Despre raţionalitate economică

O ploaie perversă mă împiedică să desfăşor activităţile gospodăreşti pentru care am venit acasă

Later edit

După amiaza şi seara am fost împiedicat de un net deficitar să le urez tuturor doamnelor şi domnişoarelor ce interacţionează cu mediul blogosferic un sincer la mulţi ani,

Să ajung totuşi şi la subiectul dorit al postului

Context

Curs de TdN, profesorul de curs face un experiment. Experimentul este de notorietate în lumea economiştilor şi în special a comportamentaliştilor ca posibil contraargument împotriva raţionalităţii economice. Prin acest experiment o parte din comportamentalişti au fost convinşi că au demonstrat faptul că fiinţa umană este iraţională economic, şi că acel Hommoo oeconomicus la care făceau referire liberalii clasici nu este decât o entitate didactică utopică.

Experimentul propriu zis

Se iau două persoane care nu se cunosc. Se pune pe masă 100 de dolari. O persoană este în măsură să propună o împărţire a banilor. Cealaltă persoană este în măsură să accepte sau să refuze. În caz de refuz nici una dintre persoane nu se alege cu vre+un ban.

Experimentul s-a realizat de foarte multe ori, în perioade diferite, cu persoane diferite...

Constatări

Dacă persoana care propune îi oferă celeilalte o sumă disproporţionată (0-10-20 de unitati monetare din 100) este foarte probabil ca aceasta din urma sa refuze. Rata acceptărilor a celei de a doua persoane începe de pe la 40%...

Concluzia comportamentaliştilor

Refuzul celei de a doua persoane de a accepta 10 unităţi, deşi este conştientă că alternativa este 0 unităţi...este o dovadă că oamenii nu sunt raţionali economic.

Critica lui miclowan

Observ, în primul rând, că experimentul ia în considerare un mediu de interacţiune extrem de simplificat şi condiţiile de întâlnire a lui în viaţa reală sutn improbabile.

Aşa, conform experimentului faptul că un subiect refuză 10 unităţi monetare când alternartiva constă în 0 u.m. este o dovadă a iraţionalităţii lui,

Totuşi,

Chiar dacă nu am date despre situaţia materială a subiecţilor (căci şi asta contează), observ că,

Niciodată într-o tranzacţie, într-o negociere nu sunt implicate doar elementele materiale (banii priviţi ca mijloc de obţinere a bunurilor materiale şi bunurile materiale din procesul de schimb), Într-o tranzacţie sunt implicaţi şi alţi factori de la imaginea negociatorilor, până la respectul de sine,

În cadrul experimentului e absolut normal ca un subiect să nu fie de acord cu 10 unităţi, Dacă subiectul ştie că atât el cât şi ofertantul obţin banii fără nici un efort, să accepte ca acesta să primească de 9 ori mai mult e o desconsiderare a lui..E ca şi cum ar accepta faptul că celălalt este de 9 ori mai valoros, Din alt punct de vedere acceptând să primească de 9 ori mai puţin decât ofertantul acceptă să i se aplice eticheta de om care se mulţumeşte cu puţin,

Cred că eroarea comportamentaliştilor constă în faptul că abordează problema raţionalităţii economice în sens strict material. Ceva de genul "Nu da vrabia din mână pe...". Mi se pare că cei mai mulţi văd moneda într-un sens foarte restrâns, Ar trebui să ţină cont de faptul că moneda nu este decât un mijloc pentru îndeplinirea obiectivelor umane şi nu un obiectiv în sine, Eforturile depuse de un individ pentru a-şi câştiga respectul de sine s-ar putea să fie evaluate la o valoare mai mare de 10 dolari,

Considerarea clasicului hommo oeconomicus drept individ gata oricând să-şi maximiezeze averea e o eroare,

Acel om economic raţional este în definitiv un individ subiectiv, şi alegerea lui nu implică o maximizare a utilităţii sale totale din perspectiva observatorului extern (care are propria scală de evaluare) ci din perspectiva scalei lui subiective,

Fără teama de a greşi pot să spun că eu miclowan sunt un boem raţional

P.S. la mulţi ani la toţi cei care barbati fiind s-au inconjurat de zeci de pahare