Divide et impera

Şi în ziua aceea au scăpat şi au început să umble pe pământ,

Cei care mai pierd din când în când timpul citindu-mă ştiu, desigur, că sunt preocupat de haosul ce a pus stăpânire pe lumea asta,

Nu ştiu, până la întâmplarea pe care am să o povestesc am crezut că poţi să ai încredere în oameni, Dar, Cele ce ce s-au petrecut m-au făcut să-mi dau seama că trebuie să te uiţi la cei de lângă tine cu sprânceana ridicată, Nu poţi să te încrezi în aspectul lor,

Cine ar fi zis că Younes, Îl ştiu de atâţia ani, Cine ar fi zis...

Dar mai bine să vă povestesc drăcovenia,

Nu mai departe de ieri, îl priveam încă altfel pe Younes...Şi acum când mă uit înapoi... Îmi dau seama că poate am o parte din vină,

Aşadar undeva pe la orele 12 l-am oprit pe Younes la Cafeneaua Studenţească, Younes care dorea să ajungă în sala în care se făceau poze pentru celebrul album...Şi eu...Şi eu l-am oprit la o cafea...Şi atunci a început totul,

Fotograful obligat de societate să-şi practice meseria într-o manieră capitalistă a făcut fotografiile şi a plecat,

(menţionez că nu am avut nici un sentiment de vină după ce s-a întâmplat asta)

Younes e de felul lui descurcăreţ, Şi într-un moment în care o fată Avon ar fi avut un atac de panică controlată, El şi-a păstrat calmul, Şi cu ajutorul a 2-3 telefoane a reuşit să-i găsească urma fotografului,

Indicii de maximă credibilitate sugerau că fotograful ar fi fost de găsit la Facultatea de teologie, (nu nu am nimic cu tagma preuţească), Şi aşa a început goana după fotograf,

Un suflet nobil ne-a ghidat prin hătişul corpului A, dar s-a dovedit că de fapt nu la teologie catolică era fotograful (uimitor cât de liniştită era facultatea asta, ai fi zis că e părăsită)

Oameni perseverenţi am luat-o înspre Facultatea de Teologie Ortodoxă (care e pe lângă Galeriile Ştefan), Şi primele indicii sugerau că fotograful e doar o fantasmă,

Dar soarta ne-a surâs, O domnişoară (supoziţie) cu fusta până-n pământ ne-a zis că da fotograful trebuie să vină la 14,

Timpul îşi spune cuvântul, din ce în ce mai des, iar eu a trebuit să-l las singur pe Younes...dar, dacă aş fi ştiut...

Ce s-a întâmplat după e prea terifiant pentru a fi povestit, Vă cer scuze cu anticipaţie pentru cele ce vor fi scrise...

Ora 14:00 apare fotograful mai punctual decât oricare alt fotograf, studenţii s-au adunat într-o sală, Circa 60 de suflete îmbracate în straie ce măturau podeaua, Sobrietatea de-a dreptul Amish a încăperii era afectată doar de ţinuta neprotocolară a lui Younes (ce fel de om ar intra într-un loc sacru în cămaşă şi blugi :-o ?)

dar nu s-a întâmplat nimic,

până când,

În sală au intrat brusc, maiestuos, graţios, chiar divin (aş putea spune) 7 prelaţi cade didactice. Intrarea a fost de-a dreptul apoteotică, între soare şi sufletele de rând s-au interpus 7 oameni înalţi, 7 oameni burtoşi, 7 oameni bărboşi, 7 oameni pletoşi, 7 martiri veniţi de sub soarele necruţător în a lor sutane,

Acceptând, pentru scurt timp, să coboare printre oamenii de rând prelaţii s-au aşezat în spatele lui Younes şi

Ar trebui să descriu acum senzaţia de împăcare resimţită de cei pe care cădeau razele de-a dreptul radiante ale harului lor, dar

V-aş povesti lucruri pe care le ştiţi deja,

Neobişnuit cu atmosfera apăsătoare Younes se simţea, probabil, cel puţin stingher şi se uita aproape panicat la soţietatea de poveste, dar totuşi a avut suficientă putere să audă din spate dintre bărboşi un plin de admonestare "Punkerule" (pentru necunoscători Younes e tuns de obicei foarte scurt deci probabilitatea ca el să fi adoptat în cele 40+50 de minute de când îl părăsisesm o creastă punkistă e destul de mică)

Younes "Poftim?" I se răspunde "A nimica"

"ziceam că e bine că nu îţi intră păru-n ochi"

:-s

"eşti student la "noi"?"

"slavă domnului că nu"

"diavolul are ispite multe"

(aici lipsea un fragment, am vorbit cu Younes, şi am completat, dialogul a pierdut mult prin transcriere şi omisiune umană)



În orice manifestare la care participă fii lui Zeus şi cei a lui Prometeu trebuie să existe o ordine firească şi aşa s-a întâmplat şi aici,

Cele 60 de suflete cernite şi Younes (care deşi era un intrus pe fugă a trebuit să accepte ierarhilile locului) după ce aşteptaseră deja destul de mult timp au trebuit să asiste la procedura de imortalizare a prelaţilor,

Timp de minute întregi 7 oameni mari, împrăştiind un puternic iz de transpiraţie, de ai fi zis că diabolicul soare fraterniza cu necuratul au mutat din cap în cap potcapul (căciula preoţească obliatorie pentru imortalizare, mulţumesc lui Camil pentru că mi-a indicat numele) din dotare, Părul năclăit a fost, desigur, elementul care a completat peisajul,

Ai zice că totul s-a terminat aici, dar nu,

Fiinţe înţelegătoare, cei 60 de robăoţei smeriţi, i-au permis lui Younes să facă nenorocita aia de fotografie să plece de acolo,

Younes s-a dus în dreptul suportului cu fond alb şi dându-şi seama că trebuie să stea cu spatele sprijinit de el şi a scos ţigările şi bricheta şi le-a aşezat pe catedră,

Un cor (eterogen) de voci revoltate s-a făcut auzit, istoria a păstrat însă doar sintagme de genul "Erezie", "Cum îţi permiţi să aduci aici aşa ceva?", "Acesta este un loc sacru", "Nesimţitule"



Am auzit cu bucurie că prelaţii au dreptul să candideze la funcţii publice, Acum aştept cu a fel de multă bucurie să fim organizaţi şi stăpâniţi într-o manieră divină