.

Trecând peste detaliile acestea să vorbesc şi despre ce mă frământă.

Citesc, atunci când timpul mi-o permite, pe alte bloguri recenzii de carte şi commenturi la ele. Unii nu pot face aşa ceva pentru că le-ar răpi bucuria şi suspansul de a citi o carte...de parcă în literatura de top ar trebui să căutăm suspans.
Eu, în schimb, o fac fără probleme. Şi nu am probleme nici când vine vorba să recitesc o carte bună.

Închei paranteza şi ajung şi eu să zic OMG...de ce îşi pierd unii oameni timpul citind? ce rost are să citeşti atâta timp cât vezi în "Tunelul" lui Sabato o poveste de dragoste în care el e ăla rău (:-j)...Sau vezi în "Dragostea în vremea holerei" o poveste între o materialistă şi un îndrăgostit fără speranţă...sau cum îmi zicea profa de română printr-a 11 a "Paulo Cohelio (ar fi trebuit să zic stop aici) e autorul meu preferat, dar "11 minute" nu-mi place pentru că e vulgară."

Stop. recomand tuturor să citească, dar am ajuns la concluzia că poate unii oameni nu ar trebui să piardă timpul. Să se uite mai bine la un film. Nu zic să nu-şi cumpere cărţi. Să cumpere. Să umple rafturi întregi. Poate, într-o bună zi un copil, sau un nepot mai răsărit o să tragă foloase.

Situaţia ca o parafrază

Un prieten parafrazându-l pe Badea zicea azi dimineaţă, în mijloc de proiect "Suntem studenţi la marketing şi asta ne ocupă tot timpul"

Aş zice că are dreptate dar mă tem că văd altfel problema.
A fi marketer e în definitiv doar o problemă de fizic şi fizică.
Îţi trebuie fizic pentru că a face marketing înseamnă să dai noapte de noapte probe de rezistenţă.
Îţi trebuie fizică pentru că în marketing să dormi e un lux...trebuie să fi mereu gata să te joci cu relativitatea timpului
Aş putea să completez cu un citat din Hemingway "Experimentul a fost un succes. Pacientul..."de fapt nu mai contează...Sunt prea obosit să fiu logic. Important e că sunt iar în stadiul în care pot să-mi fac de cap. Am să dorm iar 4-5 ore.

P.S. Mi-e groază să mă culc ştiind că dacă mă trezesc trebuie să o iau de la capăt

P.P.S. A reapărut Azuga prin rafturi. O recomand. Bere bună, puţin pasteurizată.

Rămân totuşi aici

Bloggerii sunt nişte oameni deosebiţi. Semnalarea stării mele de nemulţumire a fost suficientă pentru a-mi fi aduse reparaţii de natură morală. Accept scuzele care mi-au fost prezentate.

În urma dezaprobării atitudinii mele, de către bloggeri pe care îi apreciez în mod deosebit, realizez, acum, că am avut ceea ce s-ar putea numi o reacţie exagerată şi ţin să-mi cer scuze de la toţi cei pe care i-am dezamăgit.

Presat de proiecte, dar cu promisiune că am să revin, închei aici.

:(( Îţi spun adio, dragă blogosferă

Cândva mi s-a reproşat că mă şmiorcăi pe blogul meu mai rău decât o babă de 80 de ani, totuşi ce mi-a spus ea ieri este peste puterile mele de înţelegere.

Şocat de cruditatea lumii fac acum singurul pas raţional.
Da, sunt decis să părăsesc blogosfera...:( Nu încercaţi să mă opriţi.
Am trăit luni întregi cu impresia că blogosfera e preferabilă alternativei pe care mi-o oferea lumea reală, dar se pare că m-am înselat.
Dar cum eu în lumea reală nu mă simt pregătit să mă întorc...am hotărât să-mi creez un univers paralel, doar al meu (am să fiu mai tare ca cei care îşi fac blog şi-l ţin ascuns de absolut toată lumea)cu prieteni imaginari (pe unii doar îi reactivez)...cu Nică...

Mda

E neclar totul. Cred că e vorba de o femeie.

Mai vistori decât ele, acţionăm impulsiv, fără să gândim,
Ne lăsăm ghidaţi de sentimente pe care nu suntem capabili să le înţelegem
Întâi renunţăm la noi, apoi treptat lăsăm în urmă fiecare vis al nostru
În timp învăţăm să tăcem
Ba nu...sufocaţi de umbre alegem să nu mai zicem nimic

P.S. Astăzi am fost jignit, =((, sunt devastat, colindele nu mai au nici un efect

Teatrul e demodat, nu?

Sincer să fiu eu unul nu aveam de gând să vorbesc despre teatru în seara asta.

Dar...

Un prieten mi-a povestit despre o discuţie care s-a purtat la un seminar de al lui. Astfel ajungându-se prin cine ştie ce mijloace la problematica teatrului o tânără domnişoară, originară din târgul Ieşilor, a remarcat scandalizată că:

- în Iaşi, din cauză că Teatrul "Vasile Alecsandri" e în renovare, trupele mari din Bucureşti nu au unde să vină (ciudat dar din câte ştiam eu acestea au venit totuşi şi în Iaşi şi mai mult decât atât s-au descurcat onorabil pe scenele Luceafărului şi ale Ateneului Tătăraşi);

- actorii din Iaşi sunt jalnici (eu am rămas de multe ori fără cuvinte în faţa prestaţiei lor);

- a fost o dată la teatru şi piesa nu a fost în concordanţă cu ce îi sugerase ei titlul (De-a dreptul scandalos nu? Ce rost are să mergi la teatru dacă piesele nu sunt previzibile?)

Din afirmaţiile d-şoarei aş zice că o interesează mai mult actorii "vedetă", dar poate că mă înşel...

P.S. În timp ce scriam rândurile de mai sus mi-am amintit de o întâmplare care o priveşte pe domnişoara respectivă.
Eram în anul 2 la un seminar de pedagogie şi pe când ea îşi susţinea cu ardoare o opinie eu am intervenit, cu ceea ce unii ar numi contraargument.
În clipa aceea ea s-a întors spre mine (surprinsă oarecum că un nimeni are tupeul să intervină) şi mi-a demontat contraargumentul cu o singură propoziţie.
"Tu eşti prost"

Dezastru

Astăzi am încercat să mă manifest într-un mediu de care de obicei fug.

Plin de avânt, am sunat-o pe bunica mea şi am ţinut-o la telefon să-mi dezvăluie şi mie din reţetele tradiţionale ale tărâmului natal.

M-am hotărât asupra uneia dintre reţete şi am achiziţionat ingredientele principale.

Apoi,

M-am închis în bucătărie hotărât să nu mai ies de acolo fără un succes culinar şi...

...:((

acum

...le deplâng soarta tuturor femeilor care au petrecut prea mult timp la cratiţă...

Trec peste faptul că ce mi-a ieşit avea doar 10-20% din gustul pe care mi-l aminteam eu (dezastros, nu?)...dar ce plictiseală d-le, să stai să găteşti :-o înconjurat de-un nor de fum

P.S. Caut femeie seriosă care să ştie să gătească (mai bine ca mine :-j)

P.P.S. Ieri Eleonora a făcut cunoştinţă cu Tatiana

De Crăciun, Simona...

Da, vine Crăciunul, iar Simona, o bloggeriţă cu totul deosebită şi-a amintit că sărbătorile de iarnă nu înseamnă doar "să primim cadouri".

Eu, unul, cu senzaţia asta am rămas, oamenii vor cadouri...Sau poate caută toţi id-ul lui Moş Crăciun să-i ceară cadouri pentru alţii...

Recunosc, eu unul sunt un egoist şi în cele mai multe clipe mă gândesc la mine, dar asta nu înseamnă că nu apreciez gestul Simonei...Mai mult decât atât, îl apreciez atât de mult încât am luat decizia să sprijin şi eu cum pot acţiunea...

Dap, despre o acţiune este vorba...căci Simona organizează pe 19 decembrie, la ora 19 în Club A din Bucureşti o acţiune de binefacere. În ce constă aceasta? Ei, bine, este vorba de un concert. Fondurile strânse vor fi folosite pentru bătrânii de la Azilul Sfânta Elena din Bucureşti.
Nu mă întrebaţi ce formaţie o să cânte, căci s-ar putea să mă faceţi să cred că sunteţi atât de egoişti încât vă interesează cauza şi nu efectul...

Chiar dacă eu sunt izolat aici la sute de kilometri de capitală şi "mă strofoc" să găsesc o soluţie să fac şi eu o donaţie nu trebuie să aşteptaţi să fac eu prima donaţie...mergeţi singuri, sunteţi mari de acum...

P.S.
Mă vă obligat să fac câteva specificaţii.

Astfel,

Chiar dacă o să participaţi, şi o să faceţi donaţii eu vă spun din start că nu pot să vă garantez că prin gestul vostru:

- lumea o să fie brusc mai bună,

- o să ajungeţi în Rai,

- o să vi se ia interviuri de către Esca,

- o să fiţi (la rândul vostru) ajutaţi la bătrâneţe,

Aş mai zice că aveţi o datorie morală, dar dacă nu v-am convins până acum, nu mai are rost să risipesc cerneala virtuală.

Id-ul lui Moş Crăciun

Moş Crăciun are id de mess.
Moş Crăciun utilizează tehnică de vârf.
Moş Crăciun are şi blog.

Mă întreb dacă are şi webcam?

Îmi pare rău dacă am să dezamăgesc pe cineva, dar...

Eu nu înţeleg de ce a ajuns un copil pe blogu-ul meu căutând id-ul lui Moş Crăciun.
Să fim serioşi, chiar dacă ar avea id, ce şanse ar fi să stea available? Mai mult decât atât ce şanse ar fi să ştie să scrie în română? Şe ştie doar că scrisorile din România îi sunt traduse de elfi...

Despre legalizarea prostituţiei

Mă gândesc să-mi iau obiceiul de a scrie posturi care să înceapă cu scuze. :D

Azi de exmplu ţin să-mi cer scuze de la toate rudele, prietenii şi cititorii care mă credeau un tânăr de o moralitate desăvârşită. Am să continui deci prin a-mi susţine imorala-mi opinie.

Trăim, aici, în România, într-o societate care ar putea fi caracterizată printr-un înalt simţ al pudorii declarate, în consecinţă condamnăm prostituţia.
Nu contează prea mult că această pudoare e dictată de biserică, de învăţăminte deprinse într-o adolsecenţă angelică sau de un aşa zis bun simţ.
Important este faptul că prostituţia este considerată imorală şi în consecinţă este aratată cu degetul.

Privind totul prin perspectiva mea, trebuie să recunosc că eu unul sunt un om simplu (aş zice de la ţară dar mi-s Rădăuţii municipiu) şi pot să zic cu mâna pe inimă că nu am interacţionat cu mediul lor. De fapt până la o vârstă destul de înaintată nu le-am văzut nici măcar pe margine de drumu.

Hmm, să nu divaghez de la subiect şi să trântesc şi o definiţie (că am văzut la concursul de bloggeri că fără aşa ceva nu merge postul)

Aşadar, conform Dex-ului prostituata este...:-j,

Neah nu pot să o fac aşa convenţional...

O persoană care practică prostituţia (bărbat sau femeie) este remunerată financiar pentru servicii de natură sexuală pe care le aduce unei alte persoane dispusă să plătească.

(Îmi cer scuze de la cititoare pentru că în rândurile următoare am să mă refer în special la femei care se prostituează. O fac din cauză că prostituarea este mai des întâlnită la femei. Menţionez totuşi că aceasta se întâmplă din cauză că există o cerere mai mare pentru femei prostituate, deci mai mulţi bărbaţi doritori. Deci, bărbaţii "e de vină")

În România prostituţia era la început de secol XX legală (ssstt e secret faptul că multe romanţe au ca subiect domnişoare care prestau servicii în case luminate-n colţuri de felinare roşii) apoi când a fost instaurat regimul comunist a fost scoasă în ilegalitate.

Astăzi serviciile sexuale continuă să fie în afara legii, dar ele continuă să existe fie că se desfăşoară în locuinţe mizere, pe banchetele din spate ale autovehiculelor, în TIR-uri sau prin diverse locaţii de lux (pentru protipendadă)
Raidurile repetate ale poliţiei române, cu toate că impresionează prin nume, s-au dovedit a fi lipsite de eficienţă. Domnişoarele îşi plătesc amenda şi se întorc în stradă. Se întorc în stradă pentru că îşi analizează opţiunile şi ajung la concluzia că aceasta e cea mai bună.

Ele nu o fac din cauză că nu ar putea să facă altceva, ci pentru că ele consideră că această "muncă" este mai bine remunerată decât o alta pentru care sunt, sau nu, calificate. (a ieşit cam dur)

Aşa că analizând situaţia până în acest punct avem doar perdanţi:

- statul nu încasează impozite pentru această activitate;
- muncitorii din această industrie nu îşi pot desfăşura activitatea în condiţii normale din cauza razilor efectuate de poliţie;
- cei care solicită aceste servicii nu beneficiază de condiţii optime (banchete?);
- riscul de răspândire al bolilor venerice este ridicat pentru cei care solicită servciile, pentru perechile lor şi nu în ultimul rând pentru prestatori;
- se dezvoltă activităţile legate de piaţa neagră, căci fiind în ilegalitate au migrat spre zona de interes a traficanţilor;
- etc;

Aşa, acum, după ce am descris "piaţa" să-mi exprim şi punctul de vedere cu privire la ce trebuie făcut pe ea.

(Aşadar miclowan (adică eu) se raportează în cele mai multe cazuri la învăţăturile şcolii libertariene (rog a nu se confunda libertarienii cu libertinii) şi se va folosi de ele în exprimarea convingerilor sale)

Eu sunt pentru legiferarea prostituţiei.

Spun asta cu riscul de a atrage asupra mea nori grei de furtună, dar...După mine, potopul...

Aş putea să-mi construiesc argumentaţia plecând de la ce am observat mai sus că se pierde prin interzicerea prostituţiei. Tot aşa aş putea dar să vin cu exemplul olandez de succes, dat nu am să o fac.

Nope, am să mă folosesc de sănătoasele argumente libertariene (fac totuşi remarca pentru necunoscători, că deşi este vorba de o şcoală de gândire care a pierdut foarte mult teren în ultimii 15-20 de ani, asta nu înseamnă că ideile lor de bază nu mai sunt valabile)

1. Într-o societate capitalistă (uneori şi în cele socialiste) forma de bază a proprietăţii o constituie nu o bucăţică din glia strămoşească ci corpul uman. Aşadar, înzestrat cu un trup am dreptul să aleg ce să fac cu el. Este doar problema mea cum îl folosesc. Ceea ce se extinde şi în ceea ce îi priveşte pe practicanţii vechii meserii.

2. Fiecare persoană are dreptul să facă ce vrea atâta timp cât prin acţiunea sa nu îi agresează pe ceilalţi. Eu nu mă consider agresat de faptul că lumea se "iubeşte" pe bani, deci din punctul meu de vedere sunt liberi să-şi facă de cap. Îmi pare rău însă pentru cei care se consideră agresaţi psihic de aceste activităţi.

3. Scoaterea unei activităţi în afara legii determină formarea unei pieţe negre (cu riscurile menţionate mai sus). Imposibilitatea aplicării unui control total (mulţumesc lui Dumnezeu că încă nu putem vorbi de o societate Big Brother) asigură perpetuarea activităţii. Dar, luptele cu morile de vânt sunt o pasiune a moraliştilor, nu?

Aş putea să continui, dar deja m-am întins prea mult. Noapte bună.

Ninsoare

În Iaşi ninge. Ssssttt...să nu afle miclowan, el are proiecte.

Despre sentimente naţionale

Nu ştiu, ceva îmi spune să nu mă bag în polemica asta...
Oricum paragrafele următoare o să fie cel mult plictisitoare. Aşa că nu-mi fac griji cu adevărat.

Azi dimineaţă am predat din nou în cadrul unui liceu ieşean (e ceva legat de modulul psihologic). Acolo în faţa elevilor mi-am amintit de modul în care am fost influenţat, în trecut, de către sistemul românesc de învăţământ.

Şi azi mă iau de un obiect de care am fost pasionat ani întregi, istoria.

Fac, în fugă, o mică paranteză să notez că adeseori mi s-au ţinut interminabile prelegeri privind faptul că sunt dator să-mi iubesc ţara, istoria şi mai mult să fiu gata oricând să-mi dau viaţa pentru ele. Acest post este poate o reacţie la aceste învăţăminte.

Propaganda de acest tip este începută de timpuriu în sistemul românesc de învăţământ...poate mai ţineţi minte manualele de citire din clasele 1-4? Prin clasa a 2-a, a 3-a era o lecţie interesantă în ele...Un local, oameni în jurul meselor, din motive a căror importanţă s-a pierdut în negura timpului, se cântă imnul...toţi se ridică în afară de un domn...După imn, un tânăr il admonestează. Replica domnului se bazează pe o adevărată construcţie maieutică "Tu ai plantat un copac? Ai construit o casă? Ai făcut un copil? Ai săpat o fântână? (şi partea cea mai importantă) Ai luptat în război?...Atunci nu ai dreptul să vorbeşti"

Bine mi-e greu să vorbesc în numele altora, dar mă întreb..pentru un copil de zece ani (destul de uşor de influenţat, nu?) ce înseamnă să i se spună...nu ai să fi bărbat, dacă nu ai să lupţi în război...nu ai dreptul să vorbeşti dacă nu lupţi...trebuie să distrugi inamicul...

În fine să lăsăm mijloacele de manipulare timpurii să trecem în revistă şi armata...da...băieţi, nu sunteţi bărbaţi dacă nu faceţi armata...e condiţia esenţială...aşa spun învăţăturile bătrâneşti...ca să fiţi bărbaţi trebuie să înghiţiţi 6-12 luni mojiciile unui "superior" pe care nu-l respectaţi

Istoria. Nu ştiu la alţii cum a fost, dar eu unul am făcut o pasiune nebună pentru acest obiect. Pasiunea a fost atât de mare, încât câţiva ani mai târziu când a venit timpul liceului, în ciuda unei gândiri adecvate realului m-am dus spre ştiinţe sociale.
Şi după ani întregi în care înghiţisem poveştile fantastice despre "ghimpele din coasta Imperiului Otoman", despre faptele de vitejie, despre geniala strategie a distrugerii resurselor naturale (căci da, vodă se retrage în munţi, otrăveşte fântâni, pârjoleşte câmpii şi salvează eroic ţara şi întreaga Europă), despre modul în care am fost mereu furaţi de către marile puteri, despre ura pe care trebuie să o purtăm maghiarilor, ruşilor, bulgarilor, şi celorlalte naţii (cu excepţia Franţei care ne este ca o iubitoare soră mai mare), despre modul plin de demnitate în care le-am suportat pe toate..ah mândră ţară, eram gata să aprofundez

Aiurea, am ajuns la 12 ani să îi "urăsc" pe toţi, pe unguri, germani, ruşi, ucraineni. Şi ciudat, eu sunt doar pe jumătate român...iar jumătate din mine îşi ura cealaltă jumătate. Dar mai are importanţă, că mi-am renegat originile? Doar am trăit puternice sentimente naţionale...

Şi totuşi, există şi scăpare. Dap, mulţumită unui profesor (sau manierei lui de predare) am reuşit să trec prin sistemul propagandistic al Ministerului. Dap, chiar în clasa în care trebuia să aprofundez istoria eu m-am lecuit de ea, şi am înţeles că istoria e scrisă doar de învingători, că istoria e subiectivă şi că învăţarea unor pagini cosmetizate nu poate să fie ţelul meu în viaţă.

Căci în definitiv sunt lucruri pe care istoria învingătorilor le uită...

Ce rost are să menţionăm că un stat de 4 milioane de locuitori a fost bombardat în timpul războiului din Vietnam, de către SUA, mai mult decât tot globul în timpul celui de al doilea război mondial. Laos, că despre el e vorba, nu era implicat direct în război, şi s-a ajuns la situaţia interesantă de a fi bombardat cu jumătate de tonă de bombe pe cap de locuitor. (nu e greşeală e chiar vorba de 500 de kg per om)

Mai bine să lăsăm totul aşa cum e...să fim pregătiţi oricând să ne punem sub arme pentru o cauză care nu este a noastră...să luptăm până la ultimul om împotriva unora care nu ştiu de ce luptă cu noi.

Să jurăm credinţă patriei cu mâna dreaptă pe inimă...restul nu mai contează

Măgar nu te naşti, măgar devii...

Aceasta e cerebrala observaţie făcută acum câteva săptămâni de unul dintre măgăroi. Şi s-a dovedit plină de veridicitate, căci deja putem vorbi de o înmulţire a celor care poartă acest statut.

Deci, da dragi cititori...şi voi puteţi deveni măgăruşi...

Dap, în acest week-end în municipiul care e şi capitala ţării a avut loc prima conferinţă a măgarilor bloggeri. Ce s-a întâmplat pe acolo este povestit şi pe blogul Simonei şi pe cel al lui Andrei. Nu am să mai reiau unele detalii, căci nu mă simt în stare să spun lucrurilor pe nume mai bine decât ei.

Oricum trebuie să depun mărturie că într-un sălaş cultural (Fire?) de-a lungul unei conferinţe ce a avut loc sub sacrul semn al copituţei s-au trasat noi direcţii ale mişcării culturale măgăreşti.

De asemenea s-a hotărât organizarea de manifestări măgăreşti şi în alte oraşe ale ţării, pentru a le permite tuturor fanilor să intre în contact cu izul cultural măgăresc.

În cadrul aceleiaşi manifestări blogăreşti s-au purtat convorbiri şi cu alţi talentaţi reprezentanţi ai blogosferei, în speţă Alexandra şi Andrei. (e vorba de un alt Andrei, sunt mai mulţi în blogosferă)

M-am hotărât

...în proporţie de 90% să mă apuc din toamnă de Facultatea de filosofie...până atunci mă sui în primul tren şi mă duc să-i văd pe colegii mei de Blog măgăresc

Jocuri ale copilăriei

Acum vreo două săptămâni după o discuţie prelungită cu Simona mi-au fost răscolite amintiri legate de copilărie.

E foarte posibil să nu fiu coerent. Aşa că-mi cer scuze anticipat.

Eh...eu unul n-am de gând să scriu despre guma Turbo (deşi a constituit un capitol important din viaţa mea), ci vreau să vorbesc în seara asta despre jocurile la care am participat eu în copilărie...

Aşadar...

În orăşelul în care stăteam eu pe atunci (a doua capitală a Moldovei) jocurile copilăriei erau ceva aparte...


Ţin minte şi acum...

Noi, băieţii din cartier eram organizaţi într-o gaşcă, care normal era rivală cu găştile de la Poştă, Cofetărie şi din Vest.

Şi ţin minte şi acum...ţin minte cum făceam cazemate, cum ne luptam mereu cu celelate găşti să punem mâna pe căţei (căţeii erau cei mai de preţ, şi seară de seară "găştile" şi-i furau între ei), cum furam lapte de acasă să-i hrănim, cum întindeam capcane să-i oprim pe cei din alte găşti, cum ne căţăram în plopi să distrugem cuiburi de cioare...

Hmm, poate sunt subiectiv...dar cea mai tare gaşcă era cea din cartierul meu...

Eh..şi erau zilele alea în care făceam suliţe din beţele de la lobodă, arcuri din răchită şi undiţe din alun...Doamne, oare câte zile am pierdut cu băţul în baltă, încercând să prind umile roşioare, scobari, bibani?
Off, şi cu cât jind îmi amintesc de expediţiile pe malul râului, prin lunci şi prin păduri...

Doamne, îmi amintesc că aveam vreo 7-8 ani şi sub comanda fratelui meu, am construit toţi o plută...şi am lansat-o pe o baltă de 20-25 de cm...şi n-a plutit...
Singura concluzie logică...trebuia folosit catran...

Şi cu aceiaşi "găşcari" am săpat caverne în nisip, şi am descoperit o puşcă din al doilea război mondial...şi unul din noi a încercat să scoată glonţul de pe ţeavă...copii nebuni...

Doamne..şi când mă gândesc şi la carturile din scânduri şi rulmenţi, la trenuleţele făcute din sănii, la şotroane, la prinsa , flori, fete şi băieţi, săritul coardei, ascunsa,.....


Ah...interminabile jocuri de fotbal, pătrăţica, exediţii în misterioasele tunele...

Nu am timp

Eu unul aş mai avea de răspuns la vreo două lepşe, şi aş vrea şă tratez şi vreo două subiecte mai ample, dar...

Oameni de omenie, cum sunt, cei care îmi ghidează studiile au avut grijă să-mi ofere în cele 4-5 săptămâni înainte de vacanţă posibilitatea de a-mi ocupa tot timpul cu proiecte şi prezentări.
Şi nu zic că nu e frumos să faci proiecte non-stop, dar parcă...

Şi m-am săturat:

-să fiu treaz dimineaţa când apare articolul Tomatei

-să dau noaptea stingerea în blogosferă (uneori rămâne lumină la Simona)

-să nu am timp să citesc

-să nu am timp să-mi fac cumpărăturile

-să nu am timp să gândesc

-să mă gândesc la viaţa socială ca la o amintire

-să fiu blocat în Iaşi

-să nu am timp să merg la teatru

-să merg adormit la facultate

-să stau în faţa unui calculator mai mult ca un programator

-să mănânc pe fugă

-să nu-mi pot savura cafeaua

-şi tot aşa

Problema nu constă neapărat în faptul că sunt sufocat de proiecte, e mai mult ceva ce drivă din asta. Pentru fiecare proiect/prezentare te mobilizezi psihic/fizic şi după normal ar trebui să te poţi odihni (că şi animalele se odihnesc duminică)...Dar pe naiba, vine altul, şi altul...Iar eu probabil în săptămâna Crăciunului am să dorm neîntors.

Aştept cu nerăbdare ultima săptămână dinainte de vacanţă, când mulţi o să o taie acasă, şi eu...o să am...4 proiecte, 2 lucrări şi 2 prezentări.

Melodii de ascultat pe stradă

Am primit o leapşă de la Angie în care mi se cere să vorbesc despre melodii bune de ascultat pe stradă.

Plin de simţământe patriotice las deoparte melodii ca "Singing in the rain" şi mă axez pe şlagăre autohtone.

Sunt multe melodii pe care îmi place să le ascult (de ce nu fredonez) pe străzi.

primăvara îmi place Muguri de fluier, de la Phoenix.
de sărbători îmi place Cerul şi pământul lui Socaciu
vara îmi place Şpriţul de vară al celor de la SR
aş mai zice de iarnă şi de Sania cu zurgălăi da mă opresc aici

amintind însă că în orice sezon, şi pe orice stradă din Bucovina merge oricând Cântecul despre Bucovina al lui Lese

Expediez leapsa la domnul Ionut

Amintiri despre cărţi

Mă plimbam astăzi prin mohorâţii Iaşi şi purtat de gânduri am ajuns să mă gândesc la un roman pe care l-am citit demult. Nu ştiu de ce m-am gândit la el? Poate din cauză că mi-a vorbit recent de el o prietenă?

Îm fine, este vorba de romanul "Dragoste în vremea holerei" (unul din romanele lui Marquez pe care îmi permit să le recomand.

Aşadar, astăzi, la mulţi ani după ce am citit (în stilul meu destul de hrăpăreţ) respectivul roman, mi-am dat seama că nu am înţeles atunci esenţa romanului.
Acum în dimineaţa uneo noi zile deznodământul romanului capătă o cu totul altă semnificaţie.

Aşadar, acum, privind cu alţi ochi, îmi dau seama că în cele două universuri ale romanului cel cu holeră simboliza lumea reală, lumea în care dragostea dintre personaje nu a avut niciodată sorţi de izbândă.
Iar lumea de pe ape reprezintă un univers ireal, o lume de vis.

În finalul romanului, cele două personaje, care se iubesc în sfârşit dupa mai bine de jumate de veac de aşteptări, aleg să rămână în derivă pe ape. Refuză, practic,să se întoarcă în lumea infectată de holeră.
Dar ideea de dragoste rămâne un vis frumos, care aparţine unei lumi ireale. Un vis în derivă...

Cărţi citite (terminate şi neterminate)

Am primit săptămâna aceasta o leapşă de la Tomata, în care mi se cere să vorbesc despre ultima carte începută şi abandonată şi ultima carte citită.

Ultima carte pe care am abandonat-o (temporar, ce-i drept, că vine şi vacanţa)e Orbirea lui Elias Canetti.

Îmi e destul de greu să vorbesc despre un roman pe care nu l-am terminat pentru că nu pot să-i pătrund prea multe substraturi. Totuşi pot şi eu să-mi dau cu presupusul. Universul creat de Canetti, plecând de la psihozele fiecărui personaj până la interacţiunile dintre ele mi se pare admirabil. Din cauză că fiecare personaj principal suferă de un anumit grad de "orbire", care-l împiedică să vadă lumea reală, poate că am putea încadra romanul în cele care tratează tematica orbirii. Orbirea e totuşi mai gravă decât cea tratată de Borgess, Sabato sau Saramago pentru că e una care se interpune între raţiune şi lumea reală.



Ultimul roman pe care l-am terminat este "Magicianul" lui Fowles. Cartea mi-a fost recomandată în mod călduros şi repetat de către iubitori de literatură aşa că în cele din urmă am luat-o şi eu la puricat. Şi nu mi-a plăcut. La câte laude auzisem la adresa ei mă aşteptam să simt extazul. Şi sincer prefer de o mie de ori personajul şi fantasmele lui erotice din "Mantisa", "Magicianul"-ui. "Magicianul" mi s-a părut o carte extrem de gândită. Am rămas cu impresia că fiecare mutare, a fost gândită până la cele mai mici detalii de autor. De asemenea mi se pare subţire şi lipsită de credibilitate ideea rommanului. (să te tot faci profesor de limba engleză) Citind nu am reuşit să scap de enzaţia că mă uit la un thriller ieftin.

Leapşa merge mai departe la Simona şi la Angie.

Mândria de a fi bucovinean (partea IV)

Sunt mândru de faptul că într-un restaurant aflat la 150 de metri de casa mea a fost inventată celebra ciorbă rădăuţeană.

Leapşă de la Bloo

Am primit o leapşă de la Bloo, car eprin modul în care este alcătuită iese din tipar aşa că o să răspund la ea înaintea celorlalte lepşe.

BEST
1. Male friend: Puişorul, Sorin, Cătălin
2. Female friend: carmen, Simona, Anca
3. Vacation: Ceahlau
4. Age: 19
5. Memory: no more :d

WORST
1. Time of day: 7 AM
2. Day of the week: Monday
3. Food: pizza
4. Memory: something about a morgue

LAST
1. Person you saw: Ovidiu
2. Person you talked to on the phone: Sorin
3. Hugged: ????Oana????
4. Text messaged: Ionuţ
5: IM: Zuza


YESTERDAY
1. What did you do: project, school
2. Who were you with: nobody..
3. Bad/Good day: like usual
4. Lose something: no
5. Fall out with someone: no

TODAY
1. What are you doing now: thinking
2. Today in general: drinking, school
3. Wearing: t-shirt and pants
4. What did you eat for lunch: nothing
5. Better than yesterday: nope

TOMORROW
1. Is: Saturday
2. Got any plans: nope
3. Getting Lucky: no
4. Dislikes about tomorrow: none
5. Do you have work: no

FAVORITES
1. Number: 8
2. Song: for the moment "Lover, lover, lover" (L Cohen)
3. Colour: black
4. Season: winter
5. State: this one?

CURRENTLY
1. With someone: No
2. Missing someone: yes
3. Mood: sleppy
4. Wanting: a good book

Leapşa merge mai departe la Angie şi Puişor

Să nu fiu nici eu mai prejos

M-am hotărât să respect şi eu tradiţiile şi obiceiurile locului.
În consecinţă doresc să le urez un extrem de călduros şi blogosferic la mulţi ani lui Andrei şi Tomatei. Lui Andrei îi doresc să-şi dubleze traficul săptămânal, iar Tomatei la cât mai multe commenturi elevate.

PPSS Am uitat să menţionez ieri, că transmit cele mai calde şi sincer urări tuturor fetelor care m-au visat în noaptea Sf Andrei.

????

Cea mai tare chestie care a dus la blog-ul meu "expresii de agatat pe mess" :-j

Abordare

Am fost sunat zilele trecute de o reprezentantă a unei organizaţii care se ocupă de recuperarea taxelor pentru cei care s-au spetit în vară muncind legal prin State.

Ceea ce mi s-a părut interesant este că

am fost sunat cu număr necunoscut (le era frică să nu le dau beep-uri?)

forma de prezentare folosită a fost clasica, anonima şi directa "Sun de la Taxback" (nu mi-a rămas decât să presupun, ghidându-mă după inflexiunile din voce că era vorba de o femeie)

Se caută măgăruşi

De ceva vreme se zvoneşte prin blogosferă că măgăroii (în speţă eu şi Puişorul Cufurit) vor să realizeze un re-branding al Blogului măgăresc de sinteză culturală.

De acum pe acest blog (după cum a spus-o tot timpul şi numele predestinat)se va posta despre lucruri care ţin de cultură (asta e cu literă de lege), respectiv despre cărţi,evenimente culturale şi muzică BUNĂ.

Cei pe care îi vom recruta vor fi înfieraţi cu statutul de măgăruşi, dar asta nu înseamnă că după ani şi ani de muncă asiduă nu vor putea să se numească şi ei măgăroi sau mă rog, măgăroaie. (timpul îşi va spune cuvântul)

Pentru că acest blog este copilul de suflet al măgăroilor vă rugăm să daţi dovadă de nespus de multă seriozitate.

P.S. Îm acest weekend Puişorul este plecat în ţinuturile natale pentru refacere, deci pentru invitaţii trebuie să mă căutaţi pe mine, acelaşi id de mess, miclowan

Despre legi controversate

Dap, probabil că cei mai mulţi dintre cei care şi-au aruncat ochii asupra titlului s-au gândit că vreau să mă arunc în polemici legate de legi care într-un fel sau altul încurajeajă corupţia...

Ei bine, astăzi am să vorbesc despre un proiect de lege de acum vreo 2-3 ani de zile.
Dorinţa mea de a scrie pe această temă a fost amplificată şi de tot mai desele petiţii care circulă pentru înfiinţarea unei poliţii a animalelor.

Aşadar,

Acum 2-3 ani proaspătul înscăunat ministru al sănătăţii propunea o lege draconică prin care urma să fie interzisă creşterea animalelor productive (de astea cu lapte, ouă, lână, carne) în centrele urbane. În mod interesant propunerea venea după ce populaţia urbană a României crescuse brusc, prin mijloace birocratice cu vreo 5%. (numai în judeţul Suceava s-a ajuns peste noapte de la 8 la 17 oraşe)Opinia publică s-a autosesizat, şi proiectul a căzut, căci nu poţi să-i iei omului mijloacee de subzistenţă, nu?

Printre puţinii oameni care au sprijinit proiectul au existat unii care au văzut în el un panaceu miraculos ce putea transforma, peste noapte, România într-o ţară civilizată şi alţii care au văzut în el o binefacere pentru animale. (printre ultimii mă număram şi eu de altfel)

Bine mulţi ar putea să ridice obiecţii, căci ce binefacere e aia în care milioane de animale ar fi probabil exterminate.

Ei bine lor le răspund acum

- că nu înţeleg de ce în al doilea oraş din ţară ca număr de locuitori, oamenii leagă picioarele din faţă ale cabalinelor unul de celălalt(nu care cumva să fugă) şi le lasă peste noapte pe malul Bahluiului să pască (un prieten îmi povestea de imagini şocante cu animale părăsind păşunea şi îdreptăndu-se spre casă cu o viteză de 1 metru pe minut),

- că nu înţeleg de ce în centrul unui oraş din nordul ţării o familie a ţinut ani întregi o vacă în beciul casei (fărăr să o scoată la păscut),

- că nu înţeleg de ce în centrul altui oraş nordic o familie s-a încăpăţânat să crească 5 vaci într-un garaj insalubru,

- că nu înţeleg de ce unii se încăpăţânează să-şi ia câini mioritici să-i ţină proizonieri pe 2 metri pătraţi,

- că nu înţeleg de ce ajung porcii să zboare...


Mă întreb de ce unii oameni vor să aibă şi viaţă mondenă şi capră de muls în balcon

Ce vreau de la Moş Crăciun

Încercând să dovedesc un proiect, a cărui amploare am subestimat-o, am omis să mă gândesc la ce anume voi posta astăzi.
Norocul meu că se gândesc la mine bloggerii ceva mai serioşi, şi-mi mai dau câte o leapşă. Două au fost la număr, una de la Angie în care sunt provocat să-i spun lui Moş Crăciun ce anume vreau de la el şi cealaltă de la Andrei (se apropie ziua lui onomastică, nu?) în care mi se cere să vorbesc despre expresii trăsnite.

Trebuie să mă întorc să dau pieptul cu proiectul, aşa că am să tratez doar o leapşă.

Îmi înmoi stiloul în călimara virtuală şi mă pregătesc să-i scriu lui Moş Crăciun ce vreau de la el.

Hm, nu i-am mai scris niciodată, şi nu ştiu cum ar trebui să mă adresez, deci fie ce-o fi.

Moşule,
îţi scriu de acum, ca să ai timp să-mi citeşti fugarele rânduri.
Să şti că, nu mai departe de alaltăieri, credinţa în tine mi-a fost puternic zdruncinată, dar norocul meu e că bloggeri de omenie mi-au tras două palme virtuale (virtualul ăsta începe să sune a stereotip, nu?) şi mi-am revenit în simţuri...Şi acum ştiu că tu eşti real...Şi mai mult decât atât, lumea spune că pot să-ţi cer tot felul de chestii
Stai, nu te panica, nu îţi cer butelci de băutură, că pentru astea am pus bani deoparte. Să şti că nu vreau nimic material. Ştii cum e, în definitiv, eu sunt un om de modă veche, aşa că în amintirea timpurilor de demult vreau un Crăciun tradiţional.
Moşule, îmi doresc să fiu de Crăciun acasă, să fiu în mijlocul familiei, îmi doresc să văd bradul împodobit (dar să fie artificial, că e păcat de pădure), îmi doresc să simt miros de prăjituri în casă, îmi doresc să aud focul trosnind în sobă, îmi doresc să-mi revăd colegii de altădată şi mai mult decât atât mi-aş dori să simt alături de ei ceea ce simţeam pe vremuri...
Dar, să nu uiţi că nici un Crăciun nu e Crăciun fără zăpadă aşa că mai îndeplineşte-mi o dorinţă şi fă să fie iar zăpezi de juma de metru, să mă pot iar bulgări, să fac iar oameni de zăpadă...

Al tău, uneori necredincios,
Gabi

P.S. Pentru că dă bine la C.V. să faci acte de filantropie, iar eu sunt învăţat la facultate să fiu competitiv îţi cer să le aduci şi la ceilalţi bloggeri ce-şi doresc


Aşa, leapşa merge mai departe la Simona şi la Lyna.

Sa fii sau nu femeie

Nu, eu nu sunt femeie. Dar gândindu-mă la femei cred că ar trebui să aibă grijă unde anume se nasc.

Am citit în Ev Zilei de vineri că o tânără de 19 ani din Arabia Saudită a fost condamnată pentru imoralitate. Pedeapsa a constat în 90 de lovituri de bici în piaţa publică. După recurs pedeapsa a fost majorată la 200 de lovituri. Până aici nu am nimic de zis, că doar n-am să mă apuc eu să-i judec pentru modul tradiţional de organizare din ţara lor.

Cum s-a ajuns să fie condamnată? Păi interesant e că în urma unui proces de viol. Tânăra a fost violată de 7 bărbaţi, care au primit fiecare între 1 şi 5 ani de închisoare. În timpul procesului instana s-a autosesizat pentru faptul că tânăra a fost acostată dintr-o maşină, în care era cu un bărbat ce nu făcea parte din familia ei şi a condamnat-o şi pe ea.

Printuri morbide

Trăim într-o lume bolnavă şi din dorinţa de a vinde, câteodată depăşim cu mult ceea ce bătrânii ar numi moralitate.
Am observat ieri şi astăzi două printuri mai mult decât bolnăvicioase, şi în rândurile următoare am să le descriu.

1. Pe holurile mall-ului ieşean cu nume de regiune este zilele acestea o expoziţie de printuri împotriva violenţei domestice. Printurile expuse sunt din toate colţurile lumii, şi unele dintre ele sunt chiar bine realizate...
Dar...normal că există şi o excepţie, şi anume un print realizat în Montana. Descriere: o femeie pe masă la morgă, fotogfiată dinspre picioare cu un bilet agăţat de degetul mare...mesaj...mummy, wake up! (sadici, nu?...mie mi-a întors stomacul pe dos)

2. Mi s-a atras atenţia asupra unui print imens de la Tuborg. Print la rândul lui morbid. Se relansează Tuborgul pentru Crăciun. Partea bună e că i-au dat în sfârşit sticle de Tuborg, partea proastă e printul.
Un Moş Crăciun diabolic. Un Moş Crăciun care momeşte un Rudolph cu o sticlă de bere.

Mă întreb de ce Rudolph arată ca un câine? Mă întreb de ce nu-l momeşte cu vodkă? Mă întreb dacă am să mai cred vreodată în Moş Crăciun?

Leapşă de alcoolic

De ieri sunt chinuit de ideea unei lepşe al cărei rezultat să mă intereseze.
Şi ce ar putea să mă intereseze pe mine ca student mai mult decât berea?
Aşa că îi lepşuiesc pe Andrei, Simona, Lyna şi Angie cu următoarele...un top 3 al berilor preferate şi un top 3 al celor detestate.

Încep eu...
Beri bune
1. Stejar, o bere tare, şi încă destul de nouă pentru a nu fi pasteurizată în exces
2. Gosser, o bere premium cu o aromă deosebită,
3. Heiniken, o bere care îşi păstrează gustul deosebit în orice colţ al lumii ( ;) )

Beri pe care nu le agreez
1. Silva brună, dulceagă şi total neaptisantă
2. Stella Artois, ca şi berea de pe 1 prea dulceagă, eu le prefer amare, păcat de cei peste 600 de ani de tradiţie
3. Carlsberg, mult prea pasteurizată,
(toate 3 au fost bune la început, dar cred că producătoii fac economii)

Dap e adevărat, nu-mi plac berile brune. Aroma lor specifică şi gustul uşor dulceag sunt suficiente pentru a mă ţine la distanţă de ele. Berile dulci sunt de asemenea pe lista mea neagră. Să ridicăm paharul cu bere amară.

P.S. Nu am inclus nici berile produse în mod tradiţional în topuri din varii motive. M-am axat pe beri premium, la care avem acces într-un local obişnuit.

Plictisit

Azi sunt mult prea lipsit de chef. Aşa că nu am să zic mai nimic. Constat că Iaşii sunt mult prea cenuşii toamna. Atât de cenuşii încât nici nu te poţi îndrăgosti. Aşa că îmi fac un ceai şi mă apuc de proiecte. O seară bună.

PSD sau PNG

Ieşt astăzi la plimbare, pe străzile pline de istorie ale Iaşilor, am remarcat , în centru, în Piaţa Unirii, o manifestare muncitorească.

Pâmăntul era acoperit de baloane roşii, o trupă de etno în vogă ( =)) )ţinea în picioare publicul, în boxe un slogan se suprapunea frecvent peste artişti, cei trei bătrâni ai partidului fluturau cu energie o pancartă (roşie ca sângele tinerilor căzuţi la Revoluţie), tinerii erau prinşi într-o horă cu incantaţii şi fluturări de steaguri ce în vâltoarea evenimentului părea să capete proporţia unui adevărat joc al ielelor.

Slab de înger am părăsit manifestarea. Dar, aiurea...Oraşul era împânzit de reprezentanţii partidului iubitor de flori spinoase.
Totul părea să fie o imensă reprezentaţie teatrală, pusă în scenă de oamenii acelui blajin alintat Prostănacul, pentru promovarea partidului.

Dar...

De fapt...

Aparenţele înşeală...

O oră mai târziu întorcându-mă alene pe bulevardul Ştefan cel Mare nu am putut să nu remarc un tânăr care făcea notă dicordantă de restul pietonilor.

Se întâmplă adesea ca unii oameni să se distingă de mulţime prin ţinută, modul în care se îmbracă, gesticulează, vorbesc, ş.m.a.

Exact aşa şi tânărul nostru, erou de poveste, cherchelit în ultimul hal, îmbrăcat în acelaşi demonic costum se diferenţia de trecătorii de rând.
Dicursul lui fragmentat dar clar şi coerent, ţinuta lui exemplară, traiectoria aproape dreaptă pe care o urma sprijină desigur direcţia atât de clară a partidului condus de-un Prostănac.

"Băăăăă...Votaţi PSD. Băăăă cu ei ne-a fost bine. Băăăăă"

"Bă ce pxxa mea nu se face verde?"

"Votaţi Geoană...Votaţi Noua Generaţie...Votaţi Geoană...Votaţi Noua Generaţie"

Daţi-mi pastilele...

Am citit acum vreo 2 săptămâni în Monitorul de Suceava că un tânăr din Dorneşti(sat care se află în bazinul cultural al Rădăuţilor) a revendicat în istanţă întreaga Moldovă.
Ca să nu mă las nici eu mai prejos...profit de ocazie şi mă autoproclam rege al blogosferei. 8-}

Întrebări şi răspunsuri

În timpul acestei veri, mi-am plictisit frecvent cititorii (pe atunci cred că erau 2, şi ăia rude) cu poveşti despre experienţele unui student plecat cu programul work and travel peste ocean.
Deşi la un moment dat am hotărât să o termin definitiv cu tema asta, mă văd nevoit să recidivez. Am luat această hotărâre după ce un prieten mi-a povestit câteva situaţii de acolo, sper eu, atipice.

Este ştiut faptul că fiinţele umane sunt ghidate de raţiune. Raţiune care îi ajută să evolueze în mod continuu. Dorinţa de a evolua îi face însă şi foarte curioşi.

Iar această curiozitate, după cum se va vedea în dialogurile următoare este distribuită proporţional pe tot globul ăsta. Astfel peste ocean studenţii au fost asaltaţi cu tot felul de întrebări de mult prea curioşii băştinaşi.

1.
Un American: Voi unde trăiţi în România?

a. Un Student Român: Noi nu avem case. Trăim în corturi. Avem săgeţi şi arcuri. Şi seara mergem la vânătoare, că ziua ne văd animalele sălbatice...
A: Wow, ca pe National Geografic

b. SR: La mine în oraş oamenii trăiesc în canale. Oamenii sunt săraci şi nici nu sunt suficiente case. Eu am noroc că tata e primar, şi mama contabil şi avem casă...
A: Îmi pare atât de rău

2.
A: Cum aţi ajuns în America?
SR: Există un tunel sub Oceanul Atlantic...Şi am făcut 2 ore cu maşina.
A: Wow

3.
A: Voi aveţi haine în România?
SR: Nu, ni le-am luat când am ajuns în America...
A: Şi ce purtaţi pe voi? Umblaţi goi?

4.
A: Aveţi internet în România?
SR: Nu, şi nici măcar calculatoare.
A: Sărmanii de voi :(

5.
A: Unde este situată România?
SR: Păi, imaginează-ţi o hartă. Şti unde este Europa nu?
A: Da
SR: Păi Germania e la sud de Europa, şi România e între graniţele lor.
A: Mersi, acum mi-am format o idee


P.S. Simt nevoia să vin cu ceva completări. Mereu când lumea se plângea că americanii nu ştiu unde e România pe hartă, mai era câte unul care făcea observaţia că nici românii nu ştiu unde sunt poziţionate statele care formează uniunea.
Recunosc şi eu că nu ştiu unde sunt plasate pe glob multe din statele lumii, dar pot să mă laud măcar cu faptul că ştiu toate continentele.

Tentativă de leapşă

În ciuda faptului că am deja câteva luni de blogăit activ în spate, constat că sunt încă un novice în ceea ce priveşte blogosfera.
Şi asta pentru că nu prea înţeleg care sunt principiile din jurul ideii de leapşă.
Adică eu m-am prins că dai o leapşă şi ea se împrăştie după principiul din "Pay it forward", propagându-se la nesfârşit.
Sau cel puţin aşa ar trebui să fie în practică.
Dar în viaţa reală ( =)) ) sunt lepşe care nu mai ajung niciodată la "ultimii" bloggeri.
Şi lepşele acestea sunt dintre cele mai interesante, de exemplu zilele trecute am găsit pe un blog o leapşă de genul "prima carte citită".
Cu riscul de a încălca reguli nescrise ale "lepşingului" (ruperea lanţurilor e însoţită de blesteme, de ce nu ar fi şi reactivarea?) o reactivez şi o dau mai departe la Andrei, Angie şi domnu Ionuţ.

Am intenţionat să-i fac un up-grade şi să cer cartea preferată, dar mi-am dat seama că m-aş complica.
Caut prin negura timpului, şi-mi amintesc că prima carte a apărut după ce am învăţat să citesc. E vorba de romanul Robin Hood, varianta lui Dumas. Roman pe care l-am devorat atunci şi la propriu şi la figurat(?).

Din blogosferă

Mare eveniment mare, s-a dat drumul la votul posturilor din a doua etapă din al doilea concurs de pe www.bloggeri.ro. De ieri noapte avem oportunitatea să ne bucurăm ochii cu textele celor care formează spuma blogosferei din România.
Acolo, pe www.bloggeri.ro aveţi ocazia să întâlniţi afirmaţii încântătoare prin sinceritatea şi nonşalanţa lor.

Avem afirmaţii care reafirmă tradiţionala toleranţă a românilor “inconstient se baga intr-o cioara", afirmaţii care sublinează avantajele de a face parte din clasa de sus "ne vedem peste 10 ani prost din pleava societatii" şi desigur care ne reîntăresc sentimentul naţional "la urma urmei toti suntem romani si semanam intre noi".

Unii bloggeri au decis de tineri să se dedice scrisului şi nu ar părăsi niciodată locul călduţ din faţa calculatorului “Ascultand conversatiile tinerilor de la mine din bloc, care sambata de sambata mergeau in discoteca in timpul verii am putut sa deduc faptul ca nu m-as duce in viata mea sa imi petrec noaptea intr-o discoteca” sau “Oricum eu stiu ca atunci cand voi creste, nu voi pasi niciodata pragul unei discoteci pentru a ma distra pe timpul noptii.”

Alţii sunt puternic ancoraţi în concret şi îţi recomandă doar lucruri despre care au certitudinea că există “Ia-ti prietenii si mergeti cu totii intr-un club precum Motor sau Viper(aceste doua cluburi exista in Iasi)”

Se ridică de asemenea şi problema dezvoltării armonioase a tineretului din ziua de azi? “Sau când îi prinde poliţia pe puştii ăia necrescuţi bine”

Iar problema diferenţelor frapante dintre zi şi noapte o să rămână mereu una de actualitate “Viata de noapte in Romania este chiar una buna … pe langa viata de zi care-i grea…”

Este clar oricum faptul că fiecare dintre noi are o altă perspectivă asupra vieţii sociale “Poate pentru unii iesitul in oras e un refugiu fata de griji, pentru altii iarasi … loc de spart bani si a-si etala figurile.”

Mai are rost să pomenesc că în blogosferă există vorbitori de engleză? Mai mult decât atât aceştia sunt capabili să exprime atât de frumos în limba lu Shkespeare problema esenţială a distracţiei “Trust me, when you have money, you can do everything … when you don’t have money, JUST WORK!”

Până la urmă totul e o problemă social-economică şi indivizii sunt puşi de mâna invizibilă a lui Adam Smith să aleagă ceea ce le aduce o utilitate mai mare “Adevarul e cam dureros, multa lume nu-si prea permite iesitul in oras … dar de aia toata lumea vrea sa impresioneze si tot iese chiar daca-s bani pentru o haina sau whatsoever”

Iar problemele sociale se diversifică “Ciudat devine atunci cand incepi si realizezi care sunt efectele pe care le produce atunci cand esti intr-un club , incepi si realizezi ca nu neaparat clubul este cel care te face sa mergi iar si iar in acelas loc sau locuri , ci persoanele care umbla pe acolo . “

Important este totuşi că progresăm “Viata de noapte in Romania a progresat in ultimii ani fenomenal de mult … avand in vedere ca acu-s 7/8 ani, rar auzeam de la cei mari … mersul in oras”

Crescuţi în faţa televizoarelor pe care rulau filme din seria Sherlock Holmes, sau seriale precum Columbo oamenii din blogosferă şi-au format de tineri nasuri fine de copoi ce le permit, acum, să ajună la concluzii cutremurătoare pe calea deducţiei “Uitati-va la ROMANIA … e plina de cluburi si se mai plang ca e o tara saraca … dar de aia mai tot romanul isi permite sa sparga milioane in oras … intr-un CLUB!”

Şi deşi uneori taie în carne vie cu afirmaţiile lor, bloggerii nu se sfiesc să pună degetul pe rană “Cine stie in cursul saptamanii ce fac, fara bani! Nu toata lumea are tata in partid sau mama directoare sau patroana. Asta-i problema la romani, chiar si daca n-au bani … tot fac pe Dracu-n patru sa se afirme-n oras … stiind ca pana la salar va fi o perioada groaznica. Astept si injuraturile celor care s-au simtit jigniti … dar asta e purul adevar …”

Ideea futuristă a scriitorilor de science fiction a construirii de oraşe subterane începe desigur să fie teoretizată şi pusă în practică şi la noi, chiar dacă primii paşi sunt timizi “Aveam eu o teorie mai demult cum ca Bucurestiul traieste pe strazi si se distreaza sub acestea.”

Şi asta se întâmplă fără ca măcar noi să o conştientizăm “E ciudat cand auzi, dar daca te gandesti, cate baruri/cluburi/localuri nu stii sub nivelul solului”

Dar partea bună e că subteranul oferă condiţii umane de viaţă “De atunci cand cobori inspre el, simti ca intrii intr-un beci, un beci foarte frumos aranjat de cele mai multe ori.”

Desigur că până la crearea unui univers subteran mai este, aşa că momentan se caută soluţii alternative “In afara de beciuri, un al gen de locuri noi de distractie ar fi fostele fabrici.”

Şi chiar dacă uneori nu ne înţelegem concetăţenii, nu putem să le negăm genialitatea “Nu inteleg de ce Bucurestenii sunt de multe ori atrasi de locuri atat de nonconformiste, de ce simt nevoia sa faca mereu ceva iesit din comun si nou dar mi se pare genial.”

Dar, în definitiv, rămânem un popor de oameni simpli, desprins din munţi, care urmează exemplele părinteşti “Noi, romanii in general nu avem nevoie de fite ca sa ne distram, noi ne distram oriunde, oricum, numai bautura sa fie.Pe copilul meu l-as lasa in pace…sunt sigura ca nu o sa faca nimic din ce nu am facut eu la varsta aceea.”

Şi chiar dacă logica nu e neapărat punctual nostru forte “ “Se stie destul de bine , ca viata de noapte este intradevar destinata in mare parte studentilor , ei deseori fiind cei care detin monopolul acestor … zone bine definite in ierarhia lor , privind modul pentru desfasurarea activitatilor in diferite cauze propuse. … ” Asa s-ar incepe in mod normal un blog destinat descrierii a perioadei in care incepi si umblii prin cluburi , deci efectiv , viata de noapte .”

Noi bloggerii avem parte de experienţe care sunt, sau nu sunt, unice “Si intradevar , experienta , cunostintele , distractia de care ai sau nu parte, sincer este unica .”

E de remarcat că nimic nu ne dă în lături de la ”drumul” nostru “Un drum care odata ce ai calcat pe el , nu mai poti da inapoi , este acel drum in care placerea pune lacat pe constiinta , moralitatea si etica personala”

Iar ceea ce ne doare cu adevărat este incorectitudinea lumii “Si nu intodeauna un club este destinat oricarei persoane . Fiind in bucuresti ai in mare parte legaturi cu multe grupuri si sincer oare conteaza ? Oare tu te integrezi in aceste grupuri pe care le cunosti ?”

Există totuşi atât de multe diferenţe culturale, încât “Intodeauna va conta caracterul tau , comportamentul fata de cei din jurul tau si cea mai importanta cauza este clubul in care mergeti . Unde in fiecare capitala …. sunt cele mai multe cluburi pentru diferite culturi sociale , si aici ma refer la cultura sociala privind stilul de muzica abordat .”

?Păcat însă că în goana noastră să ne autorealizăm mulţi dintre noi se dezumanizează ? “Dar si asta este irelevant , sunt multi in cazuri diferite , in care munca deja pune stapanire pe sistemul constient al omului si incet … incet … te transforma intr-un robotel .”

Şi în final ca o demonstraţie a faptului că suntem familiarizaţi şi cu noţiuni din universal matematicii “Si totusi “Da!” . Intradevar , va venii o perioada pentru fiecare dintre noi , in care o sa trecem prin locurile am umblat . Privesti cu nostalgie acel loc , in care amintirile incep sa se rasfranga, sa devina clare , incepi si realizezi cata importanta au avut pentru tine . Realizezi ca acum ai crescut , si totusi realizezi ca trebuie sa continuii sa mergi , sa treci pe langa acel loc plin de amintiri , bune sau rele . In care ai facut atat de mult si abia acum realizezi importanta lor . O importanta care creste exponential cu amintirile , cunostintele facute in acea perioda , cunostinte care vor ramane langa tine o viata intreaga , sau nu .”

Aceasta este doar o mică selecţie cu ceea ce putţei găsi pe www.bloggeri.ro, o altă perspectivă a acestor citate o puteţi găsi la prietenul meu Andrei . Iar ambele posturi pot fi citite la Măgaroi.

Amorul artei

Săptămâna trecută mi-am trimis şi eu un articol la etapa a doua a concursului de pe www.bloggeri.ro mai mult ca pe un exerciţiu. Pentru ca cititorii mei să nu se chinuie să-l caute acolo (unde e posibil să se simtă constrânşi să mă voteze)...îl redau în rândurile următoare. Totu;i fiind la modă să dăm link-uri, puteţi vota aici.

Distracţia şi viaţa de noapte în România

Sincer să fiu, eu în calitate de blogger (amator, desigur) nu mă simt pregătit să particip la un concurs specific, dedicat fără doar şi poate meseriaşilor. Deci, ce caut aici?

Nu ştiu. Cred că o iau pur şi simplu ca pe o provocare. Vreau să văd dacă pot să termin în clasmanent mai jos de ultima poziţie. (un loc special pentru miclowan…Cu menţiunea…No siga su ejemplo)

Ehhh, în fine. Particip, şi asta chiar dacă nu am să realizez nimic concret…pot măcar să-mi exprim sprijinul pentru un blogger mult mai înzestrat decât mine, prietenul meu Andrei (cunoscut în bloggosferă şi ca Puişorul Cufurit)

Subiectul propus pentru concurs „Distracţia şi viaţa de noapte în România” este extrem de vast, şi aş putea, desigur, să „vărs râuri de cerneală” (am dat-o în stereotipuri???) pentru a-l „creiona” cât mai bine.

Desigur, aş putea să plictisesc cititorii cu poveşti întregi despre distracţii nocturne de prin Bucureşti, Iaşi, Cluj, Suceava, Sighişoara, […], din diverse cluburi, de pe vârf de munte sau de pe malul mării…Dar…Wtf?…Cine sunt eu să le povestesc despre toate locaţile astea?…Eu cunosc aceste locaţii doar într-o manieră tangenţială, şi nu aş putea decât să le stârnesc, pe ici, pe colo, câte un zâmbet prin naivitatea mea.

Aşa că, acum ce pot să fac? Abandonez toate aceste locaţii şi mă axez pe singura în care pot să mă bat în argumente cu eventualii mei cititori…Căci da…Eu văd România prin prisma oraşului meu natal…Rădăuţi

Şi da, să scriu despre acest adevărat Macondo al Bucovinei, este într-adevăr o provocare…Mă văd ca pe un deschizător de drumuri…Mă îndoiesc că a mai fost cineva atât de absurd încât să scrie despre distracţia şi viaţa de noapte din acest mic oraş de provincie.

Acum stau şi reflectez pe marginea acestui subiect.

Constat cu destulă tristeţe că într-un oraş mic de provincie viaţa de noapte este arondată elevilor de liceu, căci după liceu absolvenţii sunt fie înghiţiţi de centrele universitare fie sunt aruncaţi în câmpul de muncă şi se transformă în inevitabilii „oameni mari”.

Ca liceean totul este simplu…Noaptea este scurtă, căci ai ore a doua zi de la 7:30, aşa că imediat ce se întunecă trebuie să te distrezi într-un ritm accelerat. Trebuie să le îngrămădeşti pe toate: să mergi la statuia din centru (loc de întâlnire pe vremea mea, unde se manifestau adevăraţi virtuoşi ai chitarelor), să bei cu prietenii (pentru ca mai apoi să iei, cu aceiaşi prieteni, la mişto reprezentanţii mai tinerelor generaţii), să plimbi fetele prin parc şi, după ce colegii încep să-şi ia carnetele auto, să te plimbi cu maşina prin centru într-o manieră teribilistă (care în mod tradiţional implică scârţuri).

Ca student totul e diferit….Te întorci acasă, te plimbi pe străzile vechiului burg şi constaţi că nu mai cunoşti pe nimeni. Totul este trist…

Vara, o parte din studenţi se întorc, şi viaţa de noapte reapare sub forma ieşirilor pe terase, până târziu în noapte (adică în mediul ăsta ora 1-2 maxim 3).

Dar şi aceste ieşiri nu sunt distractive, ci sunt mai degrabă triste…Pe feţele celor mai mulţi se citeşte grija zilei de mâine…Căci da…Sunt şi ei pe cale să devină „oameni mari”

Unii mai temerari încearcă în primii ani de facultate să se dezlănţuie în singurul club din oraş alături de mai tânăra generaţie, dar în cele din urmă cedează şi se retrag înfrânţi.

Dar ieşirile continuă să se facă, în grupuri din ce în ce mai mici, cu oameni din ce în ce mai trişti, care caută să se întoarcă cât mai repede în centrele universitare.

Şi se duce şi vara…

În celelalte trei sezoane este şcoală. Studenţii se întorc mai rar acasă.

De sărbători reuşesc să se mai adune frânturi din vechile grupuri, şi reapare nostalgia zilelor de odinoară când colindul era colind si mielul era oaie. Şi totul se termină cu promisiunea fermă că la anul o să vorbească din timp şi colindul o să fie iar colind şi mielul, miel.

În rest de-a lungul anului studenţii se întorc sporadic şi dezorganizat în vechiul oraş şi viaţa de noapte capătă forme din cele mai „ciudate”…

Uneori viaţa de noapte poate însemna devorarea unui roman bun, alteori poate fi o plimbare singuratică prin locuri pline de amintiri, savurarea unei cafele într-un local ce a fost pe vremuri în vogă, admirarea unui cer mai înstelat decât cel universitar, navigarea printre bloguri şi posturi TV sau, de ce nu, toate acestea la un loc.

Şi viaţa de noapte devine rutină, iar distracţia un concept abstract.

Ciociolina & Alina Plugaru

Nu vă entuziasmaţi, nu e vorba de o producţie cinematografică de gen româno-italiannă.
E vorba de cu totul altceva. Se anunţă cu surle şi trâmbiţe (cum altfel?) că distinsa domnişoară Alina Plugaru este de puţin timp membru cu acte în regulă a Partidului Liberal-Democrat. Ne putenm bucura cu toţii că respectivul partid a găsit în timp optim inlocuitoare pentru doamna MM.
Iar mie nu-mi rămâne decât să sper că asemenea starletei italiene şi Alina Plugaru o să avanseze într-un an, cât alţii în zece şi la anul o să obţină un scaun în Parlamentul României. Nu rămâne decât să ne lăsăm ghidaţi de...ăăă...suflet...când votăm

Gânduri nocturne

Scârţâitul ritmic al unui pat se aude din vecini...

Nu pot să dorm. Mintea mie inundată de gânduri. Cearceafurile se prind insistent de trupul meu. Mă răsucesc fără rezultat.

Eu nu înţeleg de ce unii dintre cunoscuţii mei s-au apucat de modeling.
Mâ întreb când au încetat oamenii să citească. Când eram mic aveam 3-4 colegi de clasă care citeau...acum nu mai am.
De fapt am găsit în serie o colegă care citeşte. Sunt încă în stare de şoc. [...]

Crapă de ziuă...
Nici un pat din vecini nu mai scârţâie...Ene se apropie...

Râşnâitul unei maşini de găurit se aude din vecini...

Alegeri europene

Plimbându-mă astăzi prin oraşul ploios am fost "acostat" de o doamnă care împărţea flyere pentru Partidul Iniţiativa Naţională.
Flyer-ul este foarte simpatic, cartonat, mai mic decât un calendar de buzunar şi are o fotografie cu Lavinia Şandru. (cei care au o slăbiciune pentru ea o pot purta în portofel, în ciuda prietenelor sau soţiilor).
Însă ceea ce m-a făcut pe mine să casc ochii mari, a fost o frază de informare de pe flyer, conform căreia... toţi candidaţii PIN au sub 40 de ani, studii superioare şi cunosc cel puţin 2 limbi străine.

Ooo, da...deci eu vorbesc 3 limbi străine...mai am puţin şi termin facultatea...deci sunt perfect pentru funcţia de parlamentar european.

Îmi dau seama cât de naiv am fost vara asta...nu ştiam că învăţ spaniolă pentru a intra în categoria candidaţilor ideali pentru Parlamentul European.

Mândria de a fi bucovinean (partea III)

Sunt mândru că unul din cele mai importante grupuri de monumente UNESCO din ţară este în Bucovina.
Şi deşi mi s-ar putea reproşa că cele 7 mănăstiri bucovinene au fost construite de domni moldoveni, rămân la părerea că până şi moldovenii care i-au precedat pe bucovineni au fost altfel.
Ca să nu mai zic că în ultimii 232 de ani monumentele au fost conservate de către bucovineni.

Aniversare

Ieri s-au împlinit 3 ani de la deschiderea Cafenelei Sage (şi ceainărie de altfel) din clădirea Bibliotecii Central Universitare din Iaşi.
Deşi de vreo jumătate de an, de când este un local dedicat exclusiv nefumătorilor, îl frecventez ceva mai rar, Sage e încă unul din localurile mele preferate din Iaşi.
Recomand oricui trece pe acolo o ciocolata cu rom, un nectar de la Orhei, un ceai de iasomnie şi bineînţeles un Irish Kiss.

"Ce vreau eu de la administraţia locală"(leapşă)

Scriu acest post ca reacţie la o leapşă pe care am primit-o de la Andrei şi pe care o transmit mai departe domnului Ionut.

Leapşa asta a venit ca un colac de salvare, deoarece deja de mai multe zile miclowan(adică eu) era într-o totală pană de inspiraţie, incapabil să scrie măcar un rând inteligibil.

În ceea ce priveşte administraţia locală, recunosc că mi-a mai scăpat pe ici pe colo, prin posturile mai vechi, câte o afirmaţie ironică, dar mai rămân multe de spus.
Aşa că am să analizez 2-3 chestiuni pentru fiecare din cele 2 municpii în jurul cărora gravitează momentan existenţa mea.

Iaşi
1. Nu reuşesc să înţeleg de ce la mijlocul lunii ianuarie administraţia locală a pavat Piaţa Unirii, pentru ca după "serbările" ocazionate de ziua unirii să scoată pavajul.
2. Mă întreb când se va face, în Iaşi, o mutare gen "Băsescu", pentru a se elimina chioşcurile, care încă sufocă arterele de circulaţie din cartierele de blocuri.
3. De asemenea aş vrea să se nu mai sape mereu, căci m-am săturat să asociez ideea de oraş boem cu noroiul de pe ghete.

Rădăuţi
1. Nu reuşesc să înţeleg de ce administraţia locală a construit la începutul mileniului trei o piaţă în centrul oraşului (când tendinţa este de reducere a comerţului tradiţional)
2. Nu reuşesc să înţeleg de ce în aceiaşi piaţă le este permis, pe timp de vară comercianţilor să-şi instaleze corturi. Aş fi curios să aflu ce anume gândeşte un turist care se plimbă seara printre măldare de harbuzi (pepeni, lubeniţe) cu o deosebită atenţie pentru a nu-i trezi pe sărmanii comercianţi.
3. Aş vrea totuşi ca administraţia locală să continue economiile de fonduri şi să lase şi vara viitoare beculeţele pe stâlpi.
4. Dacă aş zice că vreau să rezolve şi problema patrupedelor fără stăpân (de când le-au abandonat comercianţii) mi-ar sări iubitorii de animale în cap, aşa că tac.

Salvati-l pe Guliver

Pe blocul Guliver (bloc în care se găsește și Clubul Presei) există o firmă mare Guliver...cu un Guliver în mărime naturală (cel puţin una din perspective)...
Ei bine s-a produs recent o mare nedreptate...:((...firma și săracul Guliver au fost acoperite cu o pancartă mare de la Zapp...
Identitatea clădirii a fost distrusă de un grup de mkt-eri perverși. :(

Reclame

Întors aici, în casa bătrânească în care am făcut primii mei paşi, am intrat din nou în contact cu acea cutie, magică, de-i zice televizor.
Şi butonând frenetic telecomanda nu am putu să nu văd reclama care rulează pentru Măgura.
Presupun că e vorba de o petrecere în pijamale (nu pot să certific însă...căci aceasta este una din tainele fetelor) unde una dintre fete îl descrie pe bărbatul ideal.
Şi ceea ce rezultă din descriere e...un pămpălău...nu vreau să ajung până la proverbiala scenă de pe canapea şi mă opresc la una din primele cerinţe.
"Eu vreau un bărbat dur..."
Ok înţeleg, nevoia fetei de a se simţi protejată dar totuşi...cine l-a găsit pe actor...nu a băgat nimeni de seamă că omul ăla are dificultăţi în a ţine toporul în mână? Deci trebuiau să-l pună întâi să crape 3-4 metri cubi de lemne ca să se deprindă cu greul

Cel mai bun prieten al omului

Întors acasă după o perioadă mai lungă de timp m-am văzut pus în situaţia de a mă obişnui cu noile aranjamente de aici.

De exemplu, amn constatat că numărul de patrupede abandonate peste vară de agricultorii din sudul ţării în piaţa din cartierul meu a crescut(e vorba de un comportament foarte interesant...agricultorii vin cu marfa lor, nu se cazează nicăieri, dorm printre tarabe...şi ca să fie apăraţi de hoţi îşi aduc şi câini cu ei...pe care îi lasă în piaţă...ca pe un fel de garanţie)şi unul din aceşti câini şi-a făcut culcuş lângă poarta mea şi mai mult decât atât latră pe oricine se apropie de ea.

Nu zic...paza bună trece primejdia rea, şi e bine să ai paznic neremunerat...dar totuşi...eu de ce nu am voie să ies din ogradă? :((

Din nou în Bucovina

Sătul de inesteticii Iaşi (aşa sunt ei când începe iarna, inestetici) m-am suit şi eu în ultimul tren spre casă şi dus am fost.
Ca niciodată călătoria a fost plictisitoare, fără nici o întrerupere spectaculoasă (poate de astea are doar Andrei parte) iar eu am ajuns într-un timp optim în municipiul meu.
Încă de când am coborât din tren am fost fost izbit de un puternic miros de iarnă, ceea ce nu a putut decât să mă bucure căci palida fulguială de alaltăieri nu a făcut deecât să mă răvăşească.
Înaintând spre strada principală, şi implicit spre casă, am rămas uimit să văd deja pe stâlpi beculeţele pentru Crăciun.
Ştiţi cum e?
Ţi se umflă pieptul de mândrie...că primăria Rădăuţilor a luat-o înaintea altora şi a montat deja beculeţe...
Şi stă aşa umflat până când îţi aminteşti că primăria Rădăuţilor a uitat anul ăsta să le scoată

Despre tradiții, sărbători, și tot așa

Eu, de felul meu, sunt botezat într-o confesiune minoritară. Nu vreau să comentez pe marginea acestui aspect pentru că nu e ceva ales de mine, mai mult decât atât pot să spun că eram destul de mic, și deși am fost un copil perspicace în gândire, la vremea aceea nu puteam să țin o disertație pe problema deosebirilor fundamentale dintre confesiunile recunoscute legal în țara asta.

Ceea ce vroiam să subliniez, este că aparținând unei confesiuni minoritare sunt pus uneori în situația de a resărbători câte un sfânt, Paște, și tot așa...

Unii creștini extremiști refuză să sărbătorească din nou cu minoritarii sau cu majoritarii, că ei au sărbătorit deja...eu nu sunt așa, eu ca pseudo ateu nu refuz nici o ocazie de a ridica paharul sus...

Dacă e de sărbătorit, atunci să sărbătorim...

Ninsoare

A nins azi în Iaşi. A nins cu fulgi mici. Vreau acasă. Vreau o iarnă ca cele din copilăria mea. Vreau o irană în care să fac iar oameni de zăpadă. Vreau să stau la gura sobei. Vreau să fac bulgări de zăpadă. Oare cum se face un bulgăr de zăpadă?

Mândria de a fi bucovinean (partea II)

Acum 2 zile am lansat pe blogul meu o campanie în care am început să promovez valorile autentice ale regiunii din care fac parte.
Dacă în primul post am tratat aspecte chinologice care diferenţiază Bucovina de restul ţării, astăzi am să vorbesc despre oamenii de litere, de seamă, din regiune. (care ne fac fac pe noi bucovinenii să fim mândri)
În cele ce urmează am să enumăr, câteva dintre cele mai reprezentative figuri. Şi asta chiar şi în condiţiile în care aceste figuriMă văd touşi forţat, prin prisma inculturii mele să las lista deschisă.

1. Paul Celan, unul din cei mai importanţi poeţi post-belici europeni, poet bucovinean de limba germană. Interesant este că în ciuda valorii operei lui este ignorat de şcoala şi de editurile româneşti.

2. Norman Manea, prozator sucevean, printre altele cel mai tradus scriitor român contemporan. Ceva mai cunoscut în ţară decât Paul Celan, este ca şi acesta aproape ignorat.

3. Matei Vişniec, dramaturgul născut şi crescut în "burg-ul" meu natal, cel mai bine cotat contemporan român în acest domeniu.

4. Nicolae Labiş, copilul teribil al poeziei şaizeciste, poet care nu a avut suficient timp să-şi confirme valoarea, dar pe care îl includ aici fie şi doar pentru versurile poeziei Noi, nu.

5.

Cât de mult costă o gumă Orbit?

Am observat că indiferent de dimensiunea restului (10, 20 30, 40 de bani) primesc rest o gumă Orbit. Sunt extrem de curios acum să aflu care e valoarea unei gume Orbit?
Sau poate că există mai multe tipuri de gume Orbit...Avem gume de 40 de bani, care îţi produc o satisfacţie de patru ori mai mare în urma consumului decât cele de 10 bani? Oare firmele când se aprovizioneaţă primesc restul în gume Orbit? Şi dacă da există şi un adaos comercial?

La un pachet cu 10 gume Orbit, cu un cost de 60-70 de bani vândute individual la 3-4 lei, aş spune că banii comecianţilor se apreciază semnificativ.

Ar trebui să facem cum îmi zicea un prieten...să completăm şi noi la cumpărături cu gume...

Nedumerire de miclowan

Am fost şi eu ca tot omul să văd filmul lui Mungiu 432, şi m-a intrigat ceva.
Sunt curios în ce perioadă se petrece acţiunea filmului. Nu de alta dar de-a lungul peliculei s-a folosit expresia "domnişoară". Eu sunt prea mic să-mi amintesc formulele de dinainte de 89, dar parcă reţin folosirea lui "Bună ziua, tovarăşa educatoare".
Desigur nu exclud posibilitatea ca folosirea lui "domnişoară" să fie ceva voit.

Mândria de a fi bucovinean (partea I)

Postul de azi este primul dintr-o serie mai lungă în care am să mă laud cu lucrurile din Bucovina care pe mine unul mă fac să fiu mândru.
Am ales să mă laud cu părţile bune ale Bucovinei deoarece nu am cu ce altceva să mă mândresc...
Am ajuns la o vârstă, aproape respectabilă, la care nu am realizat nimic, nu sunt nici deştept, nici frumos....aşa că-mi rămâne să mă grozăvesc doar cu originile.

Dap, sunt bucovinean...şi da, sunt mândru de asta...

Nu mă intereseză în seria asta de posturi polemica "Este Bucovina parte a Moldovei?", căci ştim cu toţii adevăratul răspuns..."Nu"

Aşa...astăzi am să mă laud cu o rasă de câini...

În România există două rase de câini omologate internaţional (ciobăneştii mioritici şi ciobăneştii carpatini) şi una în curs de omologare Ciobănescul de Bucovina

Caracteristicile acestui superb specimen pot fi găsite intrând pe link-ul de puţin mai sus, aşa că eu unul nu am să îi fac reclamă, vreau doar să subliniez că Bucovina este singura "regiune din Moldova" în care s-a obţinut o rasă de câini. De asemenea este şi singura regiune de mici dimensiuni din România care se poate lăuda cu aşa ceva.

Percheziţie

Bănuiesc, cu şanse destul de mari de a nu mă înşela, că nu sunt singurul blogger care are o soră. Ca orice soră, şi a mea are o viaţă a ei. O viaţă în care se întâmplă lucuri mai palpitante sau nu. Am să scriu acum despre o întâmplare de genul acesta.

Povestea pe care urmeză să o relatez este încă proaspătă, au trecut doar câteva zeci de ore de la momentul respectiv.

Acum 2-3 zile sora mea plimbându-se prin a patra capitală a Molodvei, s-a oprit în magazinul Media Galaxy din mall-ul central. Motivele vizitării magazinuilui nu sunt relevante pentru poveste, aşa că n-am să pun accent pe ele. Touşi ţin să precizez că sora mea nu avea nici un bagaj, rucsac, gentuţă, geacă, sau orice alt articol cu buzunare voluminoase. Singurul obiect aflat în posesia ei era un biet portofel.

La un moment dat, probabil plictisită de "shop", a dat să plece...şi normal (pentru cursul poveştii, desigur)aparatele au început să ţiuie...

Când aparatele ţiuie într-un magazin, îţi fac apariţia gărzile şi te iau la întrebări. Într-o ţară mai vestică (poate şi mai estică) ţi se cere permisiunea să fii perchziţionat, dacă nu o acorzi, şi nu există dovezi serioase împotriva ta eşti lăsat să pleci. Ei bine în România lucrurile nu sunt chiar aşa...astfel...

Gărzile apar, văd că persoana respectivă nu are decât un portofel în mână...şi îi fac percheziţie corporală. Dacă nu găsesc nimic, nu se descurajează şi continuă...fac percheziţie la portofel...şi negăsind nimic, nu-şi cer scuze ci aruncă un "aaaa, era cardul"

Deşi eu personal nu înţeleg ce anume o suspectau că ascunde în portofel (un calculator, un mouse, un cod de bare?) nu pot să nu admir meticulozitatea paznicilor.

În sfârşit

În ciuda faptului că de câteva luni sunt un blogger, mai mult sau mai puţin, activ lumea mă proteja.

Astfel deşi eu vedeam că unele texte de ale mele nu pot fi catalogate decât prin termenul "gunoaie", nimeni nu-mi spunea nimic de rău.

Dar se pare că fiecare om are o limită, şi azi cineva mi-a spus în sfârşit "nu-mi place ultimul tău text".

Deşi e o critică blândă, sunt fericit.

Licitaţie (Ciclul: Să scoatem bani din piatră seacă)

O dată cu încetarea Războiului Rece şi diminuarea tamtamului din jurul idee de spionaj în organizaţia de renume mondial cia au rămas un grup de băieţi cu ochi albaştri fără ocupaţie.

Şi cum o dată cu înaintarea în vârstă societatea îţi oferă (cere?) ocazia să te manifeşti în lumea mondenă, ar fi fost păcat să nu profite şi ei de ocazie.

Astfel citesc azi într-o gazetă de judeţ (bucovinean) că renumita cia scoate la licitaţie şuviţele lui Che Guevara (ăla de apare mai des pe tricouri ca rockerii trecuţi în nefiinţă)

Sar peste partea cu ineditul acţiunii şi ajung la partea care mă intrigă pe mine.

Cum a ajuns şuviţele în posesia cia?

a. asemeni unui amorez Che Guevara le-a pus într-un plic cu destinaţia cia
b. i-au fost luate cu forţa
c. au fost cumpărate de cia de la Che Guevara pentru colecţia organizaţiei

Cine ştie varianta corectă are ocazia să câştige o excursie la sediul organizaţiei?

P.S. Aştept cu nerăbdare scoaterea la licitaţie a turbanului lui Osama, şepcii lui Fidel Castro şi mustăţii lui Sadam.

Concepte perimate (din nou probleme de învăţământ)

În cei 15 ani de şcoală pe care i-am lăsat în urmă (mult doamnă, mult) m-am confruntat nu numai cu probleme de genul caietului cu expresii frumoase, antologiilor de comentarii originale, lecţiilor care se cer memorate (doamne fereşte să explici prin propriile cuvinte) ci şi cu problema unor concepte care s-au perimat prin suprautilizare.

De exemplu frecventând cursurile unei facultăţi cu profil economic am parte, frecvent, de mai multe concepte specifice...dar parcă nimic nu mă irită mai tare decât Piramida Nevoilor lui Maslow. Întrebarea, la începutul câtor cursuri am întâlnit-o, nu are răspuns.

Acum am ajuns în stadiul în care când intru în posesia unui nou manual tremur la ideea că după introducere am să dau de piramida panaceu a tuturor problemelor economice.

E pentru tine

Am descoperit (căci asta e pentru cei din generaţia mea...descoperire) o piesă a Sfinxului 80-ist, post Aldea. M-am ataşat de piesă trecând uşor peste suspiciunie de plagiat din mediul virtual.

Caut videoclipul, deşi cel mai mult îmi plac versurile:
"Într-un cer violet/Luna dacă aş găsi-o/Albă ar fi, toată/Pată de-argint, pe perdea
Aş putea să o pictez/Şi să-i spun la plecare/Dragostea mea, ia-o/E pentru tine
Poţi şi tu să încerci/Să iubeşti o culoare/Pentru început, ochii/Lasă-i încet lângă ea
Iar apoi fără ochi/Dacă tot ai găsi/Fii fericit, ia-o/E pentru tine"

Zambete

Omul e o fiinţă capricioasă şi plină de ciudăţenii. Iar soluţile la problemele lui sunt dintre cele mai ciudate.

O dată, demult, suferind după o fată pe care nu am putut să o am, am alunecat încet în ceea ce unii ar numi o depresie.

Zile, poate săptămâni întregi mi-am înecat amarul prin dubioase crame studenţeşti.

Şi eu simţeam cum alunecă la vale...omul, ideea, ambiţia, perspectiva.

Dar cum am menţionat şi în primul paragraf, soluţiile problemelor umane sunt dintre cele mai ciudate.

Degradarea a continuat, zi de zi, până când...până când ea mi-a zâmbit...

Iar inima mea a început să bată din nou pentru mine...

Şi totul din cauza unui zâmbet...



P.S. Zâmbetul acela era al unei persoane realizate, care a obţinut tot ce vroia în viaţă...iar eu nu am reuşit să înţeleg ce caută pe chipul cuiva care de abia ieşise din adolescenţă.