Despre judecată

brb...continui mai îndată
Aşa...m-am întors la locul meu de muncă din lumea virtuală.
Azi am să scriu un post-peroraţie despre problema judecăţilor efectuate de oameni.
Ideea de a scrie acest post mi-a venit acum mai bine de o săptămână când am avut o dispută cu o colegă în spaţiul virtual.
Respectiva colegă, nu s-a putut abţine să nu emită o întreagă serie de judecăţi cu privire la persoana mea...de exemplu a preocupat-o problema nopţilor pe care le pierd prin diverse localuri în codiţii de semi-ebrietate, modul non religios în care îmi duc existenţa mizerabilă şi incapacitatea mea de a ierta anumite persoane.
Eu m-am enervat în timpul discuţiei şi am rugat-o să nu mă judece pentru modul în care îmi trăiesc viaţa, căci am motivele mele pentru a o duce aşa(i-am cerut printre altele să nu-mi ceară să iert, căci nu ştie exact ce-mi cere)...şi ea a continuat...determinându-mă în cele din urmă să părăsesc spaţiul virtual...

Aceasta e în linii mari întâmplarea care m-a făcut să mă gândesc la problema judecăţilor pe care le fac oamenii...

Să încep totuşi...eu prin convingeri mă raportez la şcoala de gândire libertariană (spre surprinderea cunoscuţilor refuz încă să renunţ la ea)...
Ceea ce este interesant la şcoala libertariană este că promovează libertatea fiinţei umane până în punctul în care prin acţiunea ei, aceasta agresează o altă fiinţă.
Nu are rost să mă pierd acum în probleme de nuanţă cum ar fi definirea conceptului de agresiune. Întrebarea pe care vreau să o ridic prin trimiterea la tezele şcolii libertariene este următoarea...atâta timp cât prin acţiunile mele nu agresez pe nimeni...are cineva dreptul să mă judece?

Să analizez lucrurile şi dintr-o perspectivă non-libertariană. Astfel trec peste faptul că n-am agresat pe nimeni prin modul în care trăiesc şi nu pot să nu mă întreb...
Are dreptul o personă care nu cunoaşte motivele ce m-au împins spre o viaţă dezorganizată să mă judece? Poţi să faci o judecată nepărtinitoare atunci când nu cunoşti toate faptele? Poţi să-i ceri cuiva să ierte fără să cunoşti gravitatea faptelor comise împotriva lui, gravitatea agresiunilor la care a fost supus?

Eu unul sunt o persoană tolerantă, şi nu vreau, şi nici nu am dreptul, să o judec pe respectiva colegă pentru orientarea ei reliogioasă. Totuşi am dreptul să fiu nemulţumit de modul în care mi-a vorbit. Atitudinea fatalistză pe care a abordat-o nu este una care să-i facă cinste. Iar condimentarea discursului cu pilde biblice nu îi dă neapărat acestuia forţa necesară pentru a aduce "rătăciţii" spre lumină.

P.S. Rog oamenii săritori să-l lase pe rătăcitul de faţă să-şi găsească singur drumul spre visul de aur al sociteăţii. (traiul de mic burgez? =)) )