Despre o nevoie umană

sau

Cum să destabilizezi emoţional capra vecinului

Oamul este de felul lui o fiinţă vanitoasă care are nevoie să fie admirată, adulată, invidiată,

Acum 5-6 săptămâni am relatat puţin indignat (pe un alt blog) de situaţia care se crease la festivalul ContemporanIS,

Atunci la concertul cu Ada Milea (anunţat cu surle şi trâmbiţe în mediul virtual) publicul a fost invitat să părăsească sala iar manifestaţia artistică s-a ţinut pentru grupul select al organizatorilor,

Anul acesta Iaşii sunt în sărbătoare, Oraşul face 600 de ani şi sunt organizate "nefiresc" de multe evenimente,

Printre altele a apărut un festival studenţesc nou,

Căci unele ligi studenţeşti au intrat în conflict şi au renunţat la clasicul Festudis,

Şi au pus bazele unui nou festival,

Zilele Studentului Ieşean,

Toate bune şi frumoase,

Răsfoind programul festivalului m-am oprit şi eu la un concert folk (care a fost ieri undeva întro zonă nu tocmai bine definită) şi la o seară de teatru,

Da incredibilul era pe cale să se întâmple,

Se anunţa în programă că vineri la ora 19 00 se pune în scenă spectacolul "Don Quijote" cu Ada Milea,

OOO (scuze Andrei) în sfârşit cu sau fără D. Chiriac urma să văd spactacolul pe care îl ratasem cu ani în urmă,

Entuziasmat am anunţat cunoscuţi pe care îi ştiam fani ai folkistei, am rugat-o pe M. să mă însoţească, am exultat ore întregi,

Dar apoi un nou search m-a liniştit,

Citez

"Seară de teatru – Ada Milea
Locaţie: Ateneul Tătăraşi
Ora: 19.00
Organizator: Asociaţia Studenţilor şi Absolvenţilor Hidrotehnişti

Se va juca spectacolul Don Quijote cu Ada Milea pentru studenţi de la sediul central de organizare a festivalului."

Ţin să mulţumesc în mod deosebit organizatorilor pentru faptul că ne-au dat de ştire că ei merg şi noi nu,

Mă retrag

Vizită de lucru

Salutăm pe această cale vizita de lucru efectuată de Camil în Rădăuţi

Omul din tren

Încep prin mulţumiri pe care i le aduc Simonei pentru virtuala tragere de urechi,

Se pare că mi-am format un supărător obicei de a abandona titluri de articole, fără a mai zice ce aveam de gând să spun,

Să mă întorc la articolul de faţă,

Constat că încep să uit tot mai mult din ce mi se întâplă,

Altfel nu ştiu cum aş putea să mi scuz faptul că am uitat prin ce am trecut cu Younes acum vreo 2 ani (îi mulţumesc pe această cale pentru faptul că mi-a amintit)

Până să ajung la întâmplarea de acum doi ani să relatez ce am păţit joi, pe tren, venind în Iaşi dinspre Rădăuţi,

Aşadar plecând din urbea mea natală m-am urcat întrun tren matinal, şi

Nu s-a întâmplat nimic,

După o distanţă care nu poate fi apreciată, în staţia internaţională Dorneşti, a intrat în compartimentul meu un bătrân care m-a întrebat cu o voce temătoare,

"Liber"

eu, Mi-am scos din urechi nepoliticoasele căşti m-am uitat la cele 7 locuri goale ale compartimentului şi i-am răspuns că da,

A intrat şi,

În ciuda lipsei mele de politeţe,

S-a tras înspre mine şi dându-şi seama că deja stăpânesc (cât de cât) buchiile a scos un plic voluminos, şi

Neavând ochelarii la el m-a rugat să-l citesc,

Căci acel plic era motivul deplasării sale în capitala de judeţ,

(nu vreau să ştiu de ce l-a desigilat de abia atunci)

[...]

Mi-a înmânat un teanc voluminos de foi şi m-a însărcinat cu găsirea legăturilor dintre ele,

Oarecum deprins cu cititul pe diagonală,

I-am comunicat că prima pagina făcea referire la necesitatea platei unor cheltuieli de sptalizare de 211 RON (a zâmbit împăcător către mine), pagina a 2 a era hotărârea judecătorească, iar în ultimile pagini se descria procesul (nu am putut să nu remarc faptul că touşi nu "tăiase cu cuţitul" partea vătămată)

Băiat de la ţară oarecum neînvăţat cu vătămătorii am simţit nevoia "să mă fac mic" aşa că i-am înmânat materialul şi mi-am scos cursurile hotărât să aflu din tainele obiectului la care aveam examen a doua zi,

:-s şi-a dat seama că sunt student :-s

Au început clasicele întrebări: La ce eşti student? În ce an eşti? Ce ieşi după?

Mesajele de încurajare: Mai ai puţin! Da şi când o să ai salar!

Şi încurajat de răspunsurile mele monosilabice şi de înfăţişarea tot mai lividă a urmat şi un monolog....

Îmi cer scuze de la toată lumea pentru trivalităţile pe care sunt pe cale să le redau...

Sunt conştient că mediocrul meu blog o să-şi piardă şi ultima fărâmă de moralitate, dar

Redau cu groază şi supărat pe mine pentru că mi amintesc detaliile,

"e bine că acum se încălzeşte. puteţi acum să mergeţi cu fetele la iarbă verde. Acum fetele se dau nu ca pe vremuri. atunci băieţii nici măcar nu aveau voie să meargă la fete în internat. atunci fetele nu se dădeau (:-o)ca acum. acum se încălzeşte. puteţi merge cu fetele la iarbă berde. cel mai bine e să le daţi sus la m..."

Nu pot continua :-s

Ore mai târziu ajuns în târgul Ieşilor i-am povestit lui Younes traumatizanta experienţă şi l-am văzut şi pe el schimbându-se la faţă şi,

Apoi mi-a amintit de un accelerat

Din Suceava spre Iaşi,

De acum 2 ani,

Când eram cu el într-un compartiment şi acelaşi domn,

Cu acelaşi monolog,

La abordat şi l-a oripilat

Antropic

Rădăuţii sunt de felul lor o localitate construită într-o zonă cu terenuri mlăştinoase,

Dap, în perioada austriacă zona a fost desecată şi s-au construit cartiere (da, cartiere) întregi de case,

O singură zonă izolată a scăpat,

Mai târziu oamenii, din dorinţa de conservare, au transformat-o în Zona Protejată Ochiuri,

Până acum câţiva ani zona avea drept caracteristici vânătorii care aveau ce aveau cu raţele sălbatice şi....

Borhotul ce era deversat de fabrica de spirt din regiune,

Ultima dată când am fost în zonă am remarcat doar,

Invazia de peturi, mătasea broaştei şi vile,

Nici un picior de raţă sălbatică,

Doar un pisic cu abilităţi de înotător

beculeţe

ieşit şi eu pe timp de seară în mirificii Rădăuţi am văzut oameni ce păreau să dea jos beculeţele din copaci,

senzaţia iniţială

panică,

cum adică? să dea deja jos beculeţele de crăciun, sunt doar 2 ani de cînd le-au pus.

a doua senzaţie,

calmare,

micşorarea distanţei mi-a permis să văd că de fapt puneau un banner electoral