Despre femei...(Încercare ratată)

Articolul de faţă pleacă de la ceea ce unii ar numi provocare.
Adevărul este însă că în urma unei discuţii ceva mai lungi cu prieten despre mine şi ele, dar mai ales despre ele...am ajuns la concluzia, de fapt el a ajuns şi eu am fost doar de acord că ne-ar prinde bine să scriem, fiecare pe cont propriu, câte ceva despre ele...
Acum stau, de prea mult timp....ştiu că nu sunt pregătit să scriu despre ea, deşi îmi doresc enorm să mă eliberez...
Probabil peste alte câteva zeci de minute am să încep să vorbesc de ea şi am să termin din nou cu mine...monopolizând iar totul.
....
Am revenit acum fără nici un subiect de interes, aşa că am să scriu despre...
....
Eram la câteva mii de kilometri distanţă de ea când mi-a zis...m-am culcat cu ochii umezi...m-am gândit la ce a fost, la ce n-a fost, la ce ar fi putut fi, la ce ar fi trebuit să fie (ce ar fi trebuit să fie?)...
A doua zi am trecut prin ceea ce ar putea fi numită faza de negare, şi ore întregi m-am amăgit că poate nu e adevărat...şi la un moment dat aproape că am reuşit...
Fiinţă dominată totuşi de raţiune am înţeles în cele din urmă că nu mai am ce face...că adevărul trebuie acceptat
Aşa că, ce a urmat, după, a fost o încercare de a mă adapta situaţiei...
Şi a doua zi am început să scriu cu furie pe blog...am început să public cu furie articole...
M-am minţit că o fac din cauză că renunţasem la al doilea job...căci na, acum aveam mult timp liber...dar nu, o făceam doar pentru că ştiam (speram) că ea citeşte şi căutam să-i demostrez că eu, băiatul imatur, am trecut cu bine peste tot...
Cu furie am scris două săptămâni la rând, cu furie am publicat articol după articol fără să tratez nimic cu adevărat important (pentru mine? pentru ea? pentru noi?care noi?) şi am reuşit să mă amăgesc până şi pe mine că (ajutat de orgoliul meu nemăsurat) am reuşit să trec peste tot...
Apoi am început să obosesc, şi apoi am plecat în Atlantic City, unde comportamentul meu s-a schimbat..,
Acolo eu, mereu neinteresat de tot ce ţine de imaginea mea, am acţionat contrar a ceea ce mă ghidase până atunci şi am investit cu aviditate bani în haine
Din nou m-am minţit....m-am minţit că o fac pentru mine...m-am minţit că vreau să arăt bine...
De fapt ce urmăream?
Să-mi creez o nouă imagine_...o imagine a unui miclowan împlinit, împăcat cu sine, neafectat de nimic...
Amarnică iluzie, trăiesc în minciună...
Continui să mă deplasez prin viaţă cu-n fals zâmbet ironic pe buze