Sihăstrie şi misonariat în secolele XX-XXI

Anul trecut am urcat cu un prieten pe Postăvaru, unde printre altele el a vizitat şi un sihastru al secolului XXI. Sau mă rog o tentativă, căci excesul de turişti şi hrana puţină pe care o împărţea cu urşii îl obligau să intre mereu în contact cu perfida societate.
Ei bine eu am găsit soluţia pentru sihaştrii acestui secol...nu au decât să vină aici în New Jersey, în The garden state.
Aici un sihastru are libertatea să pribegească pe trotuare fără să întâlnească nici o urmă de vieţuitoare raţională, cel mult nişte afurisite de veveriţe, vreo 2 iepuraşi şi nişte popândăi.
Pădurea e generoasă şi hrana nu trebuie împărţită cu ditamai urşii bruni.
Trebuie să se ferească doar de spaţiile comerciale unde oamenii sunt ceva mai comunicativi (ar fi un avantaj să nu ştie engleza) căci în rest ar putea să ducă o viaţă demnă de Daniil.

P.S. Am citit recent într-un excelent roman al lui Thomas Pynchon (V.) despre un preot catolic care s-a retras în canalele de evacuare ale unui oraş unde a dus până la sfârşitul vieţii o dârză campanie de evanghelizare a şobolanilor. Realitate sau ficţiune această poveste nu poate să mă oprească totuşi să mă întreb...dacă lumea nu a ajuns prea mică pentru ambiţiile noastre?