Să apreciem monumentele de acasă...

Timp de ani întregi, nefiind umblat prin lume, am vociferat nemulțumit la adresa a două din monumentele orașului meu natal.
Este vorba de statuile lui Ștefan cel Mare și a lui Bogdan I Întemeietorul Moldovei.
Dintre cei doi cititori ai blogului meu unul e din Rădăuți deci probabil intuiește motivele nemulțumirii mele...totuși am să le expun pentru cel care nu are norocul să fie din municipiu.
Astfel statuia lui Ștefan cel Mare deși arată bine din față este incredibil de lată, acesta fiind probabil motivul pentru care proprietarul statuii, respectiv Secția de Poliție de Frontieră din Rădăuți a ”retras-o” de pe piață ascunzând-o în curte.
Cealaltă statuie nu are defecte în ceea ce privește proporția fizică. problema ei fiind însă faptul că în fiecare an primarul dispune acoperirea ei cu un nou strat de var, ceea ce o urâțăște considerabil.
Azi umblând prin Philadelphia mi-a fost dat să văd monumentul artistic perfect...monument care m-a făcut să apreciez statuile de acasă.
Da, ceea ce se vede în cea de a treia statuie din acest post nu este o clamă pentru rufe...nuuuuuuuuuuu...este vorba de un minunat monument artistic din Philadelphia.
Și deși la început, cînd l-am văzut stând acolo pierdut între clădiri, mi-a fost greu să-i descifrez simbolistica...în cele din urmă (cu ajutorul pregătirii de specialitate pe car o posed) am reușit totuși să o intuiesc. (cel puțin așa cred)
Deci concluzi mea a fost că la un popor cu haine uriașe (am dificultăți serioase în a găsi haine pe măsură...măsurile potrivite acasă...aici mă conduc la niște saci)...exista implicit și clame de rufe pe măsură.