Există o teorie conform căreia toţi oamenii sunt ok. Acţiunile lor pot să nu fie ok, dar ei în esenţă sunt. Şi deşi eu personal nu sunt de acord cu teoria asta, am să pornesc în divagaţia mea nocturnă de la ea.
Aş vrea să plec şi de la superbul film "Pay it forward". De la acel sistem al faptelor bune iniţiat de un copil. De fapt nu vreau să voresc despre sistemul piramidal construit de el. În filmul ăla e vorba de ceva mai mult. E vorba de un gest capabil să sensibilizeze. Un gest capabil să-i facă pe cei atât de prinşi în "viaţa reală" să se oprească pentru o clipă să-şi amintească de faptul că sunt oameni.
Toţi oamenii sunt ok, dar nu toţi oamenii sunt capabili de asemenea gesturi.
Acum două săpămâni mă întorceam cu un coleg de la liceul unde am fost distribuiţi să facem practică. Ne întorceam pe Bulevardul Independenţei din Iaşi şi în faţă la Universitatea de Medicină...Ştiţi Universitatea de Medicină din Iaşi...? În faţa ei este o flacără care arde mereu (ai zice că ard gazul de pomană). Ei bine cum ne întorceam amândoi, eu prea prins în universul meu egoist nu am văzut, dar el da...
La flacără era o femeie în vârstă care se încălzea. Şi el a văzut-o, i s-a făcut milă şi s-a dus să-i dea banii care îi avea prin buzunare. Eu mi-aş fi continuat drumul, în egoismul meu, fără să tresar, el s-a oprit. Apoi (şi asta m-a lăsat fără cuvinte) o trecătoare l-a văzut şi i-a dat şi ea bani. Trecătoarea...În vocea trecătoarei se simţea emoţie când i-a zis colegului meu "Îţi mulţumesc că exişti"
(ţin să menţionez că femeia care se încalzea a vrut să refuze banii)
Apoi câteva zile mai târziu am aflat de inţiativa Simonei şi am rămas iar fără cuvinte. Din nou m-am oprit pentru o clipă din viaţă şi am admirat gestul. Incapabil de un gest identic tot ce pot să fac e să spun: Îţi mulţumesc Simona, că exişti!
Nu sunt doar egoist, sunt şi groaznic de subiectiv. Aş vrea totuşi să nu-mi fie luat în nume de rău faptul că mă impresionează mai mult gesturi simple, dar imposbil de imitat, decât gesturi caritabile ca cele ale autointitulatului Războinic al Luminii
7 comments:
Oh, da. Mai exista si oameni cu suflet care se opresc din valtoarea vietii si sunt atenti la altii de langa ei. Aceeasi impresie placuta mi-a lasat mie o doamna, dar cu un animal. Cum fac de multe ori, am mangaiat un catel de pe strada si el, amagit de mangaierile mele s-a luat dupa mine. Nu aveam ce sa ii dau, nu aveam nici macar ce sa ii cumpar de undeva. Dar pe o banca, intr-un parc pe unde treceam, statea o doamna ce manca un corn. Catelul a mirosit-o si ea s-a aplecat sa il mangaie. I-a rupt din cornul ei si i-a dat si lui. A ramas cu ea in timp ce eu ma indepartam cu zambetul de buze si fericita ca doamna aceea i-a facut ziua mai frumoasa catelului. :)
da si pe mine tot gesturile alea simple ma impresioneaza ... cand eram in a 9-a nu aveam de ce sa ma tin in masina si o tipa mai mare mi-a spus "da manutza " si m-a ajutat sa trec ... zilele tracute o babuta la fel mi-a spus sa ma tin de ea ... si insista sa ma tin cu incredere ... da tot in ratb eram ... desi simple si stupide exemplele astea m-au impresionat destul de mult ... nu te teme si eu sunt egoista ... nu esti singurul
Gabi, ca tot suntem amandoi pasionati de Saramago, sa ne aducem aminte de conceptia acestuia care ne spune ca societatea se poate schimba doar daca fiecare dintre noi punem umarul... Fiecare... Gesturi mici, simple, dar pornite din inima si care au menirea de a ne oferi si altfel de modele decat cele pe care vor baietii din umbra sa le interiorizam...
cred k imi place mult saramago! ;))
e super tare saramago :)
l-as fi citit si fara sa-i faceti voi atata reclama. va dati seama cat au crescut vanzarile editurii XXX dupa com voastre? in sfarsit miclowane ai inceput sa promovezi adevaratele valori.
aa :)), dar cu Saramgo mi-am inceput blogul acum foarte multe luni, si am mai scris de valori si pe Blogul magaresc
Post a Comment