final de criză

cei trei au fost izolați în cetate,
dar au continuat să observe lumea exterioară,
și părerea lor este că se apropie de final criza,
pentru că pe piața cărții au început, în sfârșit, să apară titluri de mult anunțate...

f.

grass

zi bună astăzi!
miclowan a primit un colet cu vreo 7 volume care aşteptau de ceva timp să ajungă pe rafturile bibliotecii sale,
mirajul necunoscutului l-au determinat să facă o pauză de calcan,
doar pentru a se convinge din nou că Grass este un maestru al (auto)biografiilor,

g.

p.s. poşta rădăuţeană a cunoscut progresul; de circa o lună plata pentru colete se poate face la locul de ridicare...astfel că nu mai este necesară şederea la coada din principala încăpere a "palatului poştei"

noutăţi

astăzi g. a asistat la ceremonia de decernare a titlului de Dr. Honoris Causa "austriacului" de prestigiu mondial Jesus Huerta de Soto

în timpul prelegerii de Soto a punctat ceva deja cunoscut în târgul Iaşilor: "să-l preţuiţi pe rectorul vostru! e o persoană deosebită! are o bibliotecă în capul său!"

apoi domnul Işan a făcut un alt anunţ care ia produs reale emoţii lui g.: Editura Universităţii din Iaşi are în pregătire cea mai importantă carte din domeniul ştiinţelor sociale: Acţiunea Umană a lui Ludwig von Mises. Carte pe care institutul cu numele autorului o terminase de tradus de vreo 2 ani dar pentru care nu găsise mijloace de publicare (! lectură obligatorie pentru orice specialist în ştiinţe sociale)

m.

P.S. recent de sub tiparniţele editurii Libertas Publishing a ieşit o carte esenţială pentru cei care se iniţiază în înţelegerea mecanismelor pieţei libere. Carte care ar putea fi fără probleme pusă alături de lucrarea lui Henry Hazlitt apărută la aceiaşi editură

ora de literatură/lectură

cândva demult, înainte să fie încolțit de alter-ego-uri, g. și a propus ceva utopic,
să nu regrete rezultatele acțiunilor sale
sau a lipsei de acțiune,

acum,
după mulți ani,
când g. nu mai e de capul lui
și există și opinia miclowanului,
din urmă apare un regret,
un regret legat de lectură și de literatură,

miclowan nu regretă că g. a rătăcit ani întregi
- între cărți cu cavaleri;
- între cărți cu vestul sălbatic;
- între cărți cu detectivi;
- etc.

și nici că în momente blamate de alții a intrat în contact cu ”literatura rău famată”,

nu miclowan nu regretă acei ani,
nu-i regretă pentru că erau ani de formare,
nu-i regretă pentru că oricum atât îl ducea capul în acele zile,
nu-i regretă pentru că acum le poate asocia cu nostalgia copilăriei,

miclowan regretă altceva
miclowan regretă anii mai prețiosi
anii din liceu,
când g. era deja mai rațional,

miclowan regretă că în acei ani în care timpul era la discreția lui
ani în care începuse să descopere literatura de calitate,
a pierdut timp citind dintr-un capăt în altul operele recomandate în programa școlară,
și nu era cazul,
zău că pentru cele mai multe ar fi fost suficiente rezumatele din cartea mamei șpagatinului

nu ar fi fost mai bine să facă cum au zis și cei doi mari argentineni
să aprofundeze literatura de la contemporani la clasici
că mediul contemporan îi este mai familiar și ușor de perceput
și în plus,
s-a axat atât de multe aceiași, poate nu atât de mari, autori
încât dacă l-ar întreba cineva de 3 autori români contemporani
ar obține tăcere

și ar fi vrut ca programa să nu fie doar Eminescu + Sadoveanu și alții
ci să aibă ce-i lipsește
să aibă un Norman Manea, o Hertha Muller (că după șocul inițial și relativa renegare am ajuns să o revendicăm ca pe una din cele mai mândre fiice ale patriei),
să aibă Jurnalul lui Mihail Sadovean
și poeziile lui Naum și ale lui Celan
(de ce nu a început studiul poeziei cu pinguinul lui Naum? cum să îi atragă atenția cu Somnoroase păsărele?)

și a citit în ăia 12 ani de școală atâta literatură care înalță în slăvi calitățile acestui popor...
încât a ieșit, de pe băncile pe care și-a tocit coatele Ion Nistor, convins că nația asta-i altfel decât e

ar fi fost poate mai decent să citească și marile opere neglijate (pomenite mai sus) să îi fie mai ușor să conștientizeze că s-au comis și nedreptăți,
că au existat și voci care au vorbit în ciuda dictatorului,
că unii mari nu sunt chiar atât de mari,
că 23 august nu a fost faptă de eroism ci de trădare,

dar acum e târziu
și miclowan nu mai e român
căci țara care și-a creato
i-a oferit cetățenia sa

f.

pe tren

astrăzi pe trenul spre făgașurile cercetării nu am fost însoțit doar de evlavioșii concetățeni

ci și de un volum al lui Manea (Despre clovni: Dictatorul și artistul)

deși nu am apucat să o finalizez (de când cu indundațiile drumul cu CFR ul e mai scurt)
am citit suficient încât să ajung să cred că
Manea ca și Muller ar trebui să fie lectură obligatorie

cu mențiunea că Manea mi se pare un protestatar mai rafinat

G.