Respectul care trebuie purtat părinţilor este ceva general acceptat. Totuşi eu unul nu am reuşit, în cei 8 ani pe care i-am petrecut sub stricta autoritate parentală, să ajung să îi respect. Prin ochi de copil apreciam totuşi în anii aceia că spre deosebire de alte familii nu trebuie să le vorbesc cu dumneavoastră. (în localităţile cu profil ceva mai agrar se foloseseşte matale)
Mi se părea pe atunci extrem de rece acel dumneavoastră şi nu reuşeam să-i înţeleg rostul. Mă întreb însă până unde trebuie dusă folosirea formulelor de politeţe? Mă întreb cât de impersonale trebuie să fie relaţiile dintre copii şi părinţi? Şi mă mai întreb dacă lumea nu a băgat de seamă că cele 3-4 coduri ale bunelor maniere care se găsesc în ţară sunt depăşite. Oricum...Hotărât să mă tutuiesc cu progeniturile mele refuz să mai divaghez pe tema asta.
Ca să ajung la povestea a cărei expunere a generat acest post...E vorba de un caz real pe mi l-a povestit bunica mea. Astfel acum mai mulţi ani a fost invitată la o zi de naştere în care întâmplător se foloseau între părinţi şi copii formule de politeţe. Viaţa e ciudată şi din vorbă în vorbă între diverşi oameni ca şi între părinţi şi copii de altfel se declanşează conflicte dintre cele mai bizare. Aşa s-a întâmplat şi în cazul acesta...mama s-a certat cu fata ei, sărbătorita...iar aceasta în punctul de maxim al conflictului i-a aruncat mamei sale "Matale să mă pupi în fund".
P.S. Nu pot decât să consider salutară această dovadă de bună creştere, nu?
6 comments:
:)) nice;
eu una nu cred ca respectul dintre parinti si copii sta in ' dumneavoastra' si ' sarut mana'( sarumana :D)
A jingnit-o "politicos". :)) Nici eu nu sunt de acord cu "dumneavoastra".
Dar la mine in familie este o situatie ciudata. Tata vorbeste cu parintii lui cu "dvs". Totusi eu de mica ii tutuiesc pe bunici. :)
=))))))))))))) Dumnezeule ... nici eu nu vorbesc cu parintii mei cu "dumneavoastra" si inca traiesc , chiar bine . Vecina-mea vorbeste cu ma-sa cu "matale" si stau in centrul Bucurestiului ...
Am si eu in bloc o tanara (prietena de a mea de altfel) de vreo 23 de ani care inca din copilarie ii vorbeste cu dvs mamei ei. Mi se parea ciudat si atunci si mi se pare ciudat si mai ales aiurea sa le vorbesti parintilor cu dvs. Nu e o dovada de respect, e una de raceala. Cunosteam copii care li se adresau parintilor pe numele mic si pe bune ca mi se pare mai OK asta. Conteaza mult cum vorbesti cu un om, dar pronumele de politete nu implica intotdeauna si respectul. Eu prefer ca progeniturile mele sa mi se adreseze cu mami sau Andreea si cu "tu". :)
interesanta chestie. la mine in familie toti pe care-i stiu ne tutuim. hippie parents, what can you do. consider intr-adevar mai degraba o dovada de raceala acest "respect" care sincer nu isi are rostul.
:))
Foarte haios!
Oricum, genul asta de maniere seamana cu Coana Chirita:))
Maniere de lorzi in case de pirliti cu pretentii:))
Post a Comment