Wednesday, December 14, 2011

Remunerare

Am găsit într-un magazin virtual, specializat în comercializarea de produse care folosesc tehnologia USB, următoarea ofertă. Mi-a plăcut cum arată termosul și am citit nerăbdător prezentarea sa :-s :-?? Nu pot să nu mă întreb dacă persoana care a pus accent pe caracteristica de multifuncționalitate a termosului a fost plătită pentru asta? (miclowan, der mensch)

Monday, December 5, 2011

Turism alternativ. Înainte de cifrele romane.

De ce am ales să caut morminte? De ce să consider turismul în cimitire o formă alternativă de turism? Nu ştiu cât de clar am să pot să răspund la aceste întrebări. Nu ştiu dacă am umblat suficient de mult în lume pentru a-mi apăra punctul de vedere. Dar am văzut suficient de multe oraşe mari pentru a remarca existenţa unor similitudini între acestea. În toate aceste oraşe mari există tiparuri comune. Centre cosmetizate, trase făcute special pentru paşii turiştilor, muzee care surprind măreţia oamenilor şi locurilor etc. Totul este aranjat. Totul străluceşte! Totul este fals! Şi asta e impresia pe care o am de prea mult timp. De aceea, imediat ce mi-am dat seama că nu mă interesează părţile atât de umblate de turişti am ales să umblu "hai-hui" pe străzile mai ferite ale oraşelor. Şi am ales crezând că astfel am să cunosc faţa reală a acestor oraşe, că am să simt ceva din parfumul care le înconjoară... dar...m-am înşelat...m-am plimbat din cartier în cartier ca să constat că locuitorii autentici sunt imposibil de găsit, că aceste cartiere au ajuns să fie stăpânite de imigranţi... şi oamenii grăbiţi din tramvaie, şi oamenii grăbiţi din trolee, şi oamenii grăbiţi din subterane mi-au confirmat că lumea de altădată nu mai există, că marile oraşe şi-au pierdut autenticitatea... la început am fost deprimat, apoi, mi-am dat seama că există un ultim loc în care multinaţionalele nu au intrat cu localurile lor standardizate...cimitirele Acestea sunt pline cu oamenii oraşelor lor, au păstrat cel mai bine mireasma anilor, şi sunt cele mai liniştite şi mai puţin aglomerate parcuri,

Turism alternativ (V)

Tuesday, November 15, 2011

Frică

Sunt în tren pe o rută străbătută de mult prea multe ori...şi îmi este frică...îmi este frică de cele două soacre care stau la 2 metri de mine şi-şi mustruluiesc nurorile absente :-?? pentru că nu pun mâna în casă şi nu gătesc...

Sunday, October 30, 2011

lectură obligatorie

...toţi acei cercetători în formare ar trebui să-şi aloce 2-3 ore din timpul personal pentru a citi lucrarea lui Ernesto Sabato "Unu şi Universul"

Thursday, September 22, 2011

confuz

nu înțeleg de ce, în cei 7 ani pe care i-am petrecut în Iași, băiatul cu fluier și cățel, pare să nu fi îmbătrânit deloc

Tuesday, September 20, 2011

prostituțíe

Ieri am fost ipocrit. Am făcut încă un pas spre lumea reală :-<

Sunday, September 18, 2011

multilateralii

Cum să nu îi aprobi pe inginerii care regretă industria dinainte de revoluție? Căci țin minte și acum cum tatăl biologic al lui g. venea acasă, după o zi obositoare de inginereală, și povestea ce bine a dormit el în birou

Saturday, September 17, 2011

Tuesday, September 13, 2011

cafelagiul

Astăzi am fost de o stângăcie maximă. Am reușit să răspund la telefon cu mâna în care țineam cafeaua. Norocul meu că eram în cel mai deschis la culoare tricou pe care îl aveam în Iași.

hotărâre

:-?? cred că vreau să fac turul țării pe bicicletă și mă întreb dacă am timp vara viitoare :-?

Saturday, September 10, 2011

Blue Nipple Boy. - Womanman

propuneri

În 2002 a fost mare concert mare, căci Phoenix a făcut 40 de ani de la înființare. Presa muzicală entuziastă se întrecea în declarații exuberante de genul: ”40 de ani, poate doar Rolling Stones” Și pe atunci, fiind liceean (rupt în coate) fără mari posibilități de deplasare (nu că biletul în sine nu s-ar fi reflectat în bugetul meu) am zis că am să merg la cel de 50 de ani ;)), Dar, acum, cu un an înainte de eveniment mă întreb dacă mai merită să asist la concertul omagial al unui Phoenix care nu mai este Phoenix. Parcă se simte prea tare lipsa lui Baniciu, Kappl și a lui Mani.

H.B.

„…vremea, oricât de asemănătoare cu a Crăciunului, nu aducea cu Crăciunul pentru că vântul de martie nu era vânt de decembrie şi soarele de martie nu era soare de decembrie şi omul din martie nu mai era omul din decembrie.”

Friday, September 9, 2011

despre recomandări (ciornă)

De ce avem mereu tendința să credem că suntem în măsură să le recomandăm altora ce anume să citească, să asculte, să privească, să gândească? De ce, când ne referim la aceste acțiuni, nu extrapolăm ceea ce atât de bine nota Sabato, la vârsta senectuții, în Înainte de tăcere ”Citiți ceea ce vă pasionează, va fi singurul lucru care vă va ajuta să vă suportați existența.” Cât e de diferită este ideea regretatului argentinian față de obsesia lecturilor obligatorii. Cât de tare ne-am fixat pe ideea că există scrieri care sunt esențiale pentru formarea noastră. Și cât de ușor ne lăsăm amăgiți de convingerile celor care realizează programele de studiu. Cu câtă superioritate ne uităm la cei care nu l-au devorat din scoarță în scoarță pe Dostoievski (miclowan se simte cu musca pe căciulă?) De ce să aplicăm tuturor aceleași standarde procustiene? Noi, cei din cetate, credem în libertate. Credem în capacitatea copiilor de a alege singuri între 2, 3, 4 cărți (copiii care citesc cărți :-s) și de a le abandona pe cele care nu le plac. De ce să fie forțați să citească istorii cu care nu au cum să rezoneze?

Wednesday, September 7, 2011

byron - Mierea

Ce tare interpretarea Sfinxului

telefonie

nu știu cum e la alții, dar, la mine, când trebuie să rezolv cea mai nesemnificativă problemă la vre-un ghișeu de firmă cu patronat hexagonal, apar fiori reci și calzi. și vreo 3 zile nu mai sunt om. / așa a fost și cu banca la care aveau conturi cei mai tari sportivi români, de care cu greu am scăpat, dar nu regret pentru că, vorba aia, nu aveam prieteni în rețea. / așa a fost de fiecare dată și cu operatorul ăla de telefonie mobilă al cărui nume aduce a portocală, Sătul (din nou) să fiu abonat în familia respectivului operator am solicitat (naiv?) să mi se treacă numărul pe pre-pay, dar, stupoare, în luna lui mai a anului curent, a fost mare inaugurare de platformă pre-pay și numerele și-au pierdut capacitatea de a migra. / angajatul politicos și mai puțin insistent decât de obicei, mi-a prezentat cele două variante, un abonament cu valoare mai mică, sau închiderea și pierdera numărului. / degeaba am zis eu că nu aș prea vrea, că mă știam cu respectivul (număr?) din liceu, totul a rămas în aer. / așa că am scris la Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului (nu era mai ușor când se chema OPC?), și încă nu mi revin, a funcționat ;)) am fost sunat de cineva de la ei (pentru prima dată în aproape 8 ani în care nu am fost apelat cu număr ascuns), și au forțat platformele pentru mine.

Saturday, September 3, 2011

M.S.

Din nefericire. în ciuda înfăţişării mele care uneori mai este juvenilă, devin bătrîn, bătrîn.

JLB

Faptele grave se petrec în afara timpului, fie din pricină că trecutul imediat parcă se rupe de viitor, fie din pricină că părțile alcătuitoare nu par să se înlănțuiască firesc.

M.B.

”În ochii șarpelui se putea citi că avea să fugă și asta cît se poate de repede.”

Destinații

Unde ajung petițiile on-line? P.S. Vreau și eu petiția mea și nu știu cum să o formulez și nici cum să încep. Problema mea este următoarea... Nu înțeleg de ce la fiecare operă literară achiziționată vărs 2% în conturile Uniunii Scriitorilor Români :-s De ce ar trebui să beneficieze o instituție și componenții ei de pe urma muncii unor autori care nu au nicio legătură cu ea. De ce când cumpăr o capodoperă a lui Grass sau a lui Sabato trimit o parte din bani în conturile unei instituții care nu a reușit să-și păstreze cea mai curată imagine. Măcar dacă autorii ar fi de acord cu finanțarea acestei instituții. Să se aplice impozitul pe toate cărțile autorilor care cred în tinerele speranțe românești. Eu unul nu prea sunt dispus să investesc în indivizi care au toate șansele să rămână anonimi.

Wednesday, August 31, 2011

Monday, August 29, 2011

decizii în cetate

discuțiile aprinse între locuitorii cetății au avut un singur rezultat: renunțarea la conturile de Facebook

P.S. Au trecut doar 12 ore și am impresia că ziua este cu mult mai lungă!

Monday, August 1, 2011

cățărătorii

frecvent, în călătoriile prin țara sa natală, m. se întâlnește cu indivizi care nu se pot abține să nu afirme: ”măcar c. a făcut blocurile astea, așa cum sunt ele (nu sunt chiar perfecte), altfel unde ar fi stat atâta amar de lume...”
mare dreptate au, pentru că acesta, ajuns la putere, s-a trezit stăpân peste oameni care trăiau în copaci ca strămoșii lor

f.

Friday, July 29, 2011

Barbat

Bărbatul adevărat este cel care pipăie sticlele din frigider până o găsește pe cea potrivit de rece.

Saturday, July 16, 2011

cititorul

în cetate se citește acum Arthur Koestler...ar trebui să fie literatură obligatorie

Thursday, June 16, 2011

the ultimate quest

Cetatea a fost părăsită de un al doilea locuitor al ei. m. a plecat în ”the ultimate quest”.
m. a plecat să găsească autoritatea morală necesară...necesară să ce? să-și justifice existența în cetate. să-și poată argumenta toate acțiunile și să poată să-l judece pe d.

scorpionii

ceva urmează să se schimbe...se simte în aer...suntem gata să trecem la următoarea fază a vieții

Monday, June 13, 2011

Editors - Last Day

sărbătoare

Astăzi d. a venit în vizită oficială în cetate dezamăgit că în țara lui este iar zi liberă legal...
Prea multe, mult prea multe pauze legale...

Sunday, June 5, 2011

exuberanți

Cei 3, altădată 4, se pregătesc de unul din ultimele mari gesturi de exuberanță tinerească. Anii lor, care se înmulțesc cu 3, deși ar fi fost de preferat să se împartă, i-au ajuns din urmă. Așa că fac un ultim gest cerut, înainte de a fi exilat din cetate, și de d.. Dar e prea târziu pentru ca d. să fie adus înapoi. Ireconciliabilul rămâne ireconciliabil, iar d. un simplu observator extern.

Sunday, April 24, 2011

atenţie

am renunţat să mai cerşesc atenţie.
nu ştiu cine a mai rămas.

f.

Tuesday, April 19, 2011

final de criză

cei trei au fost izolați în cetate,
dar au continuat să observe lumea exterioară,
și părerea lor este că se apropie de final criza,
pentru că pe piața cărții au început, în sfârșit, să apară titluri de mult anunțate...

f.

din cetate

Și după ce s-au străduit să creeze cetatea, cei trei locuitori ai săi au ajuns totuși la concluzia că nu sunt mulțumiți de viața lor. Iar întrebarea nevăstuicii rămâne fără răspuns...
Poate că se apropie timpul ca locuitorii cetății să-l urmeze pe cel exilat...

Sunday, March 27, 2011

ce este după?

acum,
în al 7 lea an de studii academice,
în al 19 lea an de şcoală,
g. a început să se întrebe:
oare există viaţă după facultate?

m.

Monday, February 28, 2011

din ce în ce mai des g. este trădat de memoria lui...
la ce îi mai foloseşte acum celebra lui atenție la detalii?

m.

Saturday, February 26, 2011

Moriarty - Jimmy

uzură

locuitorii cetăţii sunt cu moralul la pământ :-s
au renunţat de mult să mai caute răspunsul la întrebarea nevăstuicii;
şi nici măcar super muzica pe care m. se străduieşte constant să o scoată la iveală din ungherele Youtube ului, nu mai aduce zâmbete pe buzele con-cetăţenilor;
probabil a intervenit uzura;
şi viaţa în cetate a topit entuziasmul...