back

Şi am dat vina pentru problemele de sănătate pe care le-am avut săptămâna trecută pe modul dezorganizat în care dorm, mănânc, lucrez,

Şi m-am tratat prin drogherii,

dar, M-am simţit din nou bine de abia după ce m-am aventurat în labirintul "Şotron"-ului lui Cortazar

care prin Îndrumarul lui de lectură se anunţă a fi cea mai răsfoită carte de până acum

P.S.

Am găsit în "Şotron" un fragment interesant din cel puţin două puncte de vedere al condamnării la moarte şi al orelor de religie...care poate completa un post mai vechi de al meu şi un post despre condamnarea la moarte care l-am citit cred la puişor

fragmentul e din (pledoaria de) "Apărarea lui Leopold şi Loeb" (1924) a avocatului Clarence Darrow

""Dacă un copil sub 14 ani, considerat incapabil de culpă prima facie, este totuşi, după părerea tribunalului, vinovat de crimă şi are discernământ pentru a deosebi binele de rău, atunci poate fi inculpat şi condamnat la moarte?"
Astfel, o fetiţă de 13 ani a fost arsă pentru că şi-a omorât învăţătoarea.
Un băiat de 10 şi altul de 11 ani, care uciseră nişte colegi, au fost condamnaţi la moarte şi cel de 10 ani a fost spânzurat.
De ce?
Fiindcă ştia care e deosebirea dintre ce e bine şi ce e rău. O învăţase la şcoala de duminică."

Leopold şi Loeb au fost condamnaţi la închisoare pe viaţă. Au avut noroc că făceau parte din familii care şi-au permis un avocat bun.

Nu vreau să mai comentez totuşi nu pot să nu mă întreb cum s-au suportat cei 20-30 de oameni care au asistat la execuţii.