Undeva pe la mijlocul clasei a XII -a plictisit după mai bine de trei ani în care făcusem acelaşi traseu spre şcoală am decis să-l schimb.
Aşa că într-o dimineaţă am început să merg către "Eudoxiu" pe o cale ocolită...şi am urmat noul traseu până când am terminat liceul.
Şi timp de luni întregi în fiecare dimineaţă m-am intersectat cu aceiaşi fată...ea era mai frumoasă decât mine, mai înaltă decât mine, (parcă ar fi un vers din Andrieş)...şi la vremea aceea cu părul mai scurt decât mine.
În fiecare dimineaţă un eu în întârziere şi o ea foarte grăbită se intersectau în aproape acelaşi punct din oraş, neavând timp să schimbe mai mult decât o privire.
Apoi a venit bacul, facultatea şi eu nu am mai văzut-o...până azi...
La fel de înaltă, la fel de frumoasă, acum mai pletoasă ca mine...am revăzut-o fără să simt nici cea mai mică emoţie...
E clar, sunt superficial...
3 comments:
superficialule :))..
Interesant articol...mi-a placut.Stii, e ciudat cat de liric poti fi uneori...te-ai gandit sa scrii si poezie candva?
Pai normal. Esti luat. :)) Poate te spun Tatianei si n-o sa-ti mai cante-n struna, hai hai, nu te juca... Da' cine-i fata?
Post a Comment