Caietul cu expresii frumoase (ciclul amintiri)

Nu ştiu alţii prin ce au trecut, dar eu în şcoala primară am fost obligat să am "caiet cu expresii frumoase".
După cum bine vă amintiţi, cei care aţi trecut prin asta, caietul era un instrument de tortură în care nefericitul de elev era obligat să transcrie ce altceva decât...expresii frumoase...sau altfel spus nişte exprimări nu foarte pretenţioase, dar kitchoase.
Aceste expresii, după ce erau culese, erau folosite de destoinicii elevi în realizarea unor superbe compuneri.
Pentru mine caietul ăla a fost un coşmar...şi eu făceam compuneri de coşmar...căci deşi la un moment dat am reuşit să umplu câteva pagini din caiet, nu am reuşit niciodată să folosesc vreo expresie din el.
Aş putea să mă scuz acum spunând ceva de genul...eram prea înfipt în realitate pentru a putea folosi expresii ireale...dar aş minţi.
Adevărul este că atunci (ca şi acum de altfel) faultam des această limbă.
Din nefericire metodele de remediere a acestor deficienţe (caietul cu expresii frumoase, învăţatul comentarilor pe de rost, citirea romanelor scrise pe linie de partid) nu au reuşit să mă aducă pe drumul cel bun.
Caietul cu expresii frumoase rămâne o ocazie ratată de perfecţionare.