Friday, February 29, 2008

Perversiunile vânzării

Eu unul am licenţa pe vânzări, deci am de citit cărţi despre vânzări...dar...Doamne ajută, cred, sunt convins că manuscrisele de vânzări sunt oribile, eu unul nu le pot citi, sunt prea vulgare

Aproape toate sunt la fel, scrise de americani care au descoperit în vânzări piatra filosofală, americani care concep manualele după reţeta cărţilor de genul "17 paşi pentru succesul în viaţa sexuală"

plin de determinare mă aşez în bibliotecă în faţa acetui tip de manuale şi :-s, de fiecare dată cedez, cu greu reuşesc să trec de primele 20-30 de pagini care sunt pline de mulţumiri, care acoperă copilăria timpurie, adolescenţa, tinereţea şi anii petrecuţi în forţele de vânzare, apoi urmează povestea înduioşătoare legată de prima lui mare eroare, şi intră în scenă mentorul, şi gata...paşii stângaci ai autorului sunt ghidaţi către lumină, carieră senzaţională şi dorinţa de a împărtăşi lumii secretul

Iar ar trebui să fiu sancţionat

oaspeţi internaţionali m-au ţinut departe de tastatură în ultimele 2/3 zile, gazdă atentă, revin în cel mai scurt timp

Wednesday, February 27, 2008

In bere veritas sau Importanţa crucială a consumului de bere în anii studenţiei

Mă întreb dacă substantivul comun "bere" are echivalent în latină, şi nu ştiu răspunsul,

Da, sunt student. Da, beau bere. Da, nu sunt singurul. Da, sunt mulţi care ne etichetează drept viitori beţivi, alcoolici, etc.

Am anumite convingeri.

Una dintre ele ar fi faptul că studenţii sunt fiinţe extrem de raţionale, studenţii beau de nevoie...

Da, bine, unele voci ar putea zice că o bere amară, rece e bună pentru răcorit, servitul ei e un mijloc de socializare, etc

Alţii, strâmbându-se simandicos, ar butea să pună accent pe faptul că berea în cantităţi mari e dăunătoare pentru organism, dar

Nu, studenţii nu beau de plăcere. Studenţii beau de nevoie,

Studenţii beau în special bere şi nu alte băuturi.

O fac din cauză că berea este aliment (e deja clişeu) şi mai mult decât atât medicament,

O bere conţine extrem de multe vitamine (în special din clasa B), conţine magneziu, proteine, aminoacizi,

Un litru de bere asigură mai mult de un sfert din necesarul de aminoacizi necesari zilnic, cum să condamni un biet student că bea şi el acolo vreo 4 litri de bere când mai mult ca sigur o face din cauză că nu a reuşit să mănânce ceva hrănitor,

Berea are între componentele ei B6, are magneziu, daaaaaaaaaaaaa e bună pentru memorare. Are rost să condamni săracii studenţi că nu părăsesc tavernele în timpul sesiuni?...Din dragoste de carte o fac (Ştiu sunt unii care susţin că după bere nu-ţi aminteşti nimic. Rezultatele studenţilor ce frecventează tavernele contrazic această afirmaţie)

Şi ca să aduc în discuţie şi unele valori apreciate atât de mult de "spuma" blogosferei, trebuie să spun că studenţii beau în ultimă instanţă din patriotism, consumul de bere a crescut de la 54 de litri pe cap de locuitor în 1990, la 80 de litri în 2006. Acum avem un consum de circa 100 de litri pe cap de locuitor...Mândră ţară...Cehii sunt încă în faţă, dar îi ajungem şi pe ei, consumul a de 60 de litri în plus este realizabilă.

P.S Am găsit referinţe într-o revistă dedicată publicului feminin a posibilităţii utilizării de bere pentru îmbăiat şi pe post de şampon, declar acum că nu sunt de acord cu aceste desconsiderări

P.P.S Gata, că vorbesc prostii

Monday, February 25, 2008

Bolnav

Am frisoane, nu am dormit noaptea trecută, am nevoie să fiu îngrijit

Sunday, February 24, 2008

Valoare

Bănuiam că proiectele pe care le fac nu au o valoare prea mare, dar ieri la un anticariat de pe Alexandru Lăpuşneanu, Younes mi-a arătat într-o cuztie de cărţi un teanc de proiecte de la Facultatea de Filosofie şi de la cea de Economie,

Ar trebui să-mi fac griji că zile întregi de muncă sunt oferite pentru 1 leu? Şi nici măcar nu era precizată nota =((

Despre egoismul lecturii sau de ce cititul nu e un act atruist

În aceiaşi manieră subiectivă ce-mi este caracteristică de la actul de adopţie blogosferică continui astăzi să perorez despre egoism.

Cum am promis cititoriloir acestui blog (ar fi trebuit să o fac acum vreo 2-3 zile) abordez astăzi problema egoismului implicat de către lectură.

De ce este cititul o acţiune egoistă?

Un răspuns, al meu, nu neapărat cel mai bun, se poate construi folosind mai multe perspective ale acţiunii "de a citi"

Dacă am privi totul din perspectiva resurselor implicate am putea observa că...

Cititul implică resurse intelectuale, fizice, de timp, etc

Lectura acaparează intelectul, cititul implică o relativă imobilitate fizică,

Timpul este una dintre cele mai capricioase resurse umane...Cititul implică mult timp, mai mult decât atât, cititul implică folosirea timpului la maxim

Nu ştiu dacă am să reuşesc să clarific ceea ce trece acum prin puţina-mi materie cenuşie, dar oamenii obişnuiţi când citesc nu pot să desfăşoare în paralel şi o altă acţiune umană solicitantă (pot desfăşura acţiuni mecanice cel mult. Am putea împărţi acţiunile umane în mecanice şi acţiuni care solicită concentrarea individului. Cititul mecanic nu prezintă interes, căci e o acţiune superficială făcută cu sacrificul pătrunderii înţelesurilor textului).

Mă gândesc la alte acţiuni

-când priveşti un film ai timp să vorbeşti cu cel de lângă, citeşti fraze întregi pentru a recrea o imagine, filmul ţi-o oferă de-a gata

-când asculţi muzică poţi să şi dansezi, când dansezi poţi să încânţi privirea cuiva (nu e cazul meu desigur), un cititor imobil poate irita

-când desfăşori o activitate muncitorească poţi să te gândeşti la altceva, şi chiar dacă vrei sau nu beneficiile muncii tale sunt resimţite de semenii tăi,

nu ştiu...citiul te fură, şi

Când citeşti renunţi la toţi cei din viaţa de zi cu zi, la prieteni, rude, cunoscuţi şi preocupat doar de tine îţi faci intrarea în universul creat de autor, muzica rămâne undeva pe fundal, dar nu o mai auzi, camera dispare din jur

Nu ştiu, mă tem că nu reuşesc să-mi exprim ideile azi

Din altă perspectivă, aş putea afirma că ceea ce obţinem din citit ne rămâne nouă. Ca în nici o altă acţiune umană cititul se face în beneficiul individului. E adevărat că poţi împărtăşi o parte din informaţiile acumulate, dar cât de puţin probabil e ca într-un rezumat sau recenzie să apară adevăratele senzaţii, gânduri ce au survenit pe măsura parcurgerii cărţii,

Tânăr şcolar fiind, refuzam să adaug în caietul de lectură alte opere în afara celor din bibliografia suplimentară.

Dacă ne gândim la locurile publice pentru diferite acţiuni umane...observăm că pentru citit există bibliotecile cu sălile lor de lectură...încercarea de a desfăşura o altă actzivitate într-o sală de lectură este imediat înfierată de privirile celor care în cel mai egosit mod cu putinţă vor să se izoleze în cărţile lor

P.S. jalnic, ştiu, poate că ar trebui să mă întorc la subiecte de interes cetăţenesc

Friday, February 22, 2008

Conflict estetic-doctrinar

Dezamăgesc dar argumentele referitoare la egoismul implicat de lectură au luat o turnură care îmi solicită mai mult timp decât ceream.

Ca să nu-mi ies din mână încep prin a le aduce laude infractorilor români. Aceştia sunt nu doar ingenioşi ci şi bione echipaţi. De exemplu într-un orăşel bucovinean (altul decât Rădăuţi) la şcoala generală la care am învăţat să buchisesc s-a dat o spargere. Hoţii s-au răzgândit în ceea ce priveşte calculatoarle, dar pentru a nu se face de râs în tagma lor au ars câteva cataloage. (cârcotaşii ar spune că acesta ar fi fost motivul lor principal) Nu e primul jaf cu efecte asupra cataloagelor din acel oraş, vreo două s-au produs chiar pe vremea când eram eu elev acolo. Inedit este că în ciuda poziţiei centrale a şcolii hoţii şi-au făcut intrarea cu ajutorul unui flex (silenţios instrument nu?). Ce mă face pe mine curios este...Cu ce l-au alimentat?

Revenind la titlul postului, trebuies să îi aduc în discuţie pe Băsescu şi conceptul de piaţă liberă. Nu, acest post nu este despre politică. Acest post este cel mult unul legat de piaţă şi de reglementarea ei.

În perioada în care Băsescu era primarul Bucureştilor despre două din acţiunile sale s-a auzit, prin intermediul canalelor media, şi în fundul meu de ţară.

- eliminarea din oraş a câinilor vagabonzi;

- eradicarea chioşcurilor;

Problema eliminării câinilor nu mă interesează momentan indiferent de maniera de realizare a ei: eutanasierea lor, transporturi nocturne clandestine către localităţile învecinate, înecări, măceluri, etc. (nu mai aduc în discuţie metodele rădăuţene)

Pe mine mă preocupă problema chioşcurilor, şi am să încerc să fac şi o paralelă Bucureşti-Iaşi.

Înainte de asta trebuie să mărturisesc că eu personal nu le-am agreat niciodată (şi nu m-ar deranja falimentul chioşcurilor rădăuţene) şi că o dată cu dezvoltarea mijloacelor moderne de comerţ dispariţia lor se realizează în mod natural, din varii motive ca scăderea cererii, puterea mică de negociere cu furnizorii a "chioşcarilor", etc

Dispariţia se întâmplă în mod natural, piaţa îşi spune cuvântul.

Aşa se întâmplă în Iaşi, de 3 ani jumate de când sunt aici văd cum unul câte unul chioşcurile dispar, în urmă rămân petice de asfalt pre-decembrist, simultan parterele blocurilor trec de sub stăpânirea micilor comercianţi sub cea a băncilor.
În Iaşi s-a dorit evitarea unor probleme sociale, continuarea încasării de taxe, etc şi nu neapărat respectarea legilor pieţei libere

În Bucureşti însă primarul a luat decizia de a le eradica brusc, acţionând contrar legilor pieţei libere.

Conflictul care mă macină este cel dintre dorinţa de frumos, dorinţa de a vedea oraşele scăpate de bazarurile stradale şi convingerea raţională că piaţa liberă este preferabilă celei reglementate.

Bucureştii de după acţiunea lui Băsescu arătau mult mai bine, Iaşii o să mai aibă mulţi ani chioşcuri...

Dar raţiunea învinge,

Thursday, February 21, 2008

Uf

m-am hotărât. nu mai sunt de acord cu tot ce am scris în unele articole recente. în consecinţă le reneg.

Despre lucruri mai puţin supărătoare

Încep cu un clişeu şi o construcţie care relevă nivelul intelectual de şcolar de primară.

Fiinţa umană este egoistă. Egoismul ţine de natura ei. Omul caută în primul rând să-şi satisfacă propriile nevoi. Acţiunile umane au deci drept scop satisfacerea unor nevoi de diferite feluri.

Nevoile sunt adesea clasificate cu ajutorul acelui concept iritant fără de care manualele de afaceri nu ar mai fi manuale...Piramida lui Maslow

Carevasăzică omul îşi satisface nevoile într-o anumită ordine (egoistă sau nu)tinzând spre vârful piramidei. (Observaţie piramida prezintă o ordine generală, şi nu general valabilă)

Egoismul este un concept abstract, în mare înseamnă că individul consideră interesul personal mai important decât cel colectiv, şi mai mult decât atât, îl nesocoteşte pe acesta din urmă. Într-o oarecare măsură fiecare individ dă dovadă de egoism, dar...

Fiinţele umane au obsesia de a defini, caracteriza egoismul prin prea mult utilizatele metode cantitativiste, problema e daca se poate realiza un asemenea calcul?

Cum poate fi estimată "valoarea/cantitatea" actului egoist? Desigur se pot trage anumite concluzii superficiale legate de de averea unei persoane, de dărnicia ei, etc dar acestea se referă doar la anumite acţiuni umane, multe acţiuni umane nu sunt luate în considerare întrucât asocierea lor cu egoismul pare de neconceput

În plus nu văd de ce nu ar fi posibil ca o persoană de un egoism extrem (în varii domenii) să nui manifeste o generozitate fără seamăn în ceea ce priveşte proprii bani.

Mă vâd deci nevoit să resping ipoteza posibilităţii estimării "valorii" egoismului unei persoane şi a comparării/însumării ulterioare cu alte "valori"

Aş lansa o altă ipoteză

Dacă am aborda problema dpdv al acţiunilor umane, atunci cred că (într-o oarecare măsură) s-ar putea realiza o ierarhie a egoismului implicat de acestea. Da, nu toate acţiunile umane implică acelaşi grad de egoism.

Gradul de egoism implicat de o acţiune umană depinde de importanţa nevoii care a declanşato şi de relaţiile de subordonare şi intercolerare cu alte acţiuni umane.

Exemplu utopic şi tras de păr
Un materialist (egoist în ceea ce priveşte bunurile sale materiale, bîăneşti) ar putea renunţa la societatea în care trăieşte pentru o altă societate în ideea de a nu-şi împărţi averea. (gradul ridicat al impozitelor în societatea de origine are ca efect si o redistribuire a veniturilor către ceilalţi membri ai societăţii, în consecinţă un egoism material dus la extrem l-ar putea determina să se mute într-un paradis fiscal)
Dar...
Dacă ar renunţa la societatea de care aparţine individul ar renunţa şi la alte acţiuni în care se manifestă ca egosit. Individul, emigrând, şi-ar lăsa prietenii, familia "în urmă" şi practic ar renunţa la acţiuni sociale de tipul socializării.
Necesitatea satisfacerii (egoiste?) a nevoii de socializare îl determină să-şi diminueze egoismul material.

Cu alte cuvinte concurenţa dintre diferitele acţiuni umane (sau mai bine zis dintre nevoile de satisfăcut) are ca efect temperarea manifestărilor egoiste.

P.S. Recunosc că articolul e deplasat

P.P.S. Acţiunea umană care implică cea mai mare doză de egoism este probabil banala lectură, dar despre această nouă inepţie probabil că am să scriu în altă zi

Wednesday, February 20, 2008

Şi totuşi militez

În postul de ieri am adus în discuţie deja obositoarea problemă a învăţării religiei în şcoli. Şi am afirmat că militez pentru excluderea religiei din programa şcolară.

Reacţiile care au survenit articolului au fost mult mai elaborate ca tot ce am scris în articol vizavi de subiect, aş vrea totuşi să-mi argumentez opinia.

Am să fac probabil uz şi de întâmplări ce ţin de viaţa mea, deci da articolul o să capete probabil o tentă subiectivistă şi de ce nu o să conţină şi unele generalizări forţate.

De asemenea e posibil să se sară în apărarea studiului religiei cu afirmaţii de genul "problema e că există anumiţi profesori delăsători, ca idee predarea religiei e ok"
Presupunând că aş accepta acest argument, tot aş fi împotriva predării căci nu văd unde s-ar putea găsi mii de Domnu Trandafir.

Să vă ce argumente am...

În primul rând referitor la problema predării religiei (sau doar a confesiunii) copiilor este modul în care o percep aceştia

1. Cred că îndoctrinarea micilor ortodocşi, catolici, protestanţi, neo-protestanţi, evrei, etc cu ideea că ei sunt cei drept credincioşi, că ei au şanse să ajungă în rai (abstract concept nu? gândirea abstractă începe să se manifeste în adolescenţă) că, ceilalţi, "rău-credincioşii" o să ardă în iad...că da prietenii lor sunt condamnaţi la flăcările veşnice ale infernului...

Urmează ceva extrem de subiectiv
Eu personal am asitat pe la 4 ani la o primă înmormântare, murise un vecin. Chiar şi astăzi la 19 ani după mi-l amintesc zăcând în coşciug, îmi amintesc şi acum pantofii lăcuiţi maro. Atunci credeam că oamenii se nasc şi mor, într-un şir continuu, nu ştiam nimic de rai, iad, purgatoriu, şi brusc mi-am dorit să trăiesc veşnic.

Apoi am fost scos din eroarea în care zăceam şi mi s-a explicat că după moarte există viaţă veşnică, că păcătoşii ard în iad, şi apoi am început să am coşmaruri, diavolii pândeau la ferestre, aşa că le trăgeam (draperiile), se făcea întuneric şi treptat am ajuns un insmoniac. (nu insinuez că este singura cauză, dar a avut o contribuţie importantă)

Aş vrea ca progeniturile mele să viseze frumos!

2. Problema diferenţierii. Copiii încep să se catalogheze după criterii religioase şi astfel...Aţi remarcat cum vorbeşte lumea despre neo protestanţi? "Ăla e pocăit" Înainte să ajungă la om se opresc la confesiunea lui...la modul în care a ales să îşi trăiască viaţa... (Un episod interesant povestit de Gunter Grass în romanul "Decojind ceapa", un coleg la instrucţie neo protestant era atât de credincios încât a refuzat să pună mâna pe armă indiferent de pedepsele la care era supus...atunci militarii strâmbau din nas şi-l catalagau drept "frate", acum autorul îl admira)

3. La religie printre altele după celebrul principiu copilor li se cere să nu facă uz de raţiune. ("Crede şi nu cerceta") Cât este de ciudat să iasă din sală profesorul care tocmai ţi-a explicat teoria evoluţionistă şi să intre apoi profesorul de religie care să-ţi zică rai, iad, Dumnezeu, Sf Treime, creaţie, sfârşit, totul e aşa cum stă scris, nu ai voie să întrebi crede

Copiii, adolescenţii sunt prin excelenţă extremişti, ei învaţă prin experimentare, ei au o curiozitate de nestăvilit. Curiozitatea, problemizarea sunt necesare pentru dezvoltarea propice a intelectului. Nevoia de a înţelege este fundamental umană, dar profesorul de religie, preotul, îţi cere să te conformezi, nu trebuie să întrebi nimic

Iar subiectivism
Cândva prin anii de şcoală eu extremistul m-am implicat într-o polemică cu un preot (încă nu începuse epoca profesorilor de religie) şi el mi-a adus explicaţia şi argumentul suprem...Înfuriat mi-a strigat "Tu eşti un eretic", dar Noaptea Sfântului Bartolomeu a fost demult

Tot un argument în favoarea interzicerii predării religiei în şcoli este faptul că e vorba de ceva legat de spirit ceva ce nu ar trebui amestecat cu mult prea umanele materii,

Şi în definitiv dacă anumiţi părinţi ar vrea să se joace cu sănătatea mentală a copiilor lor se pot organiza ore pe lângă biserici, care să fie ţinute cu abnegaţie de preoţi cu înclinaţii spre misionariat

Undeva prin liceu s-ar putea realiza cursuri opţionale gen Istoria religiilor, dar ar trebui să fie generaliste să abordeze religiile şi confesiunile dintr-o perspectivă externă

Într-un fel tot ce nu se poate generaliza ar trebui învăţat în afara şcolilor "de rând", şi studiul religiei este probabil imposibil de generalizat

P.S. Acum există şi problema sutelor de licenţiaţi în teologie care s-ar trezi fără obiectul muncii. Sacrificarea copiilor este justificată

P.P.S. Despre obligativitatea mergerii la biserică pentru validarea cunoştinţelor deja verificate nu mai vreau să vorbesc. Ce-i drept am avut nişte medii mai dubioase la religie pentru că nu mi-am verificat cunoştinţele acumulate în interiorul bisericilor.

Later edit

Am uitat să mă iau de ceva

La religie se pun premisele pentru viitoare tabuuri când copiii sunt învăţaţi că
- sexul în afara căsătoriei e păcat
- masturbarea e păcat (varinata e mai bună decât cea populară, conform căreia duce la orbire)
şi cea mai tare chestie
- nu ai voie nici să te gândeşti la cele prea "lumeşti"

Şi mai era ceva, dar am uitat, iar...A da
O parte dintre cei care sunt pe baricadei de partea predării religiei susţin că aceasta este necesară pentru ca oamenii să înveţe diferenţa dintre bine şi rău, să înveţe ce e bine de făcut şi ce nu
Şi mă întreb cât de bună e o faptă făcută pentru că aşa trebuie. Nu e mai bună cea dezinteresată?

Tuesday, February 19, 2008

Totul se duce de râpă, dar...

Lumea nu mai e aşa cum o ştiam

Chiar şi la facultate...am aflat că am două discipline la care n-am de făcut vre-un proiect...

dar, desigur unele lucruri rămân exact la fel...

Astăzi, de exemplu, am dat şi eu o raită prin muzee, nu atât din cauză că intrarea e "moca" (la Paltul Culturii se mai pot vizita 3 muzee gratis până pe 3 martie, apoi intră în renovare...teoretic pentru 3 ani, practic nu se ştie :-s) cât pentru faptul că nu mai fusesem prin cele din târgul Iaşilor de printr-a 9-a.

Impresii
- foarte puţine exponate (în cazul muzeului de artă chiar mult mai puţine ca acum 8 ani);
- personalul preocupat mai degrabă de Târgul de Carte care începe mâine decât de exponate;
- per ansamblu palatul arată de parcă are cu adevărat nevoie de o renovare;

Frapant, în alt muzeu...

Muzeul Unirii,

deschis pe 24 ianuarie (cu ocazia celebrării unirii de la 1859) în fostul domiciliu al lui Cuza, ca amenajare e în regulă, dar...

Astăzi pe când îl vizitam mai erau în el şi o învăţătoare încoţită de clasa ei, şi

după ce au făcut turul cu un ghid al muzeului

s-au oprit pe holul de la etajul întâi

unde au făcut o horă

Ţin să menţionez de la bun început că nu am nimic împotriva manifestărilor dansante sau a veleităţilor de trainer ale doamnei învăţătoare.

Şi nici nu e grav faptul că nebunul de mine a fost deranjat de cântecul copilor.

Grav e totuşi faptul că, în şcolile primare, continuă să se pună bazele sentimentelor naţionaliste şi peste 5-6 ani o parte din aceiaşi copii (trecuţi între timp şi prin mâinile unor profesori de română şi istorie iresponsabili) îi vor urî pe unguri, pe ruşi, pe americani, şi tot aşa...

S-ar putea ca reacţia mea cauzată de un singur cântec (Hora Unirii) să fie exagerată. Dar de la un biet cântec învăţăm să ne diferenţiem de ceilalţi, să ne considerăm mai buni, să ne considerăm superiori.

Declaraţie
Eu miclowan declar că militez pentru diversitate. Militez pentru acceptarea diversităţii şi nu pentru accentuarea diferenţelor.

Eu miclowan militez pentru o şcoală cu profesori care să nu decidă ce trebuie să creadă şi să simtă (iubirea de ţară nu ar trebui să fie ceva firesc?) elevii lor.

Eu miclowan militez pentru o şcoală în care să fie interzisă predarea religiei.

P.S. Mă mint de mult timp că şcoala generală nu mai e cum a fost. Mă mint că elevii nu trebuie să mai înveţe lucruri pe care nu ar trebui să le ştie. Mă mint că elevii care nu se adaptează la ritmul sau stilul de predare al profesorilor lor nu mai sunt trântiţi cu capul de tablă.

Monday, February 18, 2008

am ajuns în Iaşi
am ajuns şi la al doilea curs
continui să nu înţeleg entuziasmul colegilor pentru ceea ce învăţăm
totuşi îi invidiez, într-un fel, pentru că ei măcar ştiu ce vor

Sunday, February 17, 2008

Friday, February 15, 2008

Mulţumiri

Încep cum altfel dacă nu prin a le mulţumi tuturor celor care mi-au făcut urări cu ocazia zilei mele de naştere. Dap, acum nu mai sunt un tânăr de 22 de ani, ci unul de 23.

Am remarcat cu surprindere că mi-am acceptat noua vârstă fără probleme (am menţionat că moldovan are 25?)...prin liceu aveam ceva probleme de ziua mea...îmi era greu să mă confrunt cu senzaţia că nu am realizat nimic în viaţă. Acum mă plafonez, împăcat, aş putea să mă amăgesc cu exemple stereotip...Einstein nu a ştiut aproape toată viaţa tabla înmulţirii, eu o ştiu, deci

Vroiam să scriu un post lung despre nişte teoreticieni ai unui domeniu fără teorie (să fie vorba de marketing?), dar am hotărât să fiu mai temperat, aşa că o las baltă.

Mâine e posibil să merg cu Puişorul în locurile sfinte din oraş. Dar despre asta am să vorbesc mai încolo.

Cred că închei aici, mă întorc la "Decojind ceapa"

P.S. Mi se pare mai tare ca orice roman autobiografic pe care l-am citit până acum,

P.P.S. Mi-am acoperit ieri tufele de trandafiri (plantate de mine prin liceu) cu zăpadă şi le-am salvat de la îngheţ

Thursday, February 14, 2008

Trecere în revistă

am terminat cu examenele
am terminat cu măririle
am scăpat de restanţa la Consiliere Psihopedagogică
am ajuns acasă
am dormit
am mâncat
am început romanul autobiografic al lui Gunter Grass (si sunt incantat de el)
am reuşit să mă reconectez la blogosferă
am văzut rezultatele la sondajul lui moldovan
am constatat că sondajul a fost închis cu 6 zile mai repede decât se planificase

Mai târziu,

am deschis un document Word
am botezat cu afecţiune documentul "licenţă"

Monday, February 11, 2008

Sondaj

Stimabilul moldovan a ridicat pe blogul lui o problemă. El vrea să afle cine este mai bătrân dintre noi doi. (el e mai bătrân, problema e deci cine arată mai bătrân)

Aş vrea să subliniez faptul că fotografia lui este de acum foarte, dar foarte mulţi ani, (7-8?).

Doar dacă e în favoarea mea votul se desfăşoară aici.

Later edit, pentru prevenire fraude, a se observa că întrebarea se referă la cine e mai bătrân

Saturday, February 9, 2008

Rectificare

Acum 2-3 zile l-am trecut pe moldovan în blogroll-ul celor retraşi din activitate. Îmi cer scuze pentr eroare, moldovan continuă să scrie,

P.S. de câteva zile (şi pentru încă 4-5 zile) sunt pe drumuri, şi în mintea mea nu mai există nici o ordine, îmi cer scuze de la cititorii care mi-au rămas alături

Thursday, February 7, 2008

de la Lyna

Lyna mi-a dat un link unde se fabrică sloganuri on line

Curios din fire am pus în duscuţie conceptul de miclowan, rezultatele sunt încurajatoare şi reconfortante.

«Where's your miclowan?»
«Don't worry, miclowan takes care.»
«Everyone should believe in miclowan.»
«miclowan, your way!»
«I want miclowan and I want it now.»
«miclowan forever.»
«miclowan makes your day.»
«miclowan is the best!»
«miclowan - once you have it, you love it.»
«The magic of miclowan.»
«miclowan - You see this name, you think dirty.»
«Life's beautiful with miclowan.»
«Make yourself at home with miclowan.»
«miclowan - Yabba Dabba Duh!»
«miclowan makes dreams come true.»
«miclowan is what the world was waiting for.»
«Oh my goddess, it's a miclowan.»
«miclowan on the outside, tasty on the inside.»
«I'd walk a mile for miclowan.»
«The miclowan spirit.»
«miclowan is rolling, the others are stoned.»
«miclowan is your friend.»
«miclowan for a better future.»
«No need to worry with miclowan.»
«The view on miclowan.»
«The president buys miclowan.»
«The ideal miclowan.»
«miclowan - what more could you want?»
«miclowan is the sound of the future.»
«miclowan? You bet.»
«miclowan, pure lust.»
«I lost weight with miclowan.»
«It's my miclowan!»
«miclowan loves you.»
«miclowan is the only way to be happy.»
«There is no life without miclowan.»
«Made by miclowan.»
«The goddess made miclowan.»
«miclowan is a female force.»?????????
«You can't stop miclowan.»
«miclowan is your safe place in an unsafe world!»
«miclowan. Making people sucessful in a changing world.»
«miclowan - be ready.»
«3... 2... 1... miclowan.»
«miclowantastic!»
«miclowan - your game.»
«miclowan - The Revolution.»
«miclowan makes your day.»
«One goal, one passion - miclowan.»
«miclowan - Just do it.»
«All you need is miclowan.»
«miclowan. See more. Do more.»
«And on the eighth day, god created miclowan.»

Trecând peste zâmbetele pe care mi le-a stârnit sunt îngrijorat de perspectiva simplistă pe care o oferă. Cât de uşor manipulabili sunt oamenii? Cât sânge rece are un markter?

Revenire (timidă şi neconvingătoare)

Dap, după multe zile de odihnă şi refacere fizică am hotărât să mă întorc în spaţiul virtual.

Onoarea mă obligă să răspund la lepşe,

Aşadar astăzi am să onorez cele două lepşe de care îmi amintesc,

În leapşa de la Andrei trebuie să-mi creez un nume pentru momentele în care am să activez în industria porno. Trebuie să creez numele din cel al primul animal şi cel al primei străzi. Rezultatul Toby Libertăţii

În leapşa de la Lyna trebuie să găsesc 5 evenimente, 5 naşteri, o sărbătoare şi o moarte petrecute la data la care mi-am făcut şi eu intrarea în lume. Faza cu moartea nu o înţeleg, ar trebui să mă întristeze, mi-ar strica poate cheful.

Rezultatul căutării pentru ziua de 15 februarie este

1. Evenimente
399 BC - The philosopher Socrates sentenced to death
1875 - The First International rugby match played by the Ireland team, v. England
1976 - The 1976 Constitution of Cuba is adopted by the national referendum
# 1994 - Russia annexed Tatarstan by integrating it into its so-called federation, start of War of Independence and War of Liberation
2005 - YouTube, the popular Internet site on which videos may be shared and viewed by others, is launched in the United States

2. Naşteri
1564 - Galileo Galilei, Italian astronomer and physicist (d. 1642)
1571 - Michael Praetorius, German composer (d. 1621)
1710 - King Louis XV of France (d. 1774)
1890 - Robert Ley, head of the Nazi German Labour Front (d. 1945)
1972 - Jaromír Jágr, Czech hockey player

3. Sărbătoare
Lupercalia (în cinstea lupoaicei care i-a alăptat pe Romulus şi Remus

4. Moarte
1621 - Michael Praetorius, German composer (b. 1571)

La leapşa în drivă,

Monday, February 4, 2008

Răspuns (bun şi rău)

Astăzi dimineaţă la 9 m-a sunat Younes şi m-a întrebat

Ce faci?
Am răspuns cu sinceritate "Bine", şi nu am fost departe de adevăr...

Apoi Younes m-a întrebat

Unde eşti?
Şi eu i-am răspuns foarte convins de ceea ce spun, foarte convis că mă aflu unde trebuie, foarte convins că spun adevărul "În pat".

Asta fost greşeala mea. trebuia să răspund "În sală. Aştept subiectele"

O simplă greşeală. Suficientă, însă, să mă trimită în restanţe. Şi era examenul care, odată luat ar fi echivalat cu ungerea mea ca profesor.

P.S. Mulţumesc celor care mi-au fost alături în ultimile zile, pe cale blogosferică.

Saturday, February 2, 2008