Incompatibilitate socială

Fiecare nouă experienţă este pentru mine o dovadă certă că între mine şi societatea contemporană există o oarecare incompatibilitate.
Şi deşi din punct de vedere fizic reuşesc destul de uşor să devin anonim (de parcă ar trebui să devin) în celelalte privinţe am anumite handicapuri (cred că pot să le numesc aşa)
Handicapurile acestea mă împiedică să ajung o rotiţă performantă în angrenajul societăţii...
Ah, simt iar că mă încurc în mult prea multe cuvinte, aşa că poate că ar fi mai bine să ajung la problema care mă presează.
Aşa....
Student, (la o facultate plină de studenţi competitivi) cu medii de trecere, am prins şi eu un loc într-unul din căminele universitare. Din motive care ţin de confortul personal, din cauza anumitor prietenii am decis să nu mă cazez la cămin şi să rămân în continuare în apartamentul în care stătusem şi în anul precedent.
Şi zile întregi totul a fost ok, locul în cămin a mers la următorul tur de cazări, când sper eu a încăput pe mâna cuiva care are mai mare nevoie de el.
Şi totuşi...când am constatat că sunt incompatibil cu dinamismul contemporan?
Probabil că azi...
Da, azi m-am întâlnit cu unul din studenţii implicaţi puternic în problemele legate de cazare. Acesta mi-a reproşat că nu l-am anunţat că renunţ să mă cazez...căci puteam face un ban pe din două...
Mda prima mea reacţie a fost să-i spun că nu mi se pare moral, şi deci că nu m-aş fi pretat la ceva de genul acesta...apoi mi-am dat seama că aş fi hulit pentru convingerile mele utopice aşa că am tăcut, am încercat să evit subiectul, dându-i probabil de înţeles că sunt ceea ce se numeşte...un fraier

Acum ce-mi rămâne de făcut? E clar că posedarea unei conştiinţe şi a unor valori morale sunt handicapuri serioase pentru mine...dar pot eu să renunţ peste noapte la ele? Trebuie să mă alătur şi eu mulţimii, doar ca să pun banii pe un fals piedestal?
Are vre-un rost să continui să mă culc având conştiinţa împăcată?
Să continui să sper că există totuşi mai mulţi ca mine şi unii dintre prietenii mei? Şi că şi ei sunt undeva incapabili să urmeze curentul impus de val.

Îmi povestea un prieten (blogger de meserie şi el) de faptul că femeile fac în subconştient ierarhii ale bărbaţilor după mai multe criterii...unul din acestea fiind obiectivele lor.
Mă întreb atunci ce şanse am eu să concurez pentru mâna unei frumoase domniţe dacă eu nu sunt în stare (psihic?) să acţionez în conformitate cu idealul de aur al umanităţii...acumularea de averi prin orice mijloace

P.S. Am încercat să tratez astăzi o temă care în mod clar îmi depăşeste puterea de înţelegere...ţin să-mi cer scuze de la toţi cei care s-au simţit ofensaţi de opiniile mele nerealiste