Din lumea fast-food-ului II (Nedreptate)

Țin să-mi informez toți cititorii (din câte știu eu în momentul ăsta e vorba de o persoană...poate două cu cel care m-a făcut să mă mut pe blogg-ul ăsta) că o mare nedreptate s-a produs în State...
În rândurile ce urmează voi povesti toată târâșenia...
Când am ajuns eu la acest minunat fast-food managerul general era un portorican împlinit trupește care avea obiceiul să vorbească mult dar să pună destul de puține în practică, Ramon îl chema. Băiat simpatic Ramon ăsta, fura la toți angajații din ore dar ca o compensație le plătea mai bine pe mexicancele care îi erau apropiate...prin diverese autovehicule.
În fine în urma unui scandal monstruos din care eu nu am prins nimic Ramon a fost concediat iar în locul lui a fost adus un afro-american cu experiență în domeniu, Sebastian.
Ca proaspăt manager Sebastian a venit cu o întreagă serie de reforme (de ochii proprietarului aș zice eu...dar poate mă înșel). Printre aceste reforme trebuie să menționez și apariția unei foi intitulată ”Crew recognition” pe care sunt înșirați cei mai destoinici angajați ai firmei. (aș zice că e ceva asemănător conceptului de ”angajatul lunii„ doar că aici apar 30-40% din numărul total de angajați)
Bun, deci ieri a fost agățat pe perete primul exemplar de genul ăsta...dar din păcate chiar de ieri s-a produs o mare nedreptate ... :( ... eu nu apar pe foaie...
Muncitor destoinic, cu o calificare multiplă, eu sunt un fel de voce a rațiunii în mediul acela...și cred că veșnicul meu îndemn ”a la basura con esto„ (a mi se scuza greșelile, vorbesc și scriu în spaniolă după ureche) e cea mai bună dovadă că sunt cel mai interesat de acolo de sănătatea clienților...și nu e așa...clientul nostru, stăpânul nostru...
Ca fapt divers pe fitzuica respectivă au fost trecuți angajați care nu-și respectă orarul și mai mult decât atât angajați care au fost dați afară...deci...totul e ciudat...