W.G.

Revoluții, războaie, cataclisme - ce reprezintă această spumă deșartă în comparație cu spaima fundamentală a existenței?

E.S.

Dar, când ajungem să dispunem de o sută sau două sute de mii de cuvinte, descoperim că idealul e să te exprimi cu ajutorul a zece sau douăzeci. Limbajul filosofului e foarte restrâns: obiect, subiect, matrice, cauză, spaţiu, timp, scop şi încă unul sau două. Dacă îi dau mare bătaie de cap, el se descurcă şi cu un singur cuvînt, ca apeiron sau substanţă. E probabil ca idealul multor filosofi să fie acela de a sfârşi, în cele din urmă, într-un mîrîit unic şi monist.

F.P.

…însă povestea se repetă neîncetat, iar din asta eu nu învăț niciodată cum să învăț.

M.S.

Sunt neinspirat, fără har, fără lumină, fără chemare. Nu văd nimic înainte, nu ajung să exprim cele mai simple gînduri. Ceva mă trage spre platitudine, spre indiferenţă. In asemenea zile. cînd ești sănăos trebuie să tai lemne, să umbli, să bei, să fuţi. Iar cînd eşti bolnav trebuie să te mulţumeşti să zaci somnolent într-un fotoliu.

H.B.

„…vremea, oricât de asemănătoare cu a Crăciunului, nu aducea cu Crăciunul pentru că vântul de martie nu era vânt de decembrie şi soarele de martie nu era soare de decembrie şi omul din martie nu mai era omul din decembrie.”

R.N.

<<...those intellectuals who were ”late bloomers” in school would not have developed the same sense of entitlement to the very highest rewards; therefore, a lower percentage of the late-bloomer intellectuals will be anti-capitalist than of the early bloomers.>>

M.B.

Îl auzeam ţipând, horcăind şi plângând sălbatec, iar la anumite momente ţipa atât de strident şi de disperat încât părea că la capătul ţipătului va expira pentru totdeauna. + Ce-mi place că în toate videoclipurile pe care le-am găsit pe youtube fetele astea par să se simtă bine cântând... :x ;))

M.S.

Din nefericire. în ciuda înfăţişării mele care uneori mai este juvenilă, devin bătrîn, bătrîn.

JLB

Faptele grave se petrec în afara timpului, fie din pricină că trecutul imediat parcă se rupe de viitor, fie din pricină că părțile alcătuitoare nu par să se înlănțuiască firesc.

M.B.

”În ochii șarpelui se putea citi că avea să fugă și asta cît se poate de repede.”

M.N.R.

”A man must have certain ideas about how to achieve his ends!”