Acum vreo 7-8 zile am aflat ceva destul de neplăcut și nemaisuportând să stau în casă mi-am luat rucsacul cu hainele de fast-food worker și am plecat în lumea mea....și m-am plimbat destul de mult...cu mintea invadată de gânduri răzlețe...incapabil să duc măcar unul la capăt...
M-am trezit în fața fastului cu mult înainte să înceapă shift-ul meu, așa că am intrat și m-am așezat la o masă suficient de ferită, astfel încât să nu fiu nevoit să văd agitația specifică localului.
Din lipsă de hârtie am luat un șervețel și am început să-mi notez pe el gândurile confuze...[...]...
La mesele din față s-au așezat 2 mame și copiii lor (în număr de 7-8), de până în 10 anișori și cu toată tristețea mea am putut să văd iar oameni cu adevărat fericiți...
Cât de mult se bucurau copiii ăia pentru o simplă ieșire din casă, și cât de simplu părea totul pentru ei...
Mă întreb când am uitat să fiu fericit...și răspunsul se pierde undeva în negura timpului, căci nu m-am mai simțit cu adevărat fericit de pe la 5 ani jumate...când brusc am realizat că totuși lumea nu se învârte în jurul meu...[...]...
Am încetat să privesc știind că fericirea lor nu-mi este sortită și pentru moment mi-am dorit cât mai mulți urmași, mi-am dorit să umplu casa de țipete de copil...
Acum mi-a trecut...
P.S. Citesc azi în Obiectivul de Suceava ”Bărbaţii care doresc foarte mulţi copii trebuie să-şi caute partenere cu şase ani mai tinere decât ei, in timp ce femeile care doresc mai mulţi urmaşi trebuie să-şi caute perechi mai in vârstă cu patru ani, potrivit unui studiu austriac publicat in Royal Society's Biology Letters” și rămân nedumerit...
Adică eu...dacă o să vreau mulți copii îmi caut o femeie cu 6 ani mai tânără...dar ca să vrea și ea mulți copii trebuie ca eu să am doar 4 ani mai mult...undeva există o fisură...e clar în cuplurile cu mulți copiii cineva nu îi dorește...
Și totuși eu ce fac după ce-mi găsesc o mamă pentru copiii mei?...soluția ar fi să o forțez...să îi zic că ea nu știe ce vrea, nu?
1 comment:
=))) .
Post a Comment