Friday, November 21, 2008

sos

aproape că vreau să urmez îndemnul mass ul ăla de mi zicea să salvez economia româniei cumpărând doar produse româneşti,
deşi,
mă îndoiesc că cei care au făcut îndemnul ăla au stat să se gândească la multitudinea de consecinţe posibile (cele mai multe negative),
dar,
de ce ar fi făcut-o?
utopiile rămân totuşi utopii

Wednesday, November 19, 2008

în sfârşit un mass a cărui primire nu mă supără
"The financial situation at the moment is so bad that women are now marrying from love"

Tuesday, November 11, 2008

ca să scap de acuzaţia că aş fi un anti american convins, am să scriu şi pro

astfel undeva pe un site oarecare am găsit un anunţ al unei persoane oarecare,

anunţul făcea trimiteri la originea persoanei,

făcând o conexiune de nume am riscat şi am trimis un e mail,

respectiva doamnă a găsit pentru mine urmele unor unchi de ai buncii emigraţi în ţara respectivă la începutul secolului 20,

posibilitatea de a umple goluri în arborele familiei mă încântă,

nu ştiu câţi ar face aşa ceva, în consecinţă o apreciez pe respectiva doamnă ce descinde din bunici bucovineni

Monday, November 3, 2008

in extremis

America,
Desigur,
Ţara tuturor posibilităţilor,
Ţara în care se joacă baseball,
Locul unde fiecare om poate să-şi atingă visul cu ochii,
America,
...
Cel mai probabil când vrei să practici un sport de performanţă te apuci de el de la o vârstă fragedă,
Zontar, om care a călcat destul de des pe acolo s-a întors în acest an cu o povestioară interesantă,
Astfel,
Doi părinţi, mamă şi tată şi-au dat mica progenitură la un club pentru copii,
Întâmplător copilul s-a dovedit talentat şi la vârsta de 7 ani era deja mai bun la acest sport ca restul copiilor din club,
...
Văzând aceasta ceilalţi părinţi, mame şi taţi,
Au acţionat conform spiritului liberal ce călăuzeşte aceste ţinuturi,
...
Băieţelul care şi-a permis să fie talentat la acest sport a fost chemat în instanţă,
Iar instanţa a obligat clubul să-l dea afară pentru vina de a le cauza celorlalţi copii traume...

Saturday, November 1, 2008

Om

în sfârşit ţin în mână "Omul fără înşuşiri" lui Musil
caut de atât timp cartea asta,
şi deşi
nu ştiu ce am să găsesc în aceste peste o mie de pagini,
sunt ferict că am avut din nou ocazia să dau 2% pentru autorii români
încep

mda

Un tânăr student la Universitatea G Asachi din Iaşi a fost găsit mort în locuinţa sa iar primele indicii sugerează că moartea a survenit în urma extenuării.
Nu pot să nu mă gţndesc la cele două cazuri de leşin (tot de la extenuare) din seria în care studiam şi eu (sau ceva de genul) marketingul.
Mă întreb care este limita de ore alocabile pentru un proiect şcolar.

Monday, October 27, 2008

zvâcniri de blogger confuz

Caragiale nota, undeva, (posibil în "Cănuţă, om sucit" dacă a scris aşa ceva) că fiecare om e turnat după calapod deosebit,

Parafrazând aş putea să mă conving că şi bloggerii sunt diferiţi,


Un profesor îmi atrăgea, cândva, atenţia la un pahar/o sticlă de bere că "pasiunile nu mor niciodată" ele doar îşi pierd din forţă, din intensitate pentru a reveni mai apoi,

Dar pentru mine senazţia că vechile pasiuni nu o să mai fie niciodată "noi" e prea apăsătoare,


De căteva luni notez, din fugă, unele idei, unele impresii, pe această pagină. Aştept, poate, să mi reînvie vechea pasiune

Încerc să l regăsesc pe cel care era nerăbdător să-şi noteze părerile extremiste specifice întâilor trăiri ale maturităţii,

Încerc să caut motivaţia expunerii impresiilor despre X sau Y carte dar...?continui? că fiu un cititor egosit,
Şi deşi aş putea să recomand călduros ultimul roman de Heinrich Boll pe care l+am citit (e ăla cu omul cu nasul roşu) refuz să i fac o recenzie adolescentină,


şi tot căutând un rost al blogului aş putea să mă bat cu pumnii în piept, să mă victimizez, să mă plâng de toate cele...de stat, de societate, de biserici, dar cu sau fără voia mea aparţin de ele şi indirect n-aş face decât să mă plâng de mine...şi nu ştiu dacă am dreptul să acuz

Aiurea ar fi să mă plâng şi de condiţiile deosebit de grele de viaţă din ţară, eu cel fără de servici şi fără carte de muncă, eu cel care mai mult iau de la stat decât dau,




Aştept ziua în care pasiunea, asemeni clişeului înaripat, va reveni motivându-mă să salvez Terra şi întreaga umanitate prin refulări virtuale,

Am să continui să mâzgâlesc sporadic, pe aici, deşi simt că mă îndepărtez tot mai mult de ceea ce ?ar trebui să fie? un blogger

Alba

intrând absolut întâmplător într un magazin cu electrocasnice nu am putut să nu remarc expuse 3 superbe exemplare de maşini de spălat,

ridicând capacul uneia mi au trecut prin faţa ochilor găurile pe care le provoca Albaulxul matern hainelor mele,

dar nostalgia aproape că m-a convins să mi iau şi eu când o să fiu mare un Albalux fără uscător la 600 de lei, sau poate cu uscător la cine ştie cât

Thursday, October 23, 2008

biblioteci

Am fost provocat de către Alecs şi Yuki să mi prezint biblioteca de car emă fac vinovat,

momentan pot prezenta doar ce am la îndemână,

căci cea mai importantă parte e refugiată într una din odăile bunicii,




Ştiu,

Mă fac vinovat de dezordine,

Armonie

La începutul săptămânii trecute o armată de muncitori în serviciul Salubrităţii au luat la puricat malul Bahluiului,

2-3 zile mai târziu lunca şi apa bahluiului arătau ca niciodată,

curate,

păcat că senzaţia pe care au perceput-o oamenii...că ceva nu este în regulă...

i-a determinat să...

să l facă din nou armonios,

nu mai departe de sâmbătă picăţelele albe de ambalaje au readus armonia cromtatică pe malurile Bahluiului

Saturday, October 18, 2008

Despre măgari

Măgarul îl luasem din Kaufland, era împreună cu pungi de pudincă,

Astăzi, două zile mai târziu, în acelaşi Kaufland, multe pungi de pudincă erau împrăştiate prin cele mai diverse rafturi,

Măgarii fugiseră,
îmi doresc foarte mult să cunosc persoana care stă în spatele reclamei cu

hai! hai! gata cu fotosinteza!

Friday, October 17, 2008

Măgar






afinitatea pe care o am pentru măgari m-a făcut să l iau pe ăsta din kaufland, era la ofertă

senzaţia că nu am nimic important de zis continuă să mă apese,
aş putea să aleg un subiect oarecare să l întorc pe toate faţetele, să disec, să critic, să fiu agresiv,
dar unde aş ajunge,
îmi amintesc de un aşa zis profesor care mi-a reproşat că nu sunt suficient de critic,

da, poate că nu sunt măgarul care tind să fiu,

îmi vine totuşi greu să distrug ceva printr-o atitudine critică...dreptul de a critica se câştigă,
ar trebui măcar să critic în cunpştinţă de cauză,

eh poate că mă chinuie încă puţinul pe care l-am reţinut din Popper,
probabil că vreau să cred că atitudinea critică trebuie să aibă şi un scop precis, perfecţionarea "unui ceva"

am văzut recent (accidental) un nene care făcea o revistă a presei pe un post de televiziune,
nenea ăsta a simţit că este necesar să-şi expună părerea despre economia României,

am asistat la zeci de secunde de decărcări emoţionale, de critici, negări, contestări ale existenţei economiei României,
discursul profund dar complet lipsit de argumente m-a pus pe gânduri,

în fine probabil era vorba de critica necesară construirii de audienţă,

mai reflectez

Tuesday, October 14, 2008

poveste

un tânăr a mers să se spovedească la un preot,

şi iertat de toate cele rele,

a dat să plece,

dar preotul l-a oprit să cadă iar în păcat,

şi l-a întrebat,

"auzi da mămica nu ţi a dat bani pentru mine?"

Sunday, October 12, 2008

de ce?

Am descoperit în colecţia de plăci a lui M una cu Capra cu cei trei iezi citită de M Sadoveanu,

şi în timp ce lucram la un proiect am purces în ascultarea ei,

trec peste faptul că nu mi place vocea cititorului,

mi au stârnit interesul 2 lucruri,

de ce lupul a pus capetele iezilor în geam? era sadic? un semn distinctiv al criminalului în serie?

de ce când capra a chemat lupul la praznic acesta nu a mâncat o

Sunday, October 5, 2008

La film,

aseară, undeva în Iaşi, un el a scos o ea la un film,

Sau poate că a fost invers,

Pe strada unde Rebreanu a văzut ochii care l-au determinat să scrie "Adam şi Eva",

Un el şi o ea stăteau pe o bancă şi se uitau la un film pe un laptop extrem de personal,

Thursday, October 2, 2008

BT`

Stăteam undeva la o coadă la ghişeul de schimb valutar al unei bănci, să i zicem BT,

Vroiam să plătesc o datorie de 2 dolari ca să mi inchid un cont,

În faţa mea un arab,

Îi vine rândul,

Arată o hârtiuţă şi îi zice în engleză, tipei de la ghişeu, că vrea să i scoată din contul lui,

Tipa,

Puţin dezgustată,

Întreabă,

"Vorbiţi româneşte?"

Nu vorbea,

"Îmi pare rău"

După ce un client binevoitor a servit drept translator,

Ţinând paşaportul în mână domnişoara a trebuit să l întrebe şi de numele lui

Wednesday, September 24, 2008

:(

dap, după câte se pare am fost dezmoştenit de figura paternă,

în ritmul în care mi se duc sursele de venituri încep să cred din ce în ce mai mult că la un moment dat o să trebuiască să-mi găsesc un mijloc de subzistenţă,

Monday, September 22, 2008

da,

mă gândeam la politicianul care vrea să le dea celor două milioane de români câte 20.000 de euro la întoarcerea în ţară,

trec peste faptul că ar fi ceva discriminatoriu faţăde fraierii care au rămas în ţară,

trec şi peste faptul că unii din cei 2 milioane de specialişti pe care vrea respectivul să i aducă înapoi se ocupă de găinării,

vreau de fapt ca după ce vin cei 2 000 000 să plecăm restul de 20 mil să ne aducă înapoi,

Tot din tren

Am auzit mulţi oameni plângându-se de persoanele dubioase care au călătorit alături de ele în tren, de impresia proastă pe care le au făcut-o, de caracterul deyagreabil al călătoriilor,

Om umblat cu CFR ul am avut şi eu parte de experienţele mele,

Astăzi, de exemplu, mă chinuie nostalgia unei călătorii cu acceleratul Iaşi-Timişoara,

Astfel într-o prea frumoasă seară de noiembrie după ce trenul a staţionat în câmp jumătate de oră pe motiv de călcare şi deces de cal şi a continuat călătoria în mod firesc,

În primul nod feroviar ce poartă numele de Paşcani s-a declanşat evenimentul care poate că pe alţii i-ar fi descurajat să mai călătorească cu acest mijloc de transport,

Astfel în compartimentul în care stăteam alături de alte 7 persoane a intrat val vârtej un minoritar slăbănog la vreo 40 de ani, 1.85 m, 50-60 de kg,

Acesta s-a refugiat la fereastră findcă...

Era urmărit :-o,

De un reprezentant al celeiaşi minorităţi la vreo 1,60 m, 45 de kg, 35 de ani care a avansat şi el până la mijlocul aceluiaşi compartiment,

Dialogul a fost, brrrrr

"Ieşi afară" s a răstit micul justiţiar

În timp ce instinctiv victima a ridicat piciorul în dreptul corpului pentru a se apăra ţipând

"Chemaţi poliţiaaaaaaaaaaaaa"

Uimit oarecum de invers proporţionalitatea dintre agresor şi victimă am rămas oarecum pe gânduri,

Până când aruncându mi ochii prin geamul ce lucea de curăţenie am văzut că cel mic nu era de loc Chuck Norris care făcea dreptate în tagma minoritară ci era doar executantul unui grup destul de numeros ce aştepta în tihnă pe peron,

Sunday, September 21, 2008

Printre altele

M-am oprit din lecturarea lui Arthur Scnitzler, Am să-l reiau săptămâna viitoare,

Între timp am citit un volum de povestiri science fiction semnat de Edgar Allan Poe,

Şi un roman din secolul XX care mi a plăcut mult, "Galapagos"-ul lui Kurt Vonnegut, foarte interesant modul în care a construit firul epic, totul condimentat cu o ironie desăvârşită, iar "tenta apocaliptica" a romanului e de a dreptul savuroasă,

Am încercat apoi să pătrund misterele mult lăudatului Stendhal, dar începutul lui "Lucien Leuwen" m-a făcut să mai pierd din respectul pe care-l aveam pentru profesorii mei de franceză,

Poate că am să l reiau la momentul potrivit,

Momentan sunt prins în "Strigarea lotului 49" al lui T Pynchon

Friday, September 19, 2008

Din nou AC DC

Dap e adevărat sunt bătrâniori, important e că mi plac şi că acesta este ultimul lor videoclip de pe ultimul album,

Thursday, September 18, 2008

Între timp

În ultimele două zile am reuşit să citesc (în sfârşit) "Casa Buddenbrook" a lui Thomas Mann, Acum l-am atacat pe Arthur Schnitzler cu al lui
"Drum deschis"

tot în ultima perioadă am avansat în lecturarea cărţilor de Saramago traduse în română, şi undeva în Rădăuţi mă aşteaptă pe o masă un "Eseu despre luciditate" şi o "Tobă de tinichea"

Wednesday, September 17, 2008

Promovare agresivă

Înţeleg că oamenii ţin să promoveze ceea ce fac, dar,

Este oare nevoie ca 4 din 5 taximetrişti să accelereze când plouă şi eu sunt pe lângă o baltă...

Monday, September 15, 2008

Ciudat

Îmi plimbam şi eu ochii prin biblioteca mea şi am rămas cu senzaţia că unele cărţi lipsesc,

În consecinţă îi rog pe toţi cei ce cunosc indicii despre locurile în care aş putea da de urma dispărutelor să mă semnaleze

În sfârşit

Am aşteptat câţiva ani,

Semnalez retipărirea în limba română a romanului (de lungă întindere) "Omul fără însuşiri" la editura Polirom,

Preţul celor două volume este de 96 de lei, cei ce beneficează de reduceri îl pot lua şi cu vreo 67 de lei,

Oricum preţul este mai mic decât cel cu care circula pe piaţa second,

Chiar acum mă uitam pe okazii unde se găsdeşte ediţia veche (din 95), în 5 volume (stare foarte bună a volumelor desigur), de la Editura Univers la vreo 300 de lei

Sunday, September 14, 2008

D'ale CFR-ului I

Trenul, după cum nota şi Alain de Boton pe undeva, este cel mai boem mijloc de transport în comun,

E boem pentru că spre deosebire de alte mijloace de transport terestre, sau aeriene sau fluviale (maritime) îţi permite să interacţionezi cu oamenii...

În autovehicule, sau avioane poziţia rigidă pe care trebuie să o adopţi pe parcursul călătoriei îţi taie pur şi simplu cheful...

Şi adevărul e că taifasuri ca în tren rar ai ocazia să vezi,

Nici nu vrea să mi amintesc câte respectabile doamne mi au înşirat viaţa lor şi a tuturor neamurilor de gradul 1, 2, 3 între două staţii,

Da în tren poţi întâlni oameni din cei mai diferiţi, de la oameni admirabili la ...

:-<

Există, desigur, multe tipuri de trenuri: expres, intercity, rapid, accelerat şi desigur magicul personal...

E adevărat cei mai mulţi oameni detestă personalul ...care chipurile are viteză prea mică, confort scăzut şi aglomeraţie...

De la accelerat în sus sunt condiţii de circulat...

Aiurea,

Nu vreau să mi amintesc de călătoria din vară spre ţinutul Maramureşului (dar am să o fac),

Urcat în SV am constatat că nu există loc pe culoar nicăieri în tren, fiecare centimetru fiind ocupat de afinarii din Paşcani şi butoaiele lor,

Desigur că îi înţeleg pe afinarii supăraţi de faptul că uşa spre vagonul de dormit era blocat (ce tupeu pe cfr+işti) şi desigur că îl condamn pe nefericitul de naş care mult prea tupeist a întrebat de bilete,

:-o

Noroc că a fost calmat de numărul afinarilor,

În fine,

Revenind,

În personal, din punctul meu de vedere e superb,

Trenul merge suficient de bine încât poţ să moţăi liniştit fără zdruncinăturile brutale ale acceleratului,

În personal, când deschizi ochii, te trezeşti de fiecare dată într-un grup nou, cu poveşti noi, şi afli în timp de toţi hoţii de primari de pe traseul tău,


Poveste de final,

Îmi cer scuze din start dacă povestea de faţă a mai fost pomenită şi pe alte bloguri,

Există cel puţin încă un bloger care a fost de faţă, deci,

Dacă a relatat deja povestea îmio cer anticipat scuze,


Teiuş,

Vara lui 2008,

Grup de oameni coboară din acceleratul Iaşi - Timişoara,

Unii tineri preocupaţi să şi achiziţioneze bilete spre gara Sighişoreană nu pot să nu fie martori la următoarele:

Un reprezentant al unei minorităţi naţionale (ce coborâse din acelaşi tren) s-a dus scandalizat la ghişeul de informaţii şi a zis:

"Naşul mi a propus să întreţinem relaţii sexuale"

Doamna de la informaţii, uimită de plângerea ce i depăşea atribuţiile nu s-a putut opri să l întrebe

"dar ce a zis?"

răspuns

"Să te f_t"

Tuesday, September 9, 2008

senzational cum creste cota la google chrome,

ciudat cum brusc nu reusesc sa mai intru pe contul meu gmail de pe alt browser

Wednesday, September 3, 2008

tot ocupat

Aş vrea să stau şi eu la poveşti dar timpul liber continuă să mă ocolească,

încă nu am terminat cuşca de cîine,

Momentan m-am apucat să dărâm/schimb/renovez în baia bunicii (ieri schimbat chiuvetă, azi m-am băgat la partea electrică + reparat un zid)... mă confrunt cu anumite inconveniente tehnice... dar am să reuşesc...

Ar trebui să fac un gărduţ... şi să pun nişte piloni în faţa casei...

A da şi aş mai avea de reparat vreo 2 găuri într-un acoperiş,

Friday, August 29, 2008

Despre broscofobie şi alte oribile năpaste sau Viitoarele prinţese

Unul din locurile în care a poposit vara aceasta cortul meu e ograda tabărei din Sulina,

Condiţii ok pentru camping,

Preţ mai mic ca în ograda Meduzei vamaiote, duşuri mai bune, W.C. uri mai multe, terenuri de baschet, fotbal (sintetic) şi tenis,

Motivul principal al alegerii locului de campare?

- distanţa mică faţă de port, care se împăca foarte bine cu plecarea matinală a navei clasice spre Tulcea şi implicit cu timpul necesar strângerii catrafuselor,

Inconvenientul principal...

- în ziua dinaintea plecării s-au ivit mai multe grupuri de copii cu "doamnele lor",

Pericolul părea mic, grosul mulţimii de corturi era hăt după terenul de fotbal,


Trec peste efectele mulţimii gălăgioase de copchii... ţipete, teribilisme juvenile... era prea târziu să mai mutăm cortul, aveam navă dimineaţa


Cum ziceam,

Doar câteva corturi apăruseră lângă al meu, dar ce corturi d-le,

Afectat iremediabil de vârstă am ales să mă culc devreme,

Amarnică greşeală,

Căci nu mult după ce orologiul imaginar, din cortul meu, a bătut ceasurile 22 30 în sălbăticia din ogradă s-au declanşat nenumărate ţipăte...

Ţipăte de d-şoare timpurii,

"A intrat un câine în cortul meu!"

"Mi-a mâncat mâncarea!"

"Trebuiau să ne avertizeze" (asta fu una dintre "doamne" pe care au omis să o avertizeze că blândele patrupede din ogradă obişnuiesc să mănânce)

"Eu nu mai pot să dorm în cortul ăsta!"

"Cei care râd din cortul ăla (a se citi cortul lui miclowan) sunt de vină! " "Am să le distrug cortul" (aş vrea să menţionez că mi l-au şi vandalizat căci m-am trezit cu una din funiile de ancorare tăiate... maliţios? cine sunt eu să înţeleg cum gândesc fetiţele de 11-12 ani)

şi piesa de rezistenţă ce a apărut pe când o fetiţă recupera din lucrurile "băloşite" (după cum au specificat ele) de căţel

"Am pus mâna pe o broască... pauză de onomatopee... Iulia dă-mi repede săpunul... Dacă e râioasă? "

(era broşcuţe mici de nisip, inofensive şi destul de simpatice)

şi apoi a urmat leitmotiv-ul

"Eu sufăr de broscofobie"

"Eu nu mă mai culc"

Târziu în noapte doamnele au început să culce copiii,


În aer plutea un regret general,

Dar cine ar fi putut bănui că natura oferă casă animăluţelor,


A doua zi trezit de o cucuvea (sălbatică) mult prea matinală am lăsat în urmă lotul de proaspete prinţese

Thursday, August 28, 2008

Tuesday, August 19, 2008

dap ştiu iar am dispărut din peisaj, dar...

sunt prins cu un proiect,

şi în plus

am avansat puternic la cuşca de câine pe care

am început-o pentru câinele ce nu mai e,

în curând am să colectez un pui de maidanez

Friday, August 15, 2008

Orwell

uitasem să menţionez ceea ce poate că se ştia deja,

Jurnalul lui George Orwell o să fie postat în următorii ani zi de zi, posturile încep pe 9 august, lectură plăcută amatorilor

se găseşte link n blogroll

Fără chef

Continui să nu mă regăsesc, să nu mi regăsesc cheful de blog,

în fine,

Îm Iaşi, în târgul celor şapte coline,

Plimbându mă printr-un cartier...,

...al cărui peisaj e dominat tot mai mult de troite...

am văzut într-o zi un nou postament din ciment deasupra căruia era aşezat "scârţ",

Incult, incapabil să înţeleg arta contemporană am mers mai departe,

Câteva zile mai târziu monumentul avangardist a fost transformat în troiţă,

şi,

Mult mai târziu a fost "învelit" cu ferestre termopan,

...

sunt nedumerit,

se urmăreşte protejarea florilor de plastic?

ferirea de vânt şi ploaie a troiţei?

sau poate praf,



Thursday, August 14, 2008

salvaţi covorul lui M.

respectivii 2 de mai jos au supravieţuit la două tentative de scurtare a zilelor,

provin de felul lor de undeva de prin zonele rurale adiacente Iaşilor,

din lipsă de stăpâni adecvaţi,

din lipsă de mâtză,

au ajuns în grija lui M. care îi hrăneşte cu biberonul,

cine vrea un mâtz mă poate contacta,








Sunday, August 3, 2008

deci

Aşa cum ziceam am tot cărat cortul mai bine de două săptămâni,

În fine,

După Rodnei,

Am fost la Sighişoara, la acel festival care a ajuns să fie o paranghelie ieftină,

Să mă plâng?

De aspectul general de bâlci

De gradul mai accentuat de degradare al cetăţii? (comparativ cu acum 2-3 ani)

Că nu am mai avut ocazia să ascult melodia emblemă a festivalului, Omul bun al lui Dan Andrei Aldea

De oferta sărăcăcioasă de evenimente

Să remarc totuşi

Formaţia de muzică medievală din Carei ce a conertat în Biserica din Deal,

Partea veche a oraşului de jos neafectată de puhoiul de cocalari


În fine ce e sigur e că nu o să mai calc în Sighişoarea în timpul festivalului...


Apoi am fost prin Sibiu, edilul de acolo ştie ce face deci fără comentarii,


Ultim element al "cărării" de cort a fost accesarea parcului Retezat

Aşadar din Sibiu tren spre Simeria,

Din Simeria personal până în Ohaba de sub Piatră unde petrecui noaptea pe malul Streiului,

Dimineaţa am luat un maxi către Cîrnic (15 lei 17 km :-o)

Impresii

Spre deosebire de rezervaţia din Rodnei aici chiar a fost conservat muntele,

Traseul începe ca şi în Rodnei pe un drum forestier, doar că atenţie

Drumul forestier de acces din Retezat trece prin pădure şi nu printre vile şi păşuni ca în Rodnei,

Mult mai puţine gunoaie,

Aspect mult mai sălbatec,

Campare pe malul lacului Bucura (superb),

Şi cel mai important,

Eşecul din Rodnei a fost răzbunat,

Şi când coboram de pe Pelaga cu M. am văzut un ciobor de capre negre (în jur de 25) şi cel mai important am văzut marmote,

:( Nu făceau ciocolată

Friday, August 1, 2008

revenisem dar pentru scurt timp,
acum o ora am revenit pentru mai mult timp
dupa o calatorie de 22 de ore cu trenu
si mai mult de 2 saptamani de carat cortu in spate
am nevoie de somn
dar revin

Thursday, July 24, 2008

am urcat sus pe pietrosu dar se pare că Cezar mi-a luat-o înainte

Sunday, July 13, 2008

Călător

Nu mi-am dat seama cât de mult am mers cu trenul până când...

Până când am văzut că

Acele călugăriţe simpatice care lupatu cu demnitatea firească a cerşetorilor ce se bucură de protecţia divină,

Care luptau pentru ridicarea unui sfânt (desigur) sălaş în zona Botoşanilor,

Au dispărut,

Acum se ridică un mândru sălaş în dulcea urbe a Sucevei,

Călugăriţele sunt noi,

Lumea e haină

nu comentez

stăteam pe o bancă, Era seară

Un nene a venit la mine şi mi-a zis:

"Nu te supăra, Nu ai un leu, Să cumpăr o pâine,
Am stat toată ziua în localul X, Şi mi-au dat de băut,
Dar de mâncat nimic"

Friday, July 11, 2008

mmda

mă pregătesc să cuceresc munţii Rodnei,

cheful de blog, îmi lipseşte dar pare să le lipsească mari majorităţi a "ţinătorilor" de blog

Sunday, July 6, 2008

despre necesitatea exersării (p I)

Undeva, pe situl unui fotograf de la Cotidianul am dat peste nişte fotografii mai mult decât interesante,

Postul respectiv este format dintr-un calup de fotografii de la protestul noii drepte,

Trec peste scopul în sine al protestului cu bucuria celui care doarme în liniştea patului său de heterosexual,

E adevărat că nu ştiu încă până când o să pot să fiu liniştit,

Căci,

Suntem o ţară de protestatari,

Şi normal simţim imperios nevoia să respingem tot ce nu se încadrează în normalitate (a se vedea foto 2),

Şi trebuie să-i desfinţăm pe toţi cei care îşi permit Să fie, Să gândească, să simtă, Să se comporte diferit,

Ah ce tupeu pe homosexuali, Să şi permită să fie ceea ce sunt,

Să i desfinţăm,

Să ne adunăm cu mic (a se vedea foto 1), cu mare, să ne apărăm cauza, să ţinem cu dinţii de clopotul nostru gaussian,

Revenind la foto 1 nu pot să nu mă întreb

Ce fel de părinţi sunt cei care îşi scot copilul să protesteze împotriva a ceva ce nu înţelege,

Cu ce drept îşi includ copiii în "grupul" lor? atâta timp cât săracii copii au încă sistemele de valori în formare,

Aş zice că sunt părinţi iresponsabili,

Aş zice,

Dar tac căci prin faţa ochilor îmi trec chipul lui tata, o grevă şi primăvara lu '93

Friday, July 4, 2008

"Delicatul" gentilom

Aş fi probabil ipocrit să nu recunosc că am şi eu ca mulţi alţi oameni un bar preferat,

Sau cel puţin aveam până mai ieri,

Poate că preferam C.P. pe timp de iarnă pentru muzică, atmosferă,

Şi poate că vara îşi spunea cuvântul răcoarea beciului ce sfida multitudinea de mese goale,

Şi poate că mi plăceau preţurile acceptabile,

Şi poate că mă înţelegeam bine cu barmanii,

Şi poate că oamenii păreau să fie altfel,


Şi acum trec peste preţurile ce, mai nou, par să concureze localurile de fitze,


Şi poate că pot să trec peste invazia suferită de playlist în urma asaltului comercialelor piese pop rock


Dar,


Ce am văzut aseară,


Mă obligă să reevaluez situaţia,


Căutând ca orice parazit un cotlon răcoros în care să citesc şi eu unul din romanele parabolă ale lui Saramago am ales C.P.,

Şi timp de zeci de minute, am făcut ce trebuia să fac,

Am citit,

Am citit alături de o bere lălâie,

Dar,

Lectura mergea,

Mănăstirea se înălţa,

Până când,

De la masa mea din fundul sălii, deranjat de nişte zgomote nefireşti, Mi-am ridicat ocuşorii şi ce mi-a fost dat să văd,

Un gentilom,

O da,

Zdrahonul de la cea mai din faţă masă a localului,

Sau,

De la cealaltă masă habitată,

Zdrahonul se lupta cu demonii săi,

Admirabil cum a prins periculosul duşman (d-şoară cu 30-40 de centimetri mai scundă) şi,

Adunându-şi puterile ş-a zmucit din "rădăcini" l-a înalţat la ceriu şi l-a trântit la pământ,

Voiniceşte i-a aplicat apoi un picior necesar reducerii la tăcere,

Şi aplecându se şi-a probat şi forţa pumnilor,

Dar ca un perfect gentilom i-a permis să fugă cu coada ntre picioare ("marş afară!!!")


Regret

Că suprpins fiind nu am fugit acolo să mi iau cavalereasca bătaie salvatoare de onoare,

Că barmaniţa a continuat să socializeze cu delicatul,

Că proasta mi creştere mă opreşte să mai calc pe acolo,


Şi nu regret,

Că-n cercul meu de prieteni nu am văzut aşa ceva,

Saturday, June 28, 2008

Popcorn

Îi mulţumesc lui Andrei pentru că mi-a trimis acest clip,

Vă rog nu mă mai căutaţi la telefon,

Despre dispariţia bârfei,

Da ştiu

L-am lăsat în paragină,

Nu am fost în stare să scriu nimic,

Am fost "varză",

Sunt în continuare "varză",

Într-o zi am suferit dându-mi seama că de acum o să trebuiască să bifez prin chestionare "studii universitare",

Mi-a trecut,

Puişorul a tratat recent pe al său remarcabil blog despre bârfă la femei şi bărbaţi,

A bârfi...

Nu am fost niciodată preocupat de bârfă în funcţie de genul bârfitorului,

Şi nici de gradul de maliţiozitate al bârfei,

Dar,

Am considerat mereu că...

(băiat de la ţară fiind)

Bârfa este absolut necesară în localităţile mici,

Ah voi,

Voi cei crescuţi prin târguri cu sute de mii de locuitori,

Nu puteţi să înţelegeţi,

Că, undeva, printre pâlcuri de case izolate,

Rafinaţii "săteni", scârbiţi de oferta televiziunii, convinşi deja de inutilitatea căutării marilor adevăruri filosofice,

Au nevoie de un mijloc de distracţie,

Şi atunci bârfa e cea mai potrivită,

Observatorii din exterior al acestui fenomen cultural consideră poate că bârfa este ceva negativ, Că bârfa urmăreşte răul.

Dar nu,

Ar fi greşit să privim bârfa aşa,

Bârfitorii sunt oameni respectaţi pentru că se ocupă de informare,

Bîrfitorii sunt căutaţi pentru că la ei se află informaţia,

Atleţi desăvârşiţi (un bârfitor adevărat nu se va da în lături de la a face un tur al tuturor caselor, respectiv crâşmelor, pentru a aduce vestea...)

Sunt implicaţi în dezvoltarea culturală a regiunii, Căci ce sunt bârfele dacă nu minunnate legende locale,

Eh dar toate astea au fost,

Acum,

Numic nu mai e la fel,

Programele de chat,

Telefoanele mobile,

Ce au permis creşterea vitezei de circulaţie a informaţiei,

Au făcut-o lovind puternic în ceea ce aveam noi mai preţios,

Scuzele de genul...

"Informaţiile circulă mai repede,"

sunt doar triste amăgiri,

S-a dus implicarea umană,

Trag un semnal de alarmă...

Aceşti răspândaci ai culturii sunt pe cale de dispartiţie!

Militez pentru salvarea speciilor pe cale de dispariţie!

Acum cu atât mai mult,

Căci îmi văd ameninţată propria specie,

Friday, June 20, 2008

iar

Gata s-a terminat,

Au mai rămas câteva vestigii kitchoase, dar şi ele sunt sortite distrugerii,

Refuz să mi aduc aminte de ce s-a întâmplat în ultimii 2 ani, deci cer evitarea cuvântului cu m (nu majuscula)

Aşadar, eliberat de presiunea m. am ajuns să...

Să nu fac nimic,

Sunt lipsit de idei,

Căutările făcute prin blogurile fragi mie nu m-au ajutat cu mult,

Şi nu ştiu de ce este pustie blogosfera,

Nu vreau să dau vina pe vacanţă, CE et caetera

Dau şi eu cu presupusul şi cred că principala cauză e o schimbare a activităţilor rutiniere,

Caut subiecte dar lipsa de inspiraţie îşi spune cuvântul

Thursday, June 12, 2008

Monday, June 9, 2008

şi deşi am căutat să îmi aleg po temă care să mă pasioneze...singura mea reacţie după o săptămână de lucru intensă e yeah

Friday, June 6, 2008

scuze

îmi cer scuze de la toţi cei care pierd vremea citindu mă

îmi cer scuze de la cei ce aşteptau răspunsuri la unele commenturi mai incendiare

pur şi simplu

am devenit brusc preocupat să mi finalizez

nefericita de licenţă

am să revin totuşi

cândva

săptămâna viitoare

Wednesday, June 4, 2008

Cocalar

de săptămâni întregi tot aud vorbindu se de cocalari

până azi noapte nu am ştiut totuşi ce e unul

dar pe la 4 dimineaţă când căldura m-a determinat să mă culc cu fereastra deschisă

un individ cu un autovehicul tunat (desigur) a încput să facă ture demonstrative în jurul blocului

senzaţia a fost amplificată şi de nenumăratele frâne cu scârţ,

Tuesday, June 3, 2008

Copilărie

Astăzi mi-am retrăit copilăria...

Am descoperit în cartier o sifonerie...şi...

Mi-am cumpărat un pahar mare cu sifon,

500 ml la 40 de bani

Monday, June 2, 2008

Despre conformism, convenţionalism şi norme sociale


Printre altele aş putea să consider micul experiment vestimentar de zilele precedente şi un duş cu apă rece,

Astfel de la noaptea cu pricina până acum câteva minute am plecat grijuliu urechea la diversele reacţii, Am luat aminte la bunele învăţăminte,

La reacţii ale unor persoane cu m-au văzut atunci, persoane cărora li s-a povestit, persoane care au văzut dovezi prin blogosferă,

Am căutat să înţeleg reacţii ale apropiaţilor, rudelor sau ale celor ce mi sunt complet străini,

Poate că sunt şi speriat,

Tuturor celor care atunci când m-au văzut (sau când au auzit) au spus (sau au gândit) că "nu sunt sănătos", că "sunt un distrugător de manifestări festive" că "sunt un nebun" că "bunul simţ nu mi este caracteristic" le transmit acum că...



De fapt nu le mai transmit nimic. În definitiv e problema lor,

Eu unul am făcut abstracţie (fără mare greutate) de rochiile, costumele care "nu mergeau" cu proprietarii lor,

Mi-am văzut de treaba mea, am deplâns deficitul de alcool şi am căutat să mă simt bine,


Dar dacă tot am pornit această discuţie aş trage totuşi un mic semnal de alarmă (mă feresc însă să declanşez furtuna în umiul meu pahar cu apă)

Astăzi la aproape 19 ani de la Revoluţie avem încă o mare problemă,

Se pare că cei mai mulţi dintre noi suntem incapabili să acceptăm soluţii nonconformiste sau neconvenţionale,

Sclavi ai unor norme sociale impuse de trecerea timpului ne permitem să ostracizăm tot ceea ce nu respectă calapodul tiparelor,

Nimic nu ne opreşte însă să ne batem cu furie în piept, Nimic nu ne opreşte să ne afirmăm originalitatea şi deschiderea,



În fine antrenat de reacţii declanşate de a lungul vieţii am putut, fără prea mari probleme, să mă uit în ochii celor ce-şi purtau ţinutele de gală


P.S. Îmi cer scuze de la toţi cei care consideră că i-am făcut de ruşine, chiar dacă de data asta nu pot să simt ciudatul sentiment,

P.P.S. Sunt oarecum şocat de faptul că oameni care şi au dedicat viaţa criticării mele nu au fost mulţumite acum când eu m-am ţinut de cuvânt, mi-am respectat un angajament...Semn de maturizare nu?

P.P.P.S. Aş vrea să le aduc aminte, celor care mă evită, de sintagama aia cu gânditul în afara cutiei dar nu o mai fac,

Sunday, June 1, 2008

Râsu/plânsu

Există anumiţi colegi care acum mă evită din cauza necugetatei mele fapte,

Sunt (probabil) doar un nebun fără speranţă,

:(

Saturday, May 31, 2008

Despre pariuri, licitaţii şi un banchet



După o obositoare pauză de 3 zile am revenit în blogosferă,

De data asta cu poveşti,

Aşadar acum 2-3 luni, întrun moment de tinerească exhuberanţă, întrun distins local ieşean,

Mă aflam la aceiaşi masă cu Younes şi,

Am pus de-o prinsoare,

În care eu m-am angajat să merg la banchetul ce marchează încheierea ciclului şcolar îmbrăcat după cum se vede în imagini,

Miza pariului a fost o navetă de bere,

Şi da,

Am câştigat,



Din păcate situaţii conjuncturale m-au determinat să limtez dimensiunea angajamentului,

Astfel am renunţat de comun acord cu Younes să port ciorapi roz elastici până la genunchi,

Cum ar zice poetul s-a dus naibii o sticlă de votcă,

De asemenea am constatat că bermudele înflorate sunt greu de găsit,

Şi

Deşi puteam opta între bermude roz cu flori galbene şi galbene cu flori roz,

Am găsit cu greu, cu ajutorul lui M., articolul galben din imagini,

Îi mulţumesc lui Cip pe această ocazie pentru îmbogăţirea florală adusă îmbrăcăminţii mele,



Ce aş putea să mai spun,

La început am fost acostat de şeful de sală,

Care m-a întrebat dacă sunt şi eu la banchetul ăsta şi care mai apoi mi-a sugerat destul de direct să mă schimb,

Apoi ar mai fi de evocat privirile înspăimântate ale unor distinse membre ale high class ului ce păreau să sugereze că am distrus perfecţiunea acelei petreceri,

Şi

A da,

Scot la licitaţie articolul galben ce a permis să mi se vadă păroasele membre

Wednesday, May 28, 2008

mă văd nevoit să mă retrag din blogging pentru o perioadă nedeterminată,

gândurile mă duc la călătoria lui Dante,

dar ochii lui Beatrice...

Monday, May 26, 2008

Izolare



De vreo două săptămâni îmi este imposibil să urc Dealul Copoului fără să dau peste tot felul de oameni cu robe şi căciuli ciudate,

Cei mai mulţi sunt fotografiaţi de armate de părinţi,

Cei mai mulţi privesc cu încredere, mândrie viitorul,

Cei mai mulţi l-au apucat pe d-zeu de picior,

Şi eu, pregătindu-mă pentru bizarul ţeremonial, m-am izolat în faţa lui Tache,

Dar sporul şi determinarea nu se lipesc de mine

Curăţenie

Am adunat, în ultimii 4 ani, întrun folder circa 3 gb de proiecte, variante nefinalizate, printuri, clipuri, alte materiale, şi astăzi

M-am simţit extraordinar de bine dând un gingaş delete şi curăţându-l pe Tache de aceste mărturii de calitate precară

Mărturii ale unor nesatisfăcătoare nopţi albe,

Căci la marketing am avut ocazia să văd prea multe răsărituri de soare,

Friday, May 23, 2008

eroare

m-am hotărât să-i sprijin pe emo,

Am să-mi expun punctul de vedere chiar dacă e cel al unui măgăroi (cum altfel?) care a interacţionat doar sporadic cu evenimentul,

Am să revin,

[...]


Aşadar astăzi, la câteva zile după ce am scris pe Tache primele paragrafe am revenit cu oarecare forţe proaspete,

Iniţial mi-am propus să ignor toată mascarada asta declanşată ce conştientizarea existenţei curentului "emo", dar

Într-o seară migrând din blog în blog mi-am oprit privirea pe un articol,

Care spunea ceva de genul...în Timişoara se va realiza un detaşament special de poliţie format din 12 oameni care se vor ocupa de problema "emo"

Corelând informaţia cu alte informaţii care au ajuns sporadic şi accidental la mine (frânturi de emisiuni teribile şi zeci de bancuri venite pe cărări virtuale) mi-am format şi eu o poziţie referitoare la problemă,

Aş menţiona întâi că mi s-au părut dezgustătoare emisiunile,

Căci mi-au lăsat impresia unei vânători de vrăjitoare,

Banucrile mi s-au părut de prost gust, Nu le comentez,

[chiar aş insista să nu mi se mai trimită]

Nu vreau să aflu cum anume o să rezolve acel detaşament special "problema" emo în Timişoara...

Probabil o să i ridice, O să i ducă la secţie, O să i bată bine, O să i facă să recunoască tot, O să i facă să accepte calea cea bună, calea maselor, O să i facă să renunţe la muzica lor, Să renunţe la problemele lor, Să renunţe la imaginea pe care şi-au format-o,

Da, O să i oblige să se integreze social, Să se simtă fericiţi, Să asculte muzica acceptată de mase, Să renunţe la melodiile lor morbide şi imorale,

Ah, Oricând o manea săltăreaţă generează fericire, Generează dansuri din buric,

Dar nu vreau să ştiu ce o să se întâmple după ce acei emo timişoreni o să înveţe să se deghizeze, Să şi ascundă apartenenţa la un grup,

Poliţia are metodele ei, O să apară informatorii, Şi cetăţenii cei morali o să i dea în gât pe mârşavii emo,


Aş putea să termin articolul ăsta zicând doar atât,

Fiecare om care îi condamnă pe emo le refuză drepturi de bază,

Cred cu tărie că, cel puţin eu, nu am dreptul să i impun nimănui ce muzică să asculte, ce haine să poarte, ce freză să-şi facă, ce atitudine să adopte,

Istoria e ciudată,

Acum 20 de ani erau vânaţi pletoşii, erau vânaţi nefericiţii care purtau blugi, erau vânaţi cei ce şi permiteau să cânte sau să asculte muzică neconformă normelor de partid,

Deprinderile dispar greu şi astăzi o luăm de la capăt,

Şi condamnăm tot,

Noi îi hulim pe emo,

Biserica ortodocsă îi asigură pe homosexuali că o să fie mâncaţi de veşnicile focuri ale infernului,

Biserica ortodocsă nu se opreşte şi ne dă şi exemplul Chişinăului care a condamnat ceea ce nu putea accepta,

În fine, nu spun că înţeleg gestul copilei care a preferat să o termine cu viaţa,

Mi-e greu căci eu la 12 ani mă puteam lăuda cu numărul de ore petrecute la joacă şi în nici un caz cu relaţii, alcool şi droguri,

Dar mi-e imposibil să plec de la gestul ei şi să generalizez,

Mi-e imposibil să acord unei mulţimi caracteristicile unei persoane,

P.S. În România se sinucid în fiecare an câteva mii de oameni, Câte sinucideri au declanşat o isterie similară?, Nu ştiu, ceea ce ne face fericiţi este existenţa unor potenţiali ţapi ispăşitori...muzica, hainele, părul, atitudinea,

P.P.S. Este absolut normal ca tinerii să şi găsească grupuri de referinţă, Nu simt nevoia ca aceste grupuri să fie similare cu cele pe care le-am avut eu,
mai am un exmaen in cateva ore, ar trebui sa ma implic serios in realizarea licentei, resimt o puternica senzatie de plictis

Wednesday, May 21, 2008

Despre o nevoie umană

sau

Cum să destabilizezi emoţional capra vecinului

Oamul este de felul lui o fiinţă vanitoasă care are nevoie să fie admirată, adulată, invidiată,

Acum 5-6 săptămâni am relatat puţin indignat (pe un alt blog) de situaţia care se crease la festivalul ContemporanIS,

Atunci la concertul cu Ada Milea (anunţat cu surle şi trâmbiţe în mediul virtual) publicul a fost invitat să părăsească sala iar manifestaţia artistică s-a ţinut pentru grupul select al organizatorilor,

Anul acesta Iaşii sunt în sărbătoare, Oraşul face 600 de ani şi sunt organizate "nefiresc" de multe evenimente,

Printre altele a apărut un festival studenţesc nou,

Căci unele ligi studenţeşti au intrat în conflict şi au renunţat la clasicul Festudis,

Şi au pus bazele unui nou festival,

Zilele Studentului Ieşean,

Toate bune şi frumoase,

Răsfoind programul festivalului m-am oprit şi eu la un concert folk (care a fost ieri undeva întro zonă nu tocmai bine definită) şi la o seară de teatru,

Da incredibilul era pe cale să se întâmple,

Se anunţa în programă că vineri la ora 19 00 se pune în scenă spectacolul "Don Quijote" cu Ada Milea,

OOO (scuze Andrei) în sfârşit cu sau fără D. Chiriac urma să văd spactacolul pe care îl ratasem cu ani în urmă,

Entuziasmat am anunţat cunoscuţi pe care îi ştiam fani ai folkistei, am rugat-o pe M. să mă însoţească, am exultat ore întregi,

Dar apoi un nou search m-a liniştit,

Citez

"Seară de teatru – Ada Milea
Locaţie: Ateneul Tătăraşi
Ora: 19.00
Organizator: Asociaţia Studenţilor şi Absolvenţilor Hidrotehnişti

Se va juca spectacolul Don Quijote cu Ada Milea pentru studenţi de la sediul central de organizare a festivalului."

Ţin să mulţumesc în mod deosebit organizatorilor pentru faptul că ne-au dat de ştire că ei merg şi noi nu,

Mă retrag

Tuesday, May 20, 2008

Sunday, May 18, 2008

Omul din tren

Încep prin mulţumiri pe care i le aduc Simonei pentru virtuala tragere de urechi,

Se pare că mi-am format un supărător obicei de a abandona titluri de articole, fără a mai zice ce aveam de gând să spun,

Să mă întorc la articolul de faţă,

Constat că încep să uit tot mai mult din ce mi se întâplă,

Altfel nu ştiu cum aş putea să mi scuz faptul că am uitat prin ce am trecut cu Younes acum vreo 2 ani (îi mulţumesc pe această cale pentru faptul că mi-a amintit)

Până să ajung la întâmplarea de acum doi ani să relatez ce am păţit joi, pe tren, venind în Iaşi dinspre Rădăuţi,

Aşadar plecând din urbea mea natală m-am urcat întrun tren matinal, şi

Nu s-a întâmplat nimic,

După o distanţă care nu poate fi apreciată, în staţia internaţională Dorneşti, a intrat în compartimentul meu un bătrân care m-a întrebat cu o voce temătoare,

"Liber"

eu, Mi-am scos din urechi nepoliticoasele căşti m-am uitat la cele 7 locuri goale ale compartimentului şi i-am răspuns că da,

A intrat şi,

În ciuda lipsei mele de politeţe,

S-a tras înspre mine şi dându-şi seama că deja stăpânesc (cât de cât) buchiile a scos un plic voluminos, şi

Neavând ochelarii la el m-a rugat să-l citesc,

Căci acel plic era motivul deplasării sale în capitala de judeţ,

(nu vreau să ştiu de ce l-a desigilat de abia atunci)

[...]

Mi-a înmânat un teanc voluminos de foi şi m-a însărcinat cu găsirea legăturilor dintre ele,

Oarecum deprins cu cititul pe diagonală,

I-am comunicat că prima pagina făcea referire la necesitatea platei unor cheltuieli de sptalizare de 211 RON (a zâmbit împăcător către mine), pagina a 2 a era hotărârea judecătorească, iar în ultimile pagini se descria procesul (nu am putut să nu remarc faptul că touşi nu "tăiase cu cuţitul" partea vătămată)

Băiat de la ţară oarecum neînvăţat cu vătămătorii am simţit nevoia "să mă fac mic" aşa că i-am înmânat materialul şi mi-am scos cursurile hotărât să aflu din tainele obiectului la care aveam examen a doua zi,

:-s şi-a dat seama că sunt student :-s

Au început clasicele întrebări: La ce eşti student? În ce an eşti? Ce ieşi după?

Mesajele de încurajare: Mai ai puţin! Da şi când o să ai salar!

Şi încurajat de răspunsurile mele monosilabice şi de înfăţişarea tot mai lividă a urmat şi un monolog....

Îmi cer scuze de la toată lumea pentru trivalităţile pe care sunt pe cale să le redau...

Sunt conştient că mediocrul meu blog o să-şi piardă şi ultima fărâmă de moralitate, dar

Redau cu groază şi supărat pe mine pentru că mi amintesc detaliile,

"e bine că acum se încălzeşte. puteţi acum să mergeţi cu fetele la iarbă verde. Acum fetele se dau nu ca pe vremuri. atunci băieţii nici măcar nu aveau voie să meargă la fete în internat. atunci fetele nu se dădeau (:-o)ca acum. acum se încălzeşte. puteţi merge cu fetele la iarbă berde. cel mai bine e să le daţi sus la m..."

Nu pot continua :-s

Ore mai târziu ajuns în târgul Ieşilor i-am povestit lui Younes traumatizanta experienţă şi l-am văzut şi pe el schimbându-se la faţă şi,

Apoi mi-a amintit de un accelerat

Din Suceava spre Iaşi,

De acum 2 ani,

Când eram cu el într-un compartiment şi acelaşi domn,

Cu acelaşi monolog,

La abordat şi l-a oripilat

Thursday, May 15, 2008

Antropic

Rădăuţii sunt de felul lor o localitate construită într-o zonă cu terenuri mlăştinoase,

Dap, în perioada austriacă zona a fost desecată şi s-au construit cartiere (da, cartiere) întregi de case,

O singură zonă izolată a scăpat,

Mai târziu oamenii, din dorinţa de conservare, au transformat-o în Zona Protejată Ochiuri,

Până acum câţiva ani zona avea drept caracteristici vânătorii care aveau ce aveau cu raţele sălbatice şi....

Borhotul ce era deversat de fabrica de spirt din regiune,

Ultima dată când am fost în zonă am remarcat doar,

Invazia de peturi, mătasea broaştei şi vile,

Nici un picior de raţă sălbatică,

Doar un pisic cu abilităţi de înotător

Wednesday, May 14, 2008

beculeţe

ieşit şi eu pe timp de seară în mirificii Rădăuţi am văzut oameni ce păreau să dea jos beculeţele din copaci,

senzaţia iniţială

panică,

cum adică? să dea deja jos beculeţele de crăciun, sunt doar 2 ani de cînd le-au pus.

a doua senzaţie,

calmare,

micşorarea distanţei mi-a permis să văd că de fapt puneau un banner electoral

Impardonabil

Dap, sunt zile întrgi de când neglizez această pagină,

Aş vrea să mă ascund după scuze de genul proiecte, examene, Proiecte şi examene, zile urmate de nopţi albe, şi tot aşa, dar nu am nici o scuză,

Şi totuşi ce am făcut în ultimile zile? Nimic deosebit,

Poate doar,

Hmm,

Să zicem că mi-am călcat pe inimă şi,

Am venit în Rădăuţi şi,

Am tăiat părul,

Părul care era primul copac în care mă suisem vreodată,

Părul pe care îl plantase un străbunic în anii 60,

Părul care făcea pere a dracului (pardon) de bune,

Am plantat alt păr în locul lui,

Dar nu ştiu,

Căci penultimul păr pe care l-am plantat (da îmi plac perele) face pere cam rotunde,

Şi necunoscătorii îl confundă cu un măr

Thursday, May 8, 2008

O captain! my Captain!

Titlul postului l-am aşezat undeva într-o laterală a paginii de blog acum câteva săptămâni,

Unii dintre voi îl ştiţi din filmul de referinţă a lui R. Williams "Dead Poets Society"
Alţii il ştiţi direct de la sursă, din poezia lui Whitman, scrisă în amintirea lui Abraham L.,

Mărturisesc, am aşezat sintagma pe pagina de blog gândindu-mă la film, la exemplul didactic al personajului interpretat de R.W.,

Superb personaj, superb şi idilic profesor, profesor care reuşeşte să-i mobilizeze pe elevii săi, şi mai mult decât atât reuşeşte să-i facă să creadă în literatură

Să zic că aş vrea şi eu un asemenea profesor?

Neah,

Nu are rost să fiu lacriomogen acum...sunt conştient de faptul că acel idilic domn Trandafir nu există,

Sunt de asemenea conştient de faptul că prea puţini profesori acceptă vechiul proverb chinezesc (citez cu maximă aproximaţie) "profesorul care nu este depăşit de elevul său s-a ratat", dar,

Totuşi,

Tăcerea te face complice, şi eu...eu m-am săturat să tac,

Aşa că am să spun şi eu despre profesori,

Profesorii de la mktg din cea mai veche universitate,

Să vedem,

Ce am de repoşat?

Modul de evaluare? Da

Task-urile impuse? Da

Atitudinea? Da

Nejustificata superioritate? Da

Pretenţiile vizavi de studenţi? Da

Are rost să mă plâng de faptul că ei înţeleg altfel competitivitatea? Că viziunea lor despre piaţa reală e fantastică, ireală, utopică, desprinsă din cărţi de calitate îndoielnică...

Are rost să dezaprob atitudinea celor care le fac pe studente să iasă cu ochii în lacrimi din cabinete?

Mă tem că trăiesc într-o lume diferită de a lor,

Şi nu ştiu dacă lumea lor e mai reală decât a mea, dar...

Ies din scenă zicând doar

"O captain! my Captain!"

Tuesday, May 6, 2008

Mai multe

Mi s-a povestit de candidatul PNG la primăria din Bârlad, care în campania sa are argumentul suprem "Îl avem pe gigi Becali în spate",

Refuz să comentez

Mă întreb de ce pentru imn nu l-au folosit direct pe Andei Păunescu,

Vineri cântă Goran Bregovich în Iaşi,

concert politic desigur

Dar pe de altă parte oricum nu am drept de vot în urbea aceasta

şi

să ajung la cel mai mare of,

de ce sunt încă închise cele mai multe terase ieşene?

Monday, May 5, 2008

Rupere de ritm

Aş fi putu să jur că cele câteva zile de vacanţă au să aibă efecte benefice, Dar,

Constat că am o grămadă de articole schiţă de care foarte probabil nu am să mă mai ating niciodată,

Speram ca o dată cu astenia de primăvară să scap de "probleme", Să mă pot pune pe treabă,

Dar, mă apasă un ciudat sentiment de vină pentru că am dormit o după amiază întreagă,

Se pare că luni începe sesiunea,

Mai am 2 cursuri şi 2 seminarii şi gata,

mă apropii de o gravă pierdere,

reducerea la transport,

P.S. Tavernele sunt triste în mai

Friday, May 2, 2008

Sărbători

Observ că e la modă să povesteşti pe unde ţi-ai petrecut sărbătorile de paşti,

nu mă pot abţine să nu zic şi eu câte ceva,

Aşadar am fost şase oameni, la poalele Ceahlăului, Am monopolizat o cabană, Am cântat, Am făcut focuri de tabără, Am băut, Moderat desigur,

Unii dintre noi au escaladat de două ori pe Toaca în acieaşi zi,

Am văzut ultima căprioară din rezervaţie,

Mai există acolo şi doi vulturi, un cuc şi un izvor cu apă minerală, bună,

Mai jos am ataşat imagini cu şarpele care din păcate a dat ortul popii şi cu Max, un superb Ciobănesc de Bucovina

P.S. Am să revin cu posturi mai serioase, de oameni mari,


Tuesday, April 29, 2008

Mâzgă

Astăzi m-am trezit dimineaţa, Se făcea că eram în pădure, Şi după ce am strâns rucsacurile am pornit la drum, Afară ploua, Bateriile la lanterne erau terminate, Drumul forestier era întunecos, noroios şi plin de bălţi,

Dar,

După o oră şi jumătate de umblătură am remarcat totuşi că am mai puţin noroi pe papuci şi pe blugi decât în Iaşi când merg până la non stop.

Dar e totuşi vorba de mâzga ieşeană din Zimbru

back

a fost reconfortant, am revenit în cotidian

Friday, April 25, 2008

Wednesday, April 23, 2008

Supărat

Am aflat acum că s-a anulat cocertul lui Leonard Cohen care ar fi trebuit să aibă loc pe 14 iulie în Bucureşti :-<

Tuesday, April 22, 2008

Despre legende demontate

Presupun că în cadrul fiecărei familii există legende,

Bunicul meu îmi povestea când eram mic cum a venit primul lui strămoş în Bucovina.

Numele de familie al bunicului meu era Mirwald, şi primul Mirwald ar fi venit conform legendei din regiunea Zips, care e pe undeva prin zona Ceholosvaciei,

Conform legendei acest strămoş ar fi venit însoţit de 3 fraţi, călare pe un câine,

Acelaşi proiect m-a făcut să consult şi un studiu privind rădăcinile numelui (pe care l-am găsit în biblioteca familiei)

Şi am aflat că purtătorii acestui nume au venit în Bucovina din regiunea Baden-Württemberg...Şi acum mă întreb există oare posibilitatea ca acel câine să nu fi existat?

Monday, April 21, 2008

Nefericit

Astăzi sunt extrem de trist, Am văzut pe strada Ştefan cel Mare că librăria ,ea preferată nu mai există,

Da librăria Eugene Ionesco a devenit un spaţiu extrem de gol,

Era librăria mea preferată,

După 3 ani jumate librarii începuseră deja să aibă încredere în mine,

Acum stăteatu deja la 3-4 metri de mine,

Era deja o relaţie sudată,

Sunday, April 20, 2008

De amorul artei

Încep prin a specifica faptul că am dat vreo două copy paste-uri cu informaţii de la Younes în articolul "Divide et impera"

Povestea pe care am să o relatez astăzi e veche, Povestea are cred aproape 3 ani, Povestea e de pe vremea când eu eram nu neapărat un începător în ale teatrului ci mai degrabă un consumator mai puţin experimentat (dacă ţinem cont de nivelul actual ne putem speria)

Atunci în perioada aia mi-a atras atenţia un titlu de piesă jucat la Ateneul Tătăraşi, "Evangheliştii", scrisă de Alina Pippidi Mungiu,

Piesa a fost scrisă la începutul anilor 90 şi până hăt în 2005/2006 nu fusese pusă niciodată în scenă în România (să zic oare că fusese pusă în scenă doar la Budapesta, parcă)

Piesa era pusă în scenă cu 1-2 actori experimentaţi şi o mână de tineri inimoşi, mai puţin experimentaţi dar foarte entuziasmaţi,

Textul piesei nu era unul neapărat dificil sau complex ci "şoca" (pe cei şocabili desigur) prin subiect,

Care în mare era următorul, filosofii de la o şcoală din Atena sunt plătiţi să scrie Biblia şi apoi sunt asasinaţi,

Piesa implica şi nişte scene de nuditate, dar vă asigur că prin prisma faptului că era vorba de tinere şi frumoase actriţe, a fost nuditate de calitate

Până aici toate bune şi frumoase, nu?

Aproape că s-ar putea crede că mă chinui să fac recenzia unei piese vechi de aproape 3 ani care nu se mai joacă...

Problema a fost alta,

Eu şi foarte mulţi dintre cei până într-o mie de oameni care au avut ocazia să asiste la piesă am apreciat piesa, Am apreciat-o din multe puncte de vedere, dar

Mereu există nemulţumiţi,

De data asta au fost mulţi,

Scandalul a ajuns să fie dezvoltat pe canalele media naţionale,

Totul a început...

Să zic?

Am o reţinere...

Lumea ar putea crede că am o fixaţie,

Hmm,

Îmi iau angajamentul să relatez cât mai obiectiv, în ordinea logică, fără intervenţii nefolositoare

Aşadar,

Întâi a ieşit în presa locală reprezentanatul bisericii catolice (da ştiu că e instituţie, dar...) care a condamanat public piesa şi a cerut interzicerea ei, pentru că tema ei ar fi dus credincioşii la pierzanie,

Normal că o voce nu e suficientă...Şi hop a apărut şi reprezentantul bisericii ortodocse (şi când şi cum şi-au găsit să colaboreze) care a întărit poziţia celui dintâi,

Normal că religiosul merge mână în mână cu politicul, şi

Primarul, consilierului şi alţi reprezentanţi ai administraţiei au sărit şi ei...nu doar cu gura, ci şi cu ameninţările, au cerut scoaterea piesei din program, au ameninţat cu închiderea Ateneului şi normal au vrut să-l dea afară pe directorul regizor al Ateneului Benoît Vitse,

Când e vorba de balamuc se poate întotdeauna mai mult...aşa că într-una din serile în care se juca piesa, În faţa Ateneului s-au adunat studenţii de la Institul teologic, S-au înarmat cu lumânări aprinse şi,

Au "umplut locul" cu glasurile lor cristaline interpretând melodii de reyistenţă ca "Deschide uşa creştine" şi "Cu moartea pre moarte călcând"

Acum am tras puternic aer în piept, ca să termin

Orice tort care se respectă are cireaşa lui, şi cea de pe acesta se numeşte Becali

Becali care a ieşit furios pe OTV hotărât s-mi salveze mie şi altor sute de tineri sufletul,

Aş mai zice de artă, libertatea cuvântului dar cred că aleg să mă opresc

Saturday, April 19, 2008

seară de sâmbătă

Ioan Păun Pincio a fost un scriitor bucovinean care a trăit undeva între 1868 şi 1894 (1895/1898) şi a fost ales post mortem în Academia Română,

În cinstea lui Ştefan Augustin Doinaş a scris o Elegie

Friday, April 18, 2008

Divide et impera

Şi în ziua aceea au scăpat şi au început să umble pe pământ,

Cei care mai pierd din când în când timpul citindu-mă ştiu, desigur, că sunt preocupat de haosul ce a pus stăpânire pe lumea asta,

Nu ştiu, până la întâmplarea pe care am să o povestesc am crezut că poţi să ai încredere în oameni, Dar, Cele ce ce s-au petrecut m-au făcut să-mi dau seama că trebuie să te uiţi la cei de lângă tine cu sprânceana ridicată, Nu poţi să te încrezi în aspectul lor,

Cine ar fi zis că Younes, Îl ştiu de atâţia ani, Cine ar fi zis...

Dar mai bine să vă povestesc drăcovenia,

Nu mai departe de ieri, îl priveam încă altfel pe Younes...Şi acum când mă uit înapoi... Îmi dau seama că poate am o parte din vină,

Aşadar undeva pe la orele 12 l-am oprit pe Younes la Cafeneaua Studenţească, Younes care dorea să ajungă în sala în care se făceau poze pentru celebrul album...Şi eu...Şi eu l-am oprit la o cafea...Şi atunci a început totul,

Fotograful obligat de societate să-şi practice meseria într-o manieră capitalistă a făcut fotografiile şi a plecat,

(menţionez că nu am avut nici un sentiment de vină după ce s-a întâmplat asta)

Younes e de felul lui descurcăreţ, Şi într-un moment în care o fată Avon ar fi avut un atac de panică controlată, El şi-a păstrat calmul, Şi cu ajutorul a 2-3 telefoane a reuşit să-i găsească urma fotografului,

Indicii de maximă credibilitate sugerau că fotograful ar fi fost de găsit la Facultatea de teologie, (nu nu am nimic cu tagma preuţească), Şi aşa a început goana după fotograf,

Un suflet nobil ne-a ghidat prin hătişul corpului A, dar s-a dovedit că de fapt nu la teologie catolică era fotograful (uimitor cât de liniştită era facultatea asta, ai fi zis că e părăsită)

Oameni perseverenţi am luat-o înspre Facultatea de Teologie Ortodoxă (care e pe lângă Galeriile Ştefan), Şi primele indicii sugerau că fotograful e doar o fantasmă,

Dar soarta ne-a surâs, O domnişoară (supoziţie) cu fusta până-n pământ ne-a zis că da fotograful trebuie să vină la 14,

Timpul îşi spune cuvântul, din ce în ce mai des, iar eu a trebuit să-l las singur pe Younes...dar, dacă aş fi ştiut...

Ce s-a întâmplat după e prea terifiant pentru a fi povestit, Vă cer scuze cu anticipaţie pentru cele ce vor fi scrise...

Ora 14:00 apare fotograful mai punctual decât oricare alt fotograf, studenţii s-au adunat într-o sală, Circa 60 de suflete îmbracate în straie ce măturau podeaua, Sobrietatea de-a dreptul Amish a încăperii era afectată doar de ţinuta neprotocolară a lui Younes (ce fel de om ar intra într-un loc sacru în cămaşă şi blugi :-o ?)

dar nu s-a întâmplat nimic,

până când,

În sală au intrat brusc, maiestuos, graţios, chiar divin (aş putea spune) 7 prelaţi cade didactice. Intrarea a fost de-a dreptul apoteotică, între soare şi sufletele de rând s-au interpus 7 oameni înalţi, 7 oameni burtoşi, 7 oameni bărboşi, 7 oameni pletoşi, 7 martiri veniţi de sub soarele necruţător în a lor sutane,

Acceptând, pentru scurt timp, să coboare printre oamenii de rând prelaţii s-au aşezat în spatele lui Younes şi

Ar trebui să descriu acum senzaţia de împăcare resimţită de cei pe care cădeau razele de-a dreptul radiante ale harului lor, dar

V-aş povesti lucruri pe care le ştiţi deja,

Neobişnuit cu atmosfera apăsătoare Younes se simţea, probabil, cel puţin stingher şi se uita aproape panicat la soţietatea de poveste, dar totuşi a avut suficientă putere să audă din spate dintre bărboşi un plin de admonestare "Punkerule" (pentru necunoscători Younes e tuns de obicei foarte scurt deci probabilitatea ca el să fi adoptat în cele 40+50 de minute de când îl părăsisesm o creastă punkistă e destul de mică)

Younes "Poftim?" I se răspunde "A nimica"

"ziceam că e bine că nu îţi intră păru-n ochi"

:-s

"eşti student la "noi"?"

"slavă domnului că nu"

"diavolul are ispite multe"

(aici lipsea un fragment, am vorbit cu Younes, şi am completat, dialogul a pierdut mult prin transcriere şi omisiune umană)



În orice manifestare la care participă fii lui Zeus şi cei a lui Prometeu trebuie să existe o ordine firească şi aşa s-a întâmplat şi aici,

Cele 60 de suflete cernite şi Younes (care deşi era un intrus pe fugă a trebuit să accepte ierarhilile locului) după ce aşteptaseră deja destul de mult timp au trebuit să asiste la procedura de imortalizare a prelaţilor,

Timp de minute întregi 7 oameni mari, împrăştiind un puternic iz de transpiraţie, de ai fi zis că diabolicul soare fraterniza cu necuratul au mutat din cap în cap potcapul (căciula preoţească obliatorie pentru imortalizare, mulţumesc lui Camil pentru că mi-a indicat numele) din dotare, Părul năclăit a fost, desigur, elementul care a completat peisajul,

Ai zice că totul s-a terminat aici, dar nu,

Fiinţe înţelegătoare, cei 60 de robăoţei smeriţi, i-au permis lui Younes să facă nenorocita aia de fotografie să plece de acolo,

Younes s-a dus în dreptul suportului cu fond alb şi dându-şi seama că trebuie să stea cu spatele sprijinit de el şi a scos ţigările şi bricheta şi le-a aşezat pe catedră,

Un cor (eterogen) de voci revoltate s-a făcut auzit, istoria a păstrat însă doar sintagme de genul "Erezie", "Cum îţi permiţi să aduci aici aşa ceva?", "Acesta este un loc sacru", "Nesimţitule"



Am auzit cu bucurie că prelaţii au dreptul să candideze la funcţii publice, Acum aştept cu a fel de multă bucurie să fim organizaţi şi stăpâniţi într-o manieră divină

Bune maniere

Poate că nu ar trebui să condamn progresul, dar după cum ar spune pe scenă un actor ieşean..."tu-ţi gura mătii"

Din nefericire Codul Aurelei Marinescu pe care îl posed e bătrân şi prăfuit şi pur şi simplu nu am avut de unde să învăţ ultimile reguli,

Aştept nerăbdător apariţia codului privitor la folosirea telefonului mobil,

Întâmplări:

1.

Plecat de nebun să mă întâlnesc cu cineva am făcut greşeala să mi scot telefonul mobil din buzunar să apelez pe cineva şi....să trec strada...

Greşeala e umană, eu un neinstruit :(

dar lumea e plină de oameni atenţi şi grijulii, oameni dispuşi să te înveţe...în cazul meu a fost vorba de o respectabilă doamnă care m-a atenţionat printr-un strigă suav "Băi nesimţitule de ce vorbeşti la telefon pe trecerea de pietoni!"


2.

O tânără domnişoară urcă într-un mijloc de transport în comun gen maxi taxi şi comite următoarea greşeală...răspunde la telefon...Cititorii doamnei Marinescu se panichează şi vocea raţiunii personalizată într-un simpatic reprezentant al vârstei a treia zice "Domnişoară te rog frumos să nu mai vorbesşti la telefon. Ce vrei să ne iradiezi pe toţi?"

Wednesday, April 16, 2008

Rezultat vizibil

Acum ceva timp un coleg de apartament atacat de igrasie a investit bani în camera ce o habitează.
Trec peste faptul că în camera mea pe pereţi este încă varul original de la construcţia acestui bloc,
Vlăduţ căci aşa îl cheamă pe misteriosul coleg de apartament a apelat la un meşter, meşter care a folosit vopsea ultra albă de la Savana,
Ce mă intrigă pe mine e mesajul de pe cutie :-s

Sunday, April 13, 2008

apa lui molodvan

moldovan a postat zilele trecute 2 filmuleţe interesante cu apa din fântânile arteziene sucevene

Edilii oraşului au uitat desigur că principala funcţie a fântânilor este purificare aerului şi au abordat problema dpdv al esteticii,

desigur culorile folosite duc mai degrabă cu gândul la estetica urâtului

Saturday, April 12, 2008

Despre versiuni oficiale şi victimizare

Cândva, acum mai bine de o lună, mi-am botezat ceremonios un post cu titlul "Versiuni oficiale" apoi am plecat la un curs şi în zilele următoare mi-am pierdut inspiraţia şi nu am mai apucat/putut să scriu postul,

Ideea e în felul următor, Sunt, oarecum, implicat într-un studiu privind Bucovina, şi am avut posibilitatea să analizez mai multe documente privind această regiune de la formarea şi popularea ei până hăt în zilele noastre,

Acum o lună şi ceva am vrut să scriu acel post deoarece studiind un sit al unei societăţi, din afară, formată de emigranţi bucovineni m-am simţit atins în amorul propriu. Mai exact,

De felul meu sunt o corcitură germano-română,

Astfel jumătate din înaintaşii mei (cei din partea mamei) sunt (sau mai degrabă cei mai mulţi au fost) germani, Iar,

Pe situl respectiv se afirmă cel puţin două lucruri care pentru mine sunt supărătoare,

1. Că după semnarea pactului Ribbentrop-Molotov cei circa 95 000 de germani bucovinei (printre care şi familia mea) au ales de bună voie să părăsească Bucovina...

Aiurea. Ce om raţional îşi lasă toată agoniseala şi pleacă înspre o zonă în care nu ştie ce-l aşteptă?
Înclin să accept altă versiune, care corespuinde cu cea a familiei, Au fost toţi pradă de război (poveşti intersante privind acest aspect găsiţi şi în Decojind Ceapa lui Gunter Grass) şi au ajuns să populeze lagăre,

2. Dupa încheierea războiului teribilul ghinion de a se afla la est de graniţa Germaniei i-a forţat pe etnicii germani să se întoarcă acasă...

Din nou aiurea. Familia mea s-a trezit la 30 de km de graniţă dar nu a avut nici un moment intenţia să încerce trecrea în cealaltă parte,
A preferat să se întoarcă în ţară să plătească chirie în propriile case,


Poate am să dezvolt aceast aspect cu altă ocazie,


Să trec acum la Victimizarea

Ţin să-mi cer scuze din start de la toţi cei care cred cu ardoare în sinţenia şi pioşenia preoţească,

Tot căutând date despre Bucovina am dat şi peste lucrarea preotului Sorin Toader Clipa "Fondul bisericesc al Bucovinei şi lichidarea lui" (o găsiţi pe internet)

:-o din prevedere, am lăsat lectura ei mai la urmă, am preferat să citesc întâi celalate informaţii găsite indiferent că au fost în română, engleză sau germană, şi pot să spun că foarte bine am făcut,

Doamne, ce lectură mi-am impus, Pe parcursul celor peste 100 de pagini în format pdf (times new roman 12 desigur), îmi venea literalmente să plâng de milă săracei tagme preoţeşti bucovinene,

Acestor oameni toţi le doreau răul, Şi sunt de admirat pentru că au avut puterea să supravieţuiască,

ŞŞŞŞ

Aşadar pe parcursul a circa 170 de ani tagma a fost persecutată pe rând de administraţia vieneză, apoi de cea de la Lemberg şi nu în ultimul rând de cea de la Bucureşti,

Cu regret am aflat că în timpul celor 144 de ani de administraţie austriacă bisericii ortodxe i-au fost preluate prin mârşave manevre aproape jumătate din posesiuni lăsate cu limbă de moarte de marii ctitori de mănăstiri,

Astfel de la 63% din suprafaţa totală a Bucovinei (aproximativ 6327 de km pătraţi)
biserica a rămas după 144 de ani cu doar 27%, (inuman de-a dreptul) (a se consemna că nu s-au făcut expropieri decât pentru împroprietărirea ţăranilor care au plătit despăgubiri bisericii) (Temă de gândire: de ce statul austriac preluând regiunea nu a expropiat biserica? era totuşi vorba de venituri din mai mult de jumătate din regiune?)

Partea bună e că în ajunul celui dintâi război mondial averea bisericii ajunsese la 150 de miliarde de coroane şi fondul bisericesc cel mai mare jucător economic din regiune, Şi asta deoarece au fost desfinţate mănăstirile şi terenurile au putut să fie exploatate (cu răutate desigur) ceva mai profesional,

Lucrarea continuă cu pagini întregi de lamentări din care observăm în principal cum averea Fondului sporea şi tagma deşi persecutată...

Da, partea interesantă e cea în care se ajunge la concluzia că biserica se constituia în principalul apărător al românilor din Bucovina (românii care erau obligaţi la doar 12 zile de clacă pentru biserică, nu ca în alte zone în care mitropolii nerealiste solicitau mai mult de 12 zile),
Protecţia pentru mase se vede şi mai clar în următoarele pargarafe unde după ce apar lamentări privind faptul că fondul era obligat să susţină financiar şcoli în limba germană neaccesibile românilor, este subliniat faptul că din cele câteva zeci de studenţi ai Institului teologic cea mai mare parte era formată din copii de popi, şi câţiva de dascăli (răutăcioşii ar zice că e vorba de păstrarea averii în "familie" dar nu pot să fiu de acord cu asta, eu cred că e vorba de eforturile bisericii de a le asigura posibilitatea de a învăţa tinerilor români)

Un exemplu intersant privind valoarea lucrării este următorul: într-un singur pargraf autorul reuşeşte să ofere o sublimă perspectivă a fondului ca afacerist şi samaritean
Astfel autorul remarcă cu regret că Fondulului i-a fost impusă cu greutate (multe refuzuri ale episcopului din cauză că ar fi fost vorba de o afacere proastă) achiziţia minelor de la Iacobeni şi Fundul Moldovei (aproape falimentare la acea dată). Citirea în acelaşi paragraf a frazei următoare ne edifică asupra faptului că Fondul a făcut de fapt un act de caritate şi că prin milostenia fondului "le-a pus dumnezeu" mâna în cap celor 5 sate de băieşi germani de pe lângă mine.

Mai sunt multe alte exemple pe care mă chinui acum să le uit,

Important este de reţinut că la momentul cedării Bucovinei regiunea era subdezvoltată existau 2 cetăţi cu câteva mii de locuitori, un târg ceva mai răsrit cu vreo 200 de fumuri, un scaun episcopal cu 116 fumuri (Rădăuţii mei dragi) şi sute de cătune nesemnificative,

O populaţie de circa 67 000 de locuitori (nici măcar 7 locuitori pe km pătrat) trăia cu nobilul scop de a susţine sistemul agrar rudimentar al mănăstirilor bucovinene,

Şi stăpânirea malefică austriacă a schimbat modul tradiţional de desfăşurare al vieţii monahale,

Şi ce frumos ar fi fost ca Bucovina să rămână o regiune arhaică şi evlavioasă (ce aducea cu muntele Athos),

Şi ce frumos ar fi fost ca Bucovina să rămână o regiune în care latura economică să fie dictată de Biserică,

Şi ce frumos ar fi fost dacă...,

Dacă autorul ar fi acceptat legile istoriei,

Şi ar fi realizat că istoria nu-ţi permite să te afli simultan în prezent şi toate timpurile trecute favorabile, şi că nu are rost să postăm în eterne victime

Friday, April 11, 2008

Constatări

Acum câteva minute blogul meu a înregistrat 10.000 de vizitatori (de la plasarea acelui mic dreptunghi histats care stă şi contabilizează)...nu simt nimic deosebit vizavi de asta, e doar o cifră,

Ciudat e că la un moment dat am început să nu mai ştiu multe lucruri despre cei care îşi pierd timpul citindu-mi prostiile,

Şi mai ciudat e, sau de fapt şi mai ciudat mă simt când îmi zic persoane pe care le cunosc doar din vedere că le-a plăcut (sau nu) ceva legat de blogul meu,

Aş vrea foarte mult să mă întorc pe blog, la posturile iniţiale(de câte luni scriu constant?), Aş vrea să văd în ce fel mi-a evoluat stilul, De fapt e mult spus stil, Vreau să văd dacă persist în a face aceleaşi greşeli, aceleaşi stângăcii, Vreau să văd cum a evoluat tematica posturilor,

Dar, îmi este mult prea lene,

Tocmai am abandonat (după vreo o sută de paginide citit) "Bucovina pâmânt românesc" "o superbă" monografie a presei Bucovinene de la 1811 la 2004, şi după ce mi-am umplut capul cu tot felul de detalii nesemnificative şi aprecieri cu iz naţionalist mi-a pierit orice chef să mai citesc ceva pe monitorul lui Tache (a se citi pc-ul)

Constat că astenia îmi sugrumă orice urmă de inspiraţie, Şi deşi mă simt mai activ decât în ultimile săptămâni tot sunt departe de ceea ce s-ar numi o formă bună

Thursday, April 10, 2008

despre vamă,

undeva la Folk You 4? Doru Stănculescu spunea înainte să cânte Fără Petale (nu recomand nimănui versiunea Luminiţei Soare) că a compus piesa acum vreo 30 de ani când corturile erau în Vamă la distanţe apreciabile,

pentru necunoscători Fără Petale e o piesă erotică, iar titlul semnifică ce altceva decât Deflorată

Acum spun şi eu că îmi este dor de o Vamă pe care nu am cunoscut-o niciodată, Căci Vama pe care o cunosc eu e super aglomerată de corturi, de oameni, de sunete pestriţe, de zgomot,

Eu îmi doresc o Vamă în care matinal fiind să pot sta cu fundul (scuzaţi) în nisip şi cu berea/vinul lângă să privesc răsăritul,

Dar acum în marea aia de corturi privind răsăritul nu poţi să nu-i vezi şi pe cei care invariabil îşi fac nevoile în mare, şi aşa se duce dracu farmecul,

Marea Neagră=Vamă pentru mine dar prefer oricând un munte

SImt lipsa de consistenţă a textului anterior

Wednesday, April 9, 2008

M., mulţumesc , te-am căutat 10 ani,

Şi acum foarte mulţi ani, după ce devenisem ceea ce oficialităţile ar numi orfan, sau om cu 1-2 părinţi în minus, Eu unul m-am retras în mine şi am refuzat să mai vorbesc despre asta,

Au fost multe cele ce m-au împins spre mimarea ipocriziei, spre alegerea tăcerii, spre exteriorizarea a ceea ce a vroia să vadă lumea, dar

Am preferat să tac, să ţin totul în mine, Şi, Deşi ştiam că, în timp, o să se complice totul, că tăcerea complică, şi deşi...Speram totuşi să se întâmple ceea ce îmi ziceau oamenii...

Speram ca în timp să uit,

Ei bine se pare că nu uiţi, apar noi şi noi faţeteale acleiaşi probleme, Şi poate că e adevărat, ceea ce-mi spune lumea, Că aş avea tendinţa să complic totul,

Dar oricât aş vrea să cred că viaţa e simplă şi frumoasă, nu pot,


Şi pe atunci, după ce mă mutasem dintr-un alt oraş în Rădăuţii mei dragi, După ce mă transferasem la o şcoală nouă, m-am confruntat pentru prima dată cu...de fapt nu, nu pentru prima oară, Dar

Ţin minte şi acum interogările profesorilor, care plini de o curiozitate bolnavă se jucau cu psihicul meu de proaspăt orfan, şi eu răspundeam, căci aşa fusesem învăţat...să răspund politicos celor ce vroiau să afle de ce şi cum şi când

Şi ţin minte cum, întors de la o şcoală nouă, oprit în faţa porţii casei în care am avut primele vise frumoase, am fost interpelat de o respectabilă doamnă, ce-şi trăda originile rurale, Şi cum fonda cea neagră de pe casă, i-a declanşat curiozitatea bolnavă, Şi cum timp de peste 30 de minute m-a întrebat de ce, şi cum, şi câţi ani a avut, şi câţi copii, şi unde...Şi manifestându-şi toată compasiunea, şi aducându-mi lacrimi în ochi, m-a întrebat ceea ce o durea cel mai mult...Puiuţ cât e ceasul,

Şi îi sunt şi acum recunoscător bunicului meu, care furios de întrebările nerăbdătorilor, ce vedeau în fonda neagră un semn al morţii lui, a impus coborârea ei,

Şi apoi la moartea lui am refuzat din nou să satisfacem această curioasă şi tradiţională perversitate a lumii,

Şi, luni mai târziu, încercând să mă întorc în oraşul pe care nu ştiam că-l părăsisem definitiv, m-am oprit la uşa unui prieten,

Şi mama lui, altădată prietenă de excepţie a celei ce fusese mama mea, a vrut să-mi dea de pomană, pentru sufletul nu ştiu cui, Şi eu am refuzat, Şi dând din colţ în colţ m-am retras definitiv dintre cei ce nu m-ar mai fi putut privi niciodată altfel,

Acest post nu se vrea un strigăt după milă, compasiune, înţelegere, e o evocare, o amintire, o constatare, aşa că,

Aş aprecia nespus dacă nu ar da nimeni commenturi la acest post,

Tuesday, April 8, 2008

In my defence

Îmi dau seama că am avut o reacţie exagerată în ceea ce priveşte conflictul măgăresc. În consecinţă am să caut să îmi repar greşeala, (însă nu în public căci rufele ar trebui să se spele deoparte, cu ocayia asta îmi cer şi scuze pentru faptul că n-am răspuns la mesajele pe care le-aţi lăsat, dar subiectul era sensibil), până atunci însă...

Am să-mi reiau vechiul obicei "de a sări în apărarea mea"

Titlul postului,de inspiraţie mercuriană, nu are nimic de a face cu regretatul conflict măgăresc,

Problema e în felul următor,

Relativ recent mi s-a adus la cunoştinţă că sunt o persoană zăpăcită, distrată, care nu este ancorată în realitate, O persoană care din lipsă de obiective clare o să se rateze profesinal...

Că tinerii de vârsta mea sunt dinamici, activi, cu un viitor surâzâtor în faţă, că eu continui să mă complac în starea mea...


Am ascultat acuzele, am înţeles punctul de vedere, am procesat, am analizat şi acum sunt gata să-mi expun pledoaria de apărare



E absurd. Adevărul e că nu cunosc pe nimeni care să deţină secretul adevărului absolut. Şi atunci? Cu ce drept vin unii oameni să-mi atragă atenţia asupra punctelor din viaţa mea în care greşesc? Nu am dreptul să fac proprile mele greşeli? Nu am dreptul să învăţ din ele? Nu înveţi să trăieşti din cărţi,

De ce ar trebui să fac lucrurile întrun anumit fel pentru a avea succes în carieră? Există cumva un tipar universal pentru succesul în carieră? Şi mai mult decât atât putem defini succesul în carieră? Nu toţi ne dorim să ne frecăm coatele prin birourile unei multinaţionale,

Eu nu vreau o carieră sufocantă, Eu vreau să-mi văd copiii crescând (nu de alta dar dacă o să facă prostii ca al lor tată o să trebuiască supravegheaţi),

Altfel spus, cred că fiecare dintre noi are propria lui scală de valori. Dar banii şi cariera nu ocupă poziţii fruntaşe în a mea. Da, eu nu vreau să trăiesc visul american...Cred că am dreptul să-mi creez propriul vis, Şi da am dreptul să-mi trăeisc propriul vis, Vis care nu are în dotare birou în zgârie nori, secretară şi carnet de membru întrun club de golf,

Şi de ce ar trebui să fiu în momentul de faţă activ pe câmpul de muncă? Veniturile mele actuale îmi sunt încă suficiente pentru nevoile mele de bază: cărţile, teatrul şi berea,

În momentul de faţă îmi doresc mai mult să-mi întind cortul pe marginea unui lac glaciar din Retezat decât să înregistrez cine ştie ce succes relativ în afaceri,

Învăţ de ani întregi să găsesc frumuseţea vieţii în lucrurile simple, de ce aş renunţa la tot ce am învăţat? De ce să îmi doresc să trăiesc visul de aur al traiului de mic burghez? Mie-mi place să mă opresc din mers să admir o floare, Să o miros,

Închei din nou fără să fi spus ceva concret, şi poate că repet dar eu

Militez pentru diversitate, Militez pentru libertatea oamenilor de a visa, Militez pentru libertatea oamenilor de-aşi trăi propriile vise

Saturday, April 5, 2008

Cealaltă faţă a monedei

Da, cred că e corect să expun şi versiunea mea cu privire la tot ce s-a întâmplat

Da, e adevărat i-am promis bani,

Da, e adevărat poate că am băut cu o "cerveza" prea mult,

Da, e adevărat, am rămas amândoi fără bani,

Da, multe dintre cele ce au fost scrise prin alte pagini blogosferice sunt adevărate,

Dar,

Cum să mă acuze de faptul că am făcut-o cu intenţie?

Doar am băut amândoi (cu sete aş putea spune) din ultima "cerveza". A văzut că portofelul meu a ajuns să fie bântuit de amintiri,

Aţi avut vreodată o migrenă? La mine se manifestă întro manieră dureroasă. Ei bine în acea dimineaţă (îmi vine şi greu să cred că totul s-a petrecut ieri) eu aveam o migrenă şi el s-a uitat la mine şi mi-a cerut banii promişi...

Eu am luat portofelul am constatat că e gol şi i-am spus şi lui...Şi el? Cum a reacţionat?...A început să ţipe la mine că i-am promis banii şi nu ştiu ce...că nu aş fi prieten...

Ei bine în clipele alea, migrena şi-a spus cuvântul...capul părea să bubuie...şi eu poate că mi-am ieşit din pepeni...

Şi el, nici nu vreau să-i zic numele, a reacţionat prin violenţă verbală...mi-a zis de origini...i-am zis şi eu de origini...mi-a bruscat chitara...şi pe fundalul unui generic "tu-ţi gura mătii" a plecat trântind uşile, deranjându-mă pe mine, colegii de apartament şi vecinii...

La început m-am preocupat de origini învârtindu-mă ca un leu furios în cuşcă...

Dar după ce m-am calmat mi-am amintit că sunt om de cuvânt şi am purces în căutarea lui...

Dar e prea orgolios şi mi-a respins obsesiv apelurile...

P.S. Propun ca toţi bloggerii să-şi expună părerea în ceea ce priveşte o problemă care devine arzătoare...Cine dintre mine şi el ar trebui să rămână măgăroi. E clar că nu mai putem împărţi acelaşi regn animal.

Friday, April 4, 2008

despre măgari



Cum ar zice un actor din "Sectorul S" tu-ţi gura mătii, evenimente nedorite s-au întâmplat, dar probabil că am să revin, Trebuie să existe soluţii

Thursday, April 3, 2008

forfun

Ca un măgăroi ce caută mereu scuze trebuie să spun şi eu că lipsa de inspiraţie m-a ţinut departe zilele acestea de tastele calculatorului,

Norocul meu a constat în vizita protocolară a celui cunoscut în blogosferă drept Puisorul alături de care am căutat să înţlegem de ce orele de închidere ale tavernelor sunt aşa cum sunt,

Dar ieri s-a întâmplat ceva ce a depăşit capacităţile mele de anticipaţie, aşa cum spunea el nu a fost vorba de violul unei femei, şi nu a fost vorba nici de poliţia în căutarea teribililor anarhişti ieşeni,

A fost vorba de un "drac" de femeie,

Până mai ieri credeam că e o amică,

Nu mai sunt sigur :-s,

Ce fel de om trebuie să fii să faci aşa ceva?

Eu în calitate de gazdă am încercatsă-l feresc pe puişor de localurile nemăgăreşti din târgul Iaşilor şi un timp mi-a şi reuşit, dar,

Femeile astea,

Personal cred că l-a prins într-un moment de înghesuială,

Altfel nu ar fi acceptat,

Să nu mai lungesc,

O teribilă promisiune le-a fost smulsă lui Zontar şi Puişorului şi eu m-am înlăturat lor, căci la un pahar de bere am ajuns să cred că pot să fac orice....M-am înşelat

Aşa că aseară 3 oameni nevinovaţi au au păşit într-un local sacru, (să-i zicem forfun?)

Atmoferă halucinantă, din boxe bubuiau vocile chinuite (chinuitoare?) ale karaokerilor, şi noi în naivitatea noastră am crezut că putem să bem câte o bere...

Copii naivi, noi n-am ştiut,

Că acolo se întâmplau lucruri groaznice,

Daaaaaaa

Nu a fost nevoie decât ca primul dintre noi să ducă berea la gură şi s-a dat involuntar semnalul de începere al sacrificiului...

Nu ştiu dacă aţi trecut vreodată prin aşa ceva...în boxe a început să răsune muzică arăbească şi zeci de fete cu şolduri onduitoare au început dansul ritual al sacrificiului...

Mă simt acum ca Martorului lui Saer, vorbesc cu liniştea supravieţuitorului şi nu pot reproduce groaza acelor clipe, nu pot descrie lupta ce s-a dat între dorinţa de a scăpa a acelor 3 nefericiţi, între impulsul lor firesc de a goli sticlele de bere şi groaza provocată de apropierea în valuri a practicanţilor acelui cult,

Fiinţe raţionale, ne-am învins limitele umane şi am fugit, am fugit

Dar, din păcate, nu suficient de repede pentru a ne cruţa ochii de ceea ce a urmat...

Un trenuleţ purtat pe şine de-o falnică manea...

Ţin să-mi cer scuze pentru partea mea de vină...

Terifiant