Despre versiuni oficiale şi victimizare

Cândva, acum mai bine de o lună, mi-am botezat ceremonios un post cu titlul "Versiuni oficiale" apoi am plecat la un curs şi în zilele următoare mi-am pierdut inspiraţia şi nu am mai apucat/putut să scriu postul,

Ideea e în felul următor, Sunt, oarecum, implicat într-un studiu privind Bucovina, şi am avut posibilitatea să analizez mai multe documente privind această regiune de la formarea şi popularea ei până hăt în zilele noastre,

Acum o lună şi ceva am vrut să scriu acel post deoarece studiind un sit al unei societăţi, din afară, formată de emigranţi bucovineni m-am simţit atins în amorul propriu. Mai exact,

De felul meu sunt o corcitură germano-română,

Astfel jumătate din înaintaşii mei (cei din partea mamei) sunt (sau mai degrabă cei mai mulţi au fost) germani, Iar,

Pe situl respectiv se afirmă cel puţin două lucruri care pentru mine sunt supărătoare,

1. Că după semnarea pactului Ribbentrop-Molotov cei circa 95 000 de germani bucovinei (printre care şi familia mea) au ales de bună voie să părăsească Bucovina...

Aiurea. Ce om raţional îşi lasă toată agoniseala şi pleacă înspre o zonă în care nu ştie ce-l aşteptă?
Înclin să accept altă versiune, care corespuinde cu cea a familiei, Au fost toţi pradă de război (poveşti intersante privind acest aspect găsiţi şi în Decojind Ceapa lui Gunter Grass) şi au ajuns să populeze lagăre,

2. Dupa încheierea războiului teribilul ghinion de a se afla la est de graniţa Germaniei i-a forţat pe etnicii germani să se întoarcă acasă...

Din nou aiurea. Familia mea s-a trezit la 30 de km de graniţă dar nu a avut nici un moment intenţia să încerce trecrea în cealaltă parte,
A preferat să se întoarcă în ţară să plătească chirie în propriile case,


Poate am să dezvolt aceast aspect cu altă ocazie,


Să trec acum la Victimizarea

Ţin să-mi cer scuze din start de la toţi cei care cred cu ardoare în sinţenia şi pioşenia preoţească,

Tot căutând date despre Bucovina am dat şi peste lucrarea preotului Sorin Toader Clipa "Fondul bisericesc al Bucovinei şi lichidarea lui" (o găsiţi pe internet)

:-o din prevedere, am lăsat lectura ei mai la urmă, am preferat să citesc întâi celalate informaţii găsite indiferent că au fost în română, engleză sau germană, şi pot să spun că foarte bine am făcut,

Doamne, ce lectură mi-am impus, Pe parcursul celor peste 100 de pagini în format pdf (times new roman 12 desigur), îmi venea literalmente să plâng de milă săracei tagme preoţeşti bucovinene,

Acestor oameni toţi le doreau răul, Şi sunt de admirat pentru că au avut puterea să supravieţuiască,

ŞŞŞŞ

Aşadar pe parcursul a circa 170 de ani tagma a fost persecutată pe rând de administraţia vieneză, apoi de cea de la Lemberg şi nu în ultimul rând de cea de la Bucureşti,

Cu regret am aflat că în timpul celor 144 de ani de administraţie austriacă bisericii ortodxe i-au fost preluate prin mârşave manevre aproape jumătate din posesiuni lăsate cu limbă de moarte de marii ctitori de mănăstiri,

Astfel de la 63% din suprafaţa totală a Bucovinei (aproximativ 6327 de km pătraţi)
biserica a rămas după 144 de ani cu doar 27%, (inuman de-a dreptul) (a se consemna că nu s-au făcut expropieri decât pentru împroprietărirea ţăranilor care au plătit despăgubiri bisericii) (Temă de gândire: de ce statul austriac preluând regiunea nu a expropiat biserica? era totuşi vorba de venituri din mai mult de jumătate din regiune?)

Partea bună e că în ajunul celui dintâi război mondial averea bisericii ajunsese la 150 de miliarde de coroane şi fondul bisericesc cel mai mare jucător economic din regiune, Şi asta deoarece au fost desfinţate mănăstirile şi terenurile au putut să fie exploatate (cu răutate desigur) ceva mai profesional,

Lucrarea continuă cu pagini întregi de lamentări din care observăm în principal cum averea Fondului sporea şi tagma deşi persecutată...

Da, partea interesantă e cea în care se ajunge la concluzia că biserica se constituia în principalul apărător al românilor din Bucovina (românii care erau obligaţi la doar 12 zile de clacă pentru biserică, nu ca în alte zone în care mitropolii nerealiste solicitau mai mult de 12 zile),
Protecţia pentru mase se vede şi mai clar în următoarele pargarafe unde după ce apar lamentări privind faptul că fondul era obligat să susţină financiar şcoli în limba germană neaccesibile românilor, este subliniat faptul că din cele câteva zeci de studenţi ai Institului teologic cea mai mare parte era formată din copii de popi, şi câţiva de dascăli (răutăcioşii ar zice că e vorba de păstrarea averii în "familie" dar nu pot să fiu de acord cu asta, eu cred că e vorba de eforturile bisericii de a le asigura posibilitatea de a învăţa tinerilor români)

Un exemplu intersant privind valoarea lucrării este următorul: într-un singur pargraf autorul reuşeşte să ofere o sublimă perspectivă a fondului ca afacerist şi samaritean
Astfel autorul remarcă cu regret că Fondulului i-a fost impusă cu greutate (multe refuzuri ale episcopului din cauză că ar fi fost vorba de o afacere proastă) achiziţia minelor de la Iacobeni şi Fundul Moldovei (aproape falimentare la acea dată). Citirea în acelaşi paragraf a frazei următoare ne edifică asupra faptului că Fondul a făcut de fapt un act de caritate şi că prin milostenia fondului "le-a pus dumnezeu" mâna în cap celor 5 sate de băieşi germani de pe lângă mine.

Mai sunt multe alte exemple pe care mă chinui acum să le uit,

Important este de reţinut că la momentul cedării Bucovinei regiunea era subdezvoltată existau 2 cetăţi cu câteva mii de locuitori, un târg ceva mai răsrit cu vreo 200 de fumuri, un scaun episcopal cu 116 fumuri (Rădăuţii mei dragi) şi sute de cătune nesemnificative,

O populaţie de circa 67 000 de locuitori (nici măcar 7 locuitori pe km pătrat) trăia cu nobilul scop de a susţine sistemul agrar rudimentar al mănăstirilor bucovinene,

Şi stăpânirea malefică austriacă a schimbat modul tradiţional de desfăşurare al vieţii monahale,

Şi ce frumos ar fi fost ca Bucovina să rămână o regiune arhaică şi evlavioasă (ce aducea cu muntele Athos),

Şi ce frumos ar fi fost ca Bucovina să rămână o regiune în care latura economică să fie dictată de Biserică,

Şi ce frumos ar fi fost dacă...,

Dacă autorul ar fi acceptat legile istoriei,

Şi ar fi realizat că istoria nu-ţi permite să te afli simultan în prezent şi toate timpurile trecute favorabile, şi că nu are rost să postăm în eterne victime