Friday, November 30, 2007

Leapşă de la Bloo

Am primit o leapşă de la Bloo, car eprin modul în care este alcătuită iese din tipar aşa că o să răspund la ea înaintea celorlalte lepşe.

BEST
1. Male friend: Puişorul, Sorin, Cătălin
2. Female friend: carmen, Simona, Anca
3. Vacation: Ceahlau
4. Age: 19
5. Memory: no more :d

WORST
1. Time of day: 7 AM
2. Day of the week: Monday
3. Food: pizza
4. Memory: something about a morgue

LAST
1. Person you saw: Ovidiu
2. Person you talked to on the phone: Sorin
3. Hugged: ????Oana????
4. Text messaged: Ionuţ
5: IM: Zuza


YESTERDAY
1. What did you do: project, school
2. Who were you with: nobody..
3. Bad/Good day: like usual
4. Lose something: no
5. Fall out with someone: no

TODAY
1. What are you doing now: thinking
2. Today in general: drinking, school
3. Wearing: t-shirt and pants
4. What did you eat for lunch: nothing
5. Better than yesterday: nope

TOMORROW
1. Is: Saturday
2. Got any plans: nope
3. Getting Lucky: no
4. Dislikes about tomorrow: none
5. Do you have work: no

FAVORITES
1. Number: 8
2. Song: for the moment "Lover, lover, lover" (L Cohen)
3. Colour: black
4. Season: winter
5. State: this one?

CURRENTLY
1. With someone: No
2. Missing someone: yes
3. Mood: sleppy
4. Wanting: a good book

Leapşa merge mai departe la Angie şi Puişor

Thursday, November 29, 2007

Să nu fiu nici eu mai prejos

M-am hotărât să respect şi eu tradiţiile şi obiceiurile locului.
În consecinţă doresc să le urez un extrem de călduros şi blogosferic la mulţi ani lui Andrei şi Tomatei. Lui Andrei îi doresc să-şi dubleze traficul săptămânal, iar Tomatei la cât mai multe commenturi elevate.

PPSS Am uitat să menţionez ieri, că transmit cele mai calde şi sincer urări tuturor fetelor care m-au visat în noaptea Sf Andrei.

????

Cea mai tare chestie care a dus la blog-ul meu "expresii de agatat pe mess" :-j

Abordare

Am fost sunat zilele trecute de o reprezentantă a unei organizaţii care se ocupă de recuperarea taxelor pentru cei care s-au spetit în vară muncind legal prin State.

Ceea ce mi s-a părut interesant este că

am fost sunat cu număr necunoscut (le era frică să nu le dau beep-uri?)

forma de prezentare folosită a fost clasica, anonima şi directa "Sun de la Taxback" (nu mi-a rămas decât să presupun, ghidându-mă după inflexiunile din voce că era vorba de o femeie)

Se caută măgăruşi

De ceva vreme se zvoneşte prin blogosferă că măgăroii (în speţă eu şi Puişorul Cufurit) vor să realizeze un re-branding al Blogului măgăresc de sinteză culturală.

De acum pe acest blog (după cum a spus-o tot timpul şi numele predestinat)se va posta despre lucruri care ţin de cultură (asta e cu literă de lege), respectiv despre cărţi,evenimente culturale şi muzică BUNĂ.

Cei pe care îi vom recruta vor fi înfieraţi cu statutul de măgăruşi, dar asta nu înseamnă că după ani şi ani de muncă asiduă nu vor putea să se numească şi ei măgăroi sau mă rog, măgăroaie. (timpul îşi va spune cuvântul)

Pentru că acest blog este copilul de suflet al măgăroilor vă rugăm să daţi dovadă de nespus de multă seriozitate.

P.S. Îm acest weekend Puişorul este plecat în ţinuturile natale pentru refacere, deci pentru invitaţii trebuie să mă căutaţi pe mine, acelaşi id de mess, miclowan

Wednesday, November 28, 2007

Despre legi controversate

Dap, probabil că cei mai mulţi dintre cei care şi-au aruncat ochii asupra titlului s-au gândit că vreau să mă arunc în polemici legate de legi care într-un fel sau altul încurajeajă corupţia...

Ei bine, astăzi am să vorbesc despre un proiect de lege de acum vreo 2-3 ani de zile.
Dorinţa mea de a scrie pe această temă a fost amplificată şi de tot mai desele petiţii care circulă pentru înfiinţarea unei poliţii a animalelor.

Aşadar,

Acum 2-3 ani proaspătul înscăunat ministru al sănătăţii propunea o lege draconică prin care urma să fie interzisă creşterea animalelor productive (de astea cu lapte, ouă, lână, carne) în centrele urbane. În mod interesant propunerea venea după ce populaţia urbană a României crescuse brusc, prin mijloace birocratice cu vreo 5%. (numai în judeţul Suceava s-a ajuns peste noapte de la 8 la 17 oraşe)Opinia publică s-a autosesizat, şi proiectul a căzut, căci nu poţi să-i iei omului mijloacee de subzistenţă, nu?

Printre puţinii oameni care au sprijinit proiectul au existat unii care au văzut în el un panaceu miraculos ce putea transforma, peste noapte, România într-o ţară civilizată şi alţii care au văzut în el o binefacere pentru animale. (printre ultimii mă număram şi eu de altfel)

Bine mulţi ar putea să ridice obiecţii, căci ce binefacere e aia în care milioane de animale ar fi probabil exterminate.

Ei bine lor le răspund acum

- că nu înţeleg de ce în al doilea oraş din ţară ca număr de locuitori, oamenii leagă picioarele din faţă ale cabalinelor unul de celălalt(nu care cumva să fugă) şi le lasă peste noapte pe malul Bahluiului să pască (un prieten îmi povestea de imagini şocante cu animale părăsind păşunea şi îdreptăndu-se spre casă cu o viteză de 1 metru pe minut),

- că nu înţeleg de ce în centrul unui oraş din nordul ţării o familie a ţinut ani întregi o vacă în beciul casei (fărăr să o scoată la păscut),

- că nu înţeleg de ce în centrul altui oraş nordic o familie s-a încăpăţânat să crească 5 vaci într-un garaj insalubru,

- că nu înţeleg de ce unii se încăpăţânează să-şi ia câini mioritici să-i ţină proizonieri pe 2 metri pătraţi,

- că nu înţeleg de ce ajung porcii să zboare...


Mă întreb de ce unii oameni vor să aibă şi viaţă mondenă şi capră de muls în balcon

Monday, November 26, 2007

Ce vreau de la Moş Crăciun

Încercând să dovedesc un proiect, a cărui amploare am subestimat-o, am omis să mă gândesc la ce anume voi posta astăzi.
Norocul meu că se gândesc la mine bloggerii ceva mai serioşi, şi-mi mai dau câte o leapşă. Două au fost la număr, una de la Angie în care sunt provocat să-i spun lui Moş Crăciun ce anume vreau de la el şi cealaltă de la Andrei (se apropie ziua lui onomastică, nu?) în care mi se cere să vorbesc despre expresii trăsnite.

Trebuie să mă întorc să dau pieptul cu proiectul, aşa că am să tratez doar o leapşă.

Îmi înmoi stiloul în călimara virtuală şi mă pregătesc să-i scriu lui Moş Crăciun ce vreau de la el.

Hm, nu i-am mai scris niciodată, şi nu ştiu cum ar trebui să mă adresez, deci fie ce-o fi.

Moşule,
îţi scriu de acum, ca să ai timp să-mi citeşti fugarele rânduri.
Să şti că, nu mai departe de alaltăieri, credinţa în tine mi-a fost puternic zdruncinată, dar norocul meu e că bloggeri de omenie mi-au tras două palme virtuale (virtualul ăsta începe să sune a stereotip, nu?) şi mi-am revenit în simţuri...Şi acum ştiu că tu eşti real...Şi mai mult decât atât, lumea spune că pot să-ţi cer tot felul de chestii
Stai, nu te panica, nu îţi cer butelci de băutură, că pentru astea am pus bani deoparte. Să şti că nu vreau nimic material. Ştii cum e, în definitiv, eu sunt un om de modă veche, aşa că în amintirea timpurilor de demult vreau un Crăciun tradiţional.
Moşule, îmi doresc să fiu de Crăciun acasă, să fiu în mijlocul familiei, îmi doresc să văd bradul împodobit (dar să fie artificial, că e păcat de pădure), îmi doresc să simt miros de prăjituri în casă, îmi doresc să aud focul trosnind în sobă, îmi doresc să-mi revăd colegii de altădată şi mai mult decât atât mi-aş dori să simt alături de ei ceea ce simţeam pe vremuri...
Dar, să nu uiţi că nici un Crăciun nu e Crăciun fără zăpadă aşa că mai îndeplineşte-mi o dorinţă şi fă să fie iar zăpezi de juma de metru, să mă pot iar bulgări, să fac iar oameni de zăpadă...

Al tău, uneori necredincios,
Gabi

P.S. Pentru că dă bine la C.V. să faci acte de filantropie, iar eu sunt învăţat la facultate să fiu competitiv îţi cer să le aduci şi la ceilalţi bloggeri ce-şi doresc


Aşa, leapşa merge mai departe la Simona şi la Lyna.

Sunday, November 25, 2007

Sa fii sau nu femeie

Nu, eu nu sunt femeie. Dar gândindu-mă la femei cred că ar trebui să aibă grijă unde anume se nasc.

Am citit în Ev Zilei de vineri că o tânără de 19 ani din Arabia Saudită a fost condamnată pentru imoralitate. Pedeapsa a constat în 90 de lovituri de bici în piaţa publică. După recurs pedeapsa a fost majorată la 200 de lovituri. Până aici nu am nimic de zis, că doar n-am să mă apuc eu să-i judec pentru modul tradiţional de organizare din ţara lor.

Cum s-a ajuns să fie condamnată? Păi interesant e că în urma unui proces de viol. Tânăra a fost violată de 7 bărbaţi, care au primit fiecare între 1 şi 5 ani de închisoare. În timpul procesului instana s-a autosesizat pentru faptul că tânăra a fost acostată dintr-o maşină, în care era cu un bărbat ce nu făcea parte din familia ei şi a condamnat-o şi pe ea.

Saturday, November 24, 2007

Printuri morbide

Trăim într-o lume bolnavă şi din dorinţa de a vinde, câteodată depăşim cu mult ceea ce bătrânii ar numi moralitate.
Am observat ieri şi astăzi două printuri mai mult decât bolnăvicioase, şi în rândurile următoare am să le descriu.

1. Pe holurile mall-ului ieşean cu nume de regiune este zilele acestea o expoziţie de printuri împotriva violenţei domestice. Printurile expuse sunt din toate colţurile lumii, şi unele dintre ele sunt chiar bine realizate...
Dar...normal că există şi o excepţie, şi anume un print realizat în Montana. Descriere: o femeie pe masă la morgă, fotogfiată dinspre picioare cu un bilet agăţat de degetul mare...mesaj...mummy, wake up! (sadici, nu?...mie mi-a întors stomacul pe dos)

2. Mi s-a atras atenţia asupra unui print imens de la Tuborg. Print la rândul lui morbid. Se relansează Tuborgul pentru Crăciun. Partea bună e că i-au dat în sfârşit sticle de Tuborg, partea proastă e printul.
Un Moş Crăciun diabolic. Un Moş Crăciun care momeşte un Rudolph cu o sticlă de bere.

Mă întreb de ce Rudolph arată ca un câine? Mă întreb de ce nu-l momeşte cu vodkă? Mă întreb dacă am să mai cred vreodată în Moş Crăciun?

Leapşă de alcoolic

De ieri sunt chinuit de ideea unei lepşe al cărei rezultat să mă intereseze.
Şi ce ar putea să mă intereseze pe mine ca student mai mult decât berea?
Aşa că îi lepşuiesc pe Andrei, Simona, Lyna şi Angie cu următoarele...un top 3 al berilor preferate şi un top 3 al celor detestate.

Încep eu...
Beri bune
1. Stejar, o bere tare, şi încă destul de nouă pentru a nu fi pasteurizată în exces
2. Gosser, o bere premium cu o aromă deosebită,
3. Heiniken, o bere care îşi păstrează gustul deosebit în orice colţ al lumii ( ;) )

Beri pe care nu le agreez
1. Silva brună, dulceagă şi total neaptisantă
2. Stella Artois, ca şi berea de pe 1 prea dulceagă, eu le prefer amare, păcat de cei peste 600 de ani de tradiţie
3. Carlsberg, mult prea pasteurizată,
(toate 3 au fost bune la început, dar cred că producătoii fac economii)

Dap e adevărat, nu-mi plac berile brune. Aroma lor specifică şi gustul uşor dulceag sunt suficiente pentru a mă ţine la distanţă de ele. Berile dulci sunt de asemenea pe lista mea neagră. Să ridicăm paharul cu bere amară.

P.S. Nu am inclus nici berile produse în mod tradiţional în topuri din varii motive. M-am axat pe beri premium, la care avem acces într-un local obişnuit.

Friday, November 23, 2007

Plictisit

Azi sunt mult prea lipsit de chef. Aşa că nu am să zic mai nimic. Constat că Iaşii sunt mult prea cenuşii toamna. Atât de cenuşii încât nici nu te poţi îndrăgosti. Aşa că îmi fac un ceai şi mă apuc de proiecte. O seară bună.

Thursday, November 22, 2007

PSD sau PNG

Ieşt astăzi la plimbare, pe străzile pline de istorie ale Iaşilor, am remarcat , în centru, în Piaţa Unirii, o manifestare muncitorească.

Pâmăntul era acoperit de baloane roşii, o trupă de etno în vogă ( =)) )ţinea în picioare publicul, în boxe un slogan se suprapunea frecvent peste artişti, cei trei bătrâni ai partidului fluturau cu energie o pancartă (roşie ca sângele tinerilor căzuţi la Revoluţie), tinerii erau prinşi într-o horă cu incantaţii şi fluturări de steaguri ce în vâltoarea evenimentului părea să capete proporţia unui adevărat joc al ielelor.

Slab de înger am părăsit manifestarea. Dar, aiurea...Oraşul era împânzit de reprezentanţii partidului iubitor de flori spinoase.
Totul părea să fie o imensă reprezentaţie teatrală, pusă în scenă de oamenii acelui blajin alintat Prostănacul, pentru promovarea partidului.

Dar...

De fapt...

Aparenţele înşeală...

O oră mai târziu întorcându-mă alene pe bulevardul Ştefan cel Mare nu am putut să nu remarc un tânăr care făcea notă dicordantă de restul pietonilor.

Se întâmplă adesea ca unii oameni să se distingă de mulţime prin ţinută, modul în care se îmbracă, gesticulează, vorbesc, ş.m.a.

Exact aşa şi tânărul nostru, erou de poveste, cherchelit în ultimul hal, îmbrăcat în acelaşi demonic costum se diferenţia de trecătorii de rând.
Dicursul lui fragmentat dar clar şi coerent, ţinuta lui exemplară, traiectoria aproape dreaptă pe care o urma sprijină desigur direcţia atât de clară a partidului condus de-un Prostănac.

"Băăăăă...Votaţi PSD. Băăăă cu ei ne-a fost bine. Băăăăă"

"Bă ce pxxa mea nu se face verde?"

"Votaţi Geoană...Votaţi Noua Generaţie...Votaţi Geoană...Votaţi Noua Generaţie"

Wednesday, November 21, 2007

Daţi-mi pastilele...

Am citit acum vreo 2 săptămâni în Monitorul de Suceava că un tânăr din Dorneşti(sat care se află în bazinul cultural al Rădăuţilor) a revendicat în istanţă întreaga Moldovă.
Ca să nu mă las nici eu mai prejos...profit de ocazie şi mă autoproclam rege al blogosferei. 8-}

Tuesday, November 20, 2007

Întrebări şi răspunsuri

În timpul acestei veri, mi-am plictisit frecvent cititorii (pe atunci cred că erau 2, şi ăia rude) cu poveşti despre experienţele unui student plecat cu programul work and travel peste ocean.
Deşi la un moment dat am hotărât să o termin definitiv cu tema asta, mă văd nevoit să recidivez. Am luat această hotărâre după ce un prieten mi-a povestit câteva situaţii de acolo, sper eu, atipice.

Este ştiut faptul că fiinţele umane sunt ghidate de raţiune. Raţiune care îi ajută să evolueze în mod continuu. Dorinţa de a evolua îi face însă şi foarte curioşi.

Iar această curiozitate, după cum se va vedea în dialogurile următoare este distribuită proporţional pe tot globul ăsta. Astfel peste ocean studenţii au fost asaltaţi cu tot felul de întrebări de mult prea curioşii băştinaşi.

1.
Un American: Voi unde trăiţi în România?

a. Un Student Român: Noi nu avem case. Trăim în corturi. Avem săgeţi şi arcuri. Şi seara mergem la vânătoare, că ziua ne văd animalele sălbatice...
A: Wow, ca pe National Geografic

b. SR: La mine în oraş oamenii trăiesc în canale. Oamenii sunt săraci şi nici nu sunt suficiente case. Eu am noroc că tata e primar, şi mama contabil şi avem casă...
A: Îmi pare atât de rău

2.
A: Cum aţi ajuns în America?
SR: Există un tunel sub Oceanul Atlantic...Şi am făcut 2 ore cu maşina.
A: Wow

3.
A: Voi aveţi haine în România?
SR: Nu, ni le-am luat când am ajuns în America...
A: Şi ce purtaţi pe voi? Umblaţi goi?

4.
A: Aveţi internet în România?
SR: Nu, şi nici măcar calculatoare.
A: Sărmanii de voi :(

5.
A: Unde este situată România?
SR: Păi, imaginează-ţi o hartă. Şti unde este Europa nu?
A: Da
SR: Păi Germania e la sud de Europa, şi România e între graniţele lor.
A: Mersi, acum mi-am format o idee



P.S. Simt nevoia să vin cu ceva completări. Mereu când lumea se plângea că americanii nu ştiu unde e România pe hartă, mai era câte unul care făcea observaţia că nici românii nu ştiu unde sunt poziţionate statele care formează uniunea.
Recunosc şi eu că nu ştiu unde sunt plasate pe glob multe din statele lumii, dar pot să mă laud măcar cu faptul că ştiu toate continentele.

Monday, November 19, 2007

Tentativă de leapşă

În ciuda faptului că am deja câteva luni de blogăit activ în spate, constat că sunt încă un novice în ceea ce priveşte blogosfera.
Şi asta pentru că nu prea înţeleg care sunt principiile din jurul ideii de leapşă.
Adică eu m-am prins că dai o leapşă şi ea se împrăştie după principiul din "Pay it forward", propagându-se la nesfârşit.
Sau cel puţin aşa ar trebui să fie în practică.
Dar în viaţa reală ( =)) ) sunt lepşe care nu mai ajung niciodată la "ultimii" bloggeri.
Şi lepşele acestea sunt dintre cele mai interesante, de exemplu zilele trecute am găsit pe un blog o leapşă de genul "prima carte citită".
Cu riscul de a încălca reguli nescrise ale "lepşingului" (ruperea lanţurilor e însoţită de blesteme, de ce nu ar fi şi reactivarea?) o reactivez şi o dau mai departe la Andrei, Angie şi domnu Ionuţ.

Am intenţionat să-i fac un up-grade şi să cer cartea preferată, dar mi-am dat seama că m-aş complica.
Caut prin negura timpului, şi-mi amintesc că prima carte a apărut după ce am învăţat să citesc. E vorba de romanul Robin Hood, varianta lui Dumas. Roman pe care l-am devorat atunci şi la propriu şi la figurat(?).

Sunday, November 18, 2007

Din blogosferă

Mare eveniment mare, s-a dat drumul la votul posturilor din a doua etapă din al doilea concurs de pe www.bloggeri.ro. De ieri noapte avem oportunitatea să ne bucurăm ochii cu textele celor care formează spuma blogosferei din România.
Acolo, pe www.bloggeri.ro aveţi ocazia să întâlniţi afirmaţii încântătoare prin sinceritatea şi nonşalanţa lor.

Avem afirmaţii care reafirmă tradiţionala toleranţă a românilor “inconstient se baga intr-o cioara", afirmaţii care sublinează avantajele de a face parte din clasa de sus "ne vedem peste 10 ani prost din pleava societatii" şi desigur care ne reîntăresc sentimentul naţional "la urma urmei toti suntem romani si semanam intre noi".

Unii bloggeri au decis de tineri să se dedice scrisului şi nu ar părăsi niciodată locul călduţ din faţa calculatorului “Ascultand conversatiile tinerilor de la mine din bloc, care sambata de sambata mergeau in discoteca in timpul verii am putut sa deduc faptul ca nu m-as duce in viata mea sa imi petrec noaptea intr-o discoteca” sau “Oricum eu stiu ca atunci cand voi creste, nu voi pasi niciodata pragul unei discoteci pentru a ma distra pe timpul noptii.”

Alţii sunt puternic ancoraţi în concret şi îţi recomandă doar lucruri despre care au certitudinea că există “Ia-ti prietenii si mergeti cu totii intr-un club precum Motor sau Viper(aceste doua cluburi exista in Iasi)”

Se ridică de asemenea şi problema dezvoltării armonioase a tineretului din ziua de azi? “Sau când îi prinde poliţia pe puştii ăia necrescuţi bine”

Iar problema diferenţelor frapante dintre zi şi noapte o să rămână mereu una de actualitate “Viata de noapte in Romania este chiar una buna … pe langa viata de zi care-i grea…”

Este clar oricum faptul că fiecare dintre noi are o altă perspectivă asupra vieţii sociale “Poate pentru unii iesitul in oras e un refugiu fata de griji, pentru altii iarasi … loc de spart bani si a-si etala figurile.”

Mai are rost să pomenesc că în blogosferă există vorbitori de engleză? Mai mult decât atât aceştia sunt capabili să exprime atât de frumos în limba lu Shkespeare problema esenţială a distracţiei “Trust me, when you have money, you can do everything … when you don’t have money, JUST WORK!”

Până la urmă totul e o problemă social-economică şi indivizii sunt puşi de mâna invizibilă a lui Adam Smith să aleagă ceea ce le aduce o utilitate mai mare “Adevarul e cam dureros, multa lume nu-si prea permite iesitul in oras … dar de aia toata lumea vrea sa impresioneze si tot iese chiar daca-s bani pentru o haina sau whatsoever”

Iar problemele sociale se diversifică “Ciudat devine atunci cand incepi si realizezi care sunt efectele pe care le produce atunci cand esti intr-un club , incepi si realizezi ca nu neaparat clubul este cel care te face sa mergi iar si iar in acelas loc sau locuri , ci persoanele care umbla pe acolo . “

Important este totuşi că progresăm “Viata de noapte in Romania a progresat in ultimii ani fenomenal de mult … avand in vedere ca acu-s 7/8 ani, rar auzeam de la cei mari … mersul in oras”

Crescuţi în faţa televizoarelor pe care rulau filme din seria Sherlock Holmes, sau seriale precum Columbo oamenii din blogosferă şi-au format de tineri nasuri fine de copoi ce le permit, acum, să ajună la concluzii cutremurătoare pe calea deducţiei “Uitati-va la ROMANIA … e plina de cluburi si se mai plang ca e o tara saraca … dar de aia mai tot romanul isi permite sa sparga milioane in oras … intr-un CLUB!”

Şi deşi uneori taie în carne vie cu afirmaţiile lor, bloggerii nu se sfiesc să pună degetul pe rană “Cine stie in cursul saptamanii ce fac, fara bani! Nu toata lumea are tata in partid sau mama directoare sau patroana. Asta-i problema la romani, chiar si daca n-au bani … tot fac pe Dracu-n patru sa se afirme-n oras … stiind ca pana la salar va fi o perioada groaznica. Astept si injuraturile celor care s-au simtit jigniti … dar asta e purul adevar …”

Ideea futuristă a scriitorilor de science fiction a construirii de oraşe subterane începe desigur să fie teoretizată şi pusă în practică şi la noi, chiar dacă primii paşi sunt timizi “Aveam eu o teorie mai demult cum ca Bucurestiul traieste pe strazi si se distreaza sub acestea.”

Şi asta se întâmplă fără ca măcar noi să o conştientizăm “E ciudat cand auzi, dar daca te gandesti, cate baruri/cluburi/localuri nu stii sub nivelul solului”

Dar partea bună e că subteranul oferă condiţii umane de viaţă “De atunci cand cobori inspre el, simti ca intrii intr-un beci, un beci foarte frumos aranjat de cele mai multe ori.”

Desigur că până la crearea unui univers subteran mai este, aşa că momentan se caută soluţii alternative “In afara de beciuri, un al gen de locuri noi de distractie ar fi fostele fabrici.”

Şi chiar dacă uneori nu ne înţelegem concetăţenii, nu putem să le negăm genialitatea “Nu inteleg de ce Bucurestenii sunt de multe ori atrasi de locuri atat de nonconformiste, de ce simt nevoia sa faca mereu ceva iesit din comun si nou dar mi se pare genial.”

Dar, în definitiv, rămânem un popor de oameni simpli, desprins din munţi, care urmează exemplele părinteşti “Noi, romanii in general nu avem nevoie de fite ca sa ne distram, noi ne distram oriunde, oricum, numai bautura sa fie.Pe copilul meu l-as lasa in pace…sunt sigura ca nu o sa faca nimic din ce nu am facut eu la varsta aceea.”

Şi chiar dacă logica nu e neapărat punctual nostru forte “ “Se stie destul de bine , ca viata de noapte este intradevar destinata in mare parte studentilor , ei deseori fiind cei care detin monopolul acestor … zone bine definite in ierarhia lor , privind modul pentru desfasurarea activitatilor in diferite cauze propuse. … ” Asa s-ar incepe in mod normal un blog destinat descrierii a perioadei in care incepi si umblii prin cluburi , deci efectiv , viata de noapte .”

Noi bloggerii avem parte de experienţe care sunt, sau nu sunt, unice “Si intradevar , experienta , cunostintele , distractia de care ai sau nu parte, sincer este unica .”

E de remarcat că nimic nu ne dă în lături de la ”drumul” nostru “Un drum care odata ce ai calcat pe el , nu mai poti da inapoi , este acel drum in care placerea pune lacat pe constiinta , moralitatea si etica personala”

Iar ceea ce ne doare cu adevărat este incorectitudinea lumii “Si nu intodeauna un club este destinat oricarei persoane . Fiind in bucuresti ai in mare parte legaturi cu multe grupuri si sincer oare conteaza ? Oare tu te integrezi in aceste grupuri pe care le cunosti ?”

Există totuşi atât de multe diferenţe culturale, încât “Intodeauna va conta caracterul tau , comportamentul fata de cei din jurul tau si cea mai importanta cauza este clubul in care mergeti . Unde in fiecare capitala …. sunt cele mai multe cluburi pentru diferite culturi sociale , si aici ma refer la cultura sociala privind stilul de muzica abordat .”

?Păcat însă că în goana noastră să ne autorealizăm mulţi dintre noi se dezumanizează ? “Dar si asta este irelevant , sunt multi in cazuri diferite , in care munca deja pune stapanire pe sistemul constient al omului si incet … incet … te transforma intr-un robotel .”

Şi în final ca o demonstraţie a faptului că suntem familiarizaţi şi cu noţiuni din universal matematicii “Si totusi “Da!” . Intradevar , va venii o perioada pentru fiecare dintre noi , in care o sa trecem prin locurile am umblat . Privesti cu nostalgie acel loc , in care amintirile incep sa se rasfranga, sa devina clare , incepi si realizezi cata importanta au avut pentru tine . Realizezi ca acum ai crescut , si totusi realizezi ca trebuie sa continuii sa mergi , sa treci pe langa acel loc plin de amintiri , bune sau rele . In care ai facut atat de mult si abia acum realizezi importanta lor . O importanta care creste exponential cu amintirile , cunostintele facute in acea perioda , cunostinte care vor ramane langa tine o viata intreaga , sau nu .”

Aceasta este doar o mică selecţie cu ceea ce putţei găsi pe www.bloggeri.ro, o altă perspectivă a acestor citate o puteţi găsi la prietenul meu Andrei . Iar ambele posturi pot fi citite la Măgaroi.

Saturday, November 17, 2007

Amorul artei

Săptămâna trecută mi-am trimis şi eu un articol la etapa a doua a concursului de pe www.bloggeri.ro mai mult ca pe un exerciţiu. Pentru ca cititorii mei să nu se chinuie să-l caute acolo (unde e posibil să se simtă constrânşi să mă voteze)...îl redau în rândurile următoare. Totu;i fiind la modă să dăm link-uri, puteţi vota aici.

Distracţia şi viaţa de noapte în România

Sincer să fiu, eu în calitate de blogger (amator, desigur) nu mă simt pregătit să particip la un concurs specific, dedicat fără doar şi poate meseriaşilor. Deci, ce caut aici?

Nu ştiu. Cred că o iau pur şi simplu ca pe o provocare. Vreau să văd dacă pot să termin în clasmanent mai jos de ultima poziţie. (un loc special pentru miclowan…Cu menţiunea…No siga su ejemplo)

Ehhh, în fine. Particip, şi asta chiar dacă nu am să realizez nimic concret…pot măcar să-mi exprim sprijinul pentru un blogger mult mai înzestrat decât mine, prietenul meu Andrei (cunoscut în bloggosferă şi ca Puişorul Cufurit)

Subiectul propus pentru concurs „Distracţia şi viaţa de noapte în România” este extrem de vast, şi aş putea, desigur, să „vărs râuri de cerneală” (am dat-o în stereotipuri???) pentru a-l „creiona” cât mai bine.

Desigur, aş putea să plictisesc cititorii cu poveşti întregi despre distracţii nocturne de prin Bucureşti, Iaşi, Cluj, Suceava, Sighişoara, […], din diverse cluburi, de pe vârf de munte sau de pe malul mării…Dar…Wtf?…Cine sunt eu să le povestesc despre toate locaţile astea?…Eu cunosc aceste locaţii doar într-o manieră tangenţială, şi nu aş putea decât să le stârnesc, pe ici, pe colo, câte un zâmbet prin naivitatea mea.

Aşa că, acum ce pot să fac? Abandonez toate aceste locaţii şi mă axez pe singura în care pot să mă bat în argumente cu eventualii mei cititori…Căci da…Eu văd România prin prisma oraşului meu natal…Rădăuţi

Şi da, să scriu despre acest adevărat Macondo al Bucovinei, este într-adevăr o provocare…Mă văd ca pe un deschizător de drumuri…Mă îndoiesc că a mai fost cineva atât de absurd încât să scrie despre distracţia şi viaţa de noapte din acest mic oraş de provincie.

Acum stau şi reflectez pe marginea acestui subiect.

Constat cu destulă tristeţe că într-un oraş mic de provincie viaţa de noapte este arondată elevilor de liceu, căci după liceu absolvenţii sunt fie înghiţiţi de centrele universitare fie sunt aruncaţi în câmpul de muncă şi se transformă în inevitabilii „oameni mari”.

Ca liceean totul este simplu…Noaptea este scurtă, căci ai ore a doua zi de la 7:30, aşa că imediat ce se întunecă trebuie să te distrezi într-un ritm accelerat. Trebuie să le îngrămădeşti pe toate: să mergi la statuia din centru (loc de întâlnire pe vremea mea, unde se manifestau adevăraţi virtuoşi ai chitarelor), să bei cu prietenii (pentru ca mai apoi să iei, cu aceiaşi prieteni, la mişto reprezentanţii mai tinerelor generaţii), să plimbi fetele prin parc şi, după ce colegii încep să-şi ia carnetele auto, să te plimbi cu maşina prin centru într-o manieră teribilistă (care în mod tradiţional implică scârţuri).

Ca student totul e diferit….Te întorci acasă, te plimbi pe străzile vechiului burg şi constaţi că nu mai cunoşti pe nimeni. Totul este trist…

Vara, o parte din studenţi se întorc, şi viaţa de noapte reapare sub forma ieşirilor pe terase, până târziu în noapte (adică în mediul ăsta ora 1-2 maxim 3).

Dar şi aceste ieşiri nu sunt distractive, ci sunt mai degrabă triste…Pe feţele celor mai mulţi se citeşte grija zilei de mâine…Căci da…Sunt şi ei pe cale să devină „oameni mari”

Unii mai temerari încearcă în primii ani de facultate să se dezlănţuie în singurul club din oraş alături de mai tânăra generaţie, dar în cele din urmă cedează şi se retrag înfrânţi.

Dar ieşirile continuă să se facă, în grupuri din ce în ce mai mici, cu oameni din ce în ce mai trişti, care caută să se întoarcă cât mai repede în centrele universitare.

Şi se duce şi vara…

În celelalte trei sezoane este şcoală. Studenţii se întorc mai rar acasă.

De sărbători reuşesc să se mai adune frânturi din vechile grupuri, şi reapare nostalgia zilelor de odinoară când colindul era colind si mielul era oaie. Şi totul se termină cu promisiunea fermă că la anul o să vorbească din timp şi colindul o să fie iar colind şi mielul, miel.

În rest de-a lungul anului studenţii se întorc sporadic şi dezorganizat în vechiul oraş şi viaţa de noapte capătă forme din cele mai „ciudate”…

Uneori viaţa de noapte poate însemna devorarea unui roman bun, alteori poate fi o plimbare singuratică prin locuri pline de amintiri, savurarea unei cafele într-un local ce a fost pe vremuri în vogă, admirarea unui cer mai înstelat decât cel universitar, navigarea printre bloguri şi posturi TV sau, de ce nu, toate acestea la un loc.

Şi viaţa de noapte devine rutină, iar distracţia un concept abstract.

Ciociolina & Alina Plugaru

Nu vă entuziasmaţi, nu e vorba de o producţie cinematografică de gen româno-italiannă.
E vorba de cu totul altceva. Se anunţă cu surle şi trâmbiţe (cum altfel?) că distinsa domnişoară Alina Plugaru este de puţin timp membru cu acte în regulă a Partidului Liberal-Democrat. Ne putenm bucura cu toţii că respectivul partid a găsit în timp optim inlocuitoare pentru doamna MM.
Iar mie nu-mi rămâne decât să sper că asemenea starletei italiene şi Alina Plugaru o să avanseze într-un an, cât alţii în zece şi la anul o să obţină un scaun în Parlamentul României. Nu rămâne decât să ne lăsăm ghidaţi de...ăăă...suflet...când votăm

Gânduri nocturne

Scârţâitul ritmic al unui pat se aude din vecini...

Nu pot să dorm. Mintea mie inundată de gânduri. Cearceafurile se prind insistent de trupul meu. Mă răsucesc fără rezultat.

Eu nu înţeleg de ce unii dintre cunoscuţii mei s-au apucat de modeling.
Mâ întreb când au încetat oamenii să citească. Când eram mic aveam 3-4 colegi de clasă care citeau...acum nu mai am.
De fapt am găsit în serie o colegă care citeşte. Sunt încă în stare de şoc. [...]

Crapă de ziuă...
Nici un pat din vecini nu mai scârţâie...Ene se apropie...

Râşnâitul unei maşini de găurit se aude din vecini...

Friday, November 16, 2007

Alegeri europene

Plimbându-mă astăzi prin oraşul ploios am fost "acostat" de o doamnă care împărţea flyere pentru Partidul Iniţiativa Naţională.
Flyer-ul este foarte simpatic, cartonat, mai mic decât un calendar de buzunar şi are o fotografie cu Lavinia Şandru. (cei care au o slăbiciune pentru ea o pot purta în portofel, în ciuda prietenelor sau soţiilor).
Însă ceea ce m-a făcut pe mine să casc ochii mari, a fost o frază de informare de pe flyer, conform căreia... toţi candidaţii PIN au sub 40 de ani, studii superioare şi cunosc cel puţin 2 limbi străine.

Ooo, da...deci eu vorbesc 3 limbi străine...mai am puţin şi termin facultatea...deci sunt perfect pentru funcţia de parlamentar european.

Îmi dau seama cât de naiv am fost vara asta...nu ştiam că învăţ spaniolă pentru a intra în categoria candidaţilor ideali pentru Parlamentul European.

Mândria de a fi bucovinean (partea III)

Sunt mândru că unul din cele mai importante grupuri de monumente UNESCO din ţară este în Bucovina.
Şi deşi mi s-ar putea reproşa că cele 7 mănăstiri bucovinene au fost construite de domni moldoveni, rămân la părerea că până şi moldovenii care i-au precedat pe bucovineni au fost altfel.
Ca să nu mai zic că în ultimii 232 de ani monumentele au fost conservate de către bucovineni.

Aniversare

Ieri s-au împlinit 3 ani de la deschiderea Cafenelei Sage (şi ceainărie de altfel) din clădirea Bibliotecii Central Universitare din Iaşi.
Deşi de vreo jumătate de an, de când este un local dedicat exclusiv nefumătorilor, îl frecventez ceva mai rar, Sage e încă unul din localurile mele preferate din Iaşi.
Recomand oricui trece pe acolo o ciocolata cu rom, un nectar de la Orhei, un ceai de iasomnie şi bineînţeles un Irish Kiss.

Thursday, November 15, 2007

"Ce vreau eu de la administraţia locală"(leapşă)

Scriu acest post ca reacţie la o leapşă pe care am primit-o de la Andrei şi pe care o transmit mai departe domnului Ionut.

Leapşa asta a venit ca un colac de salvare, deoarece deja de mai multe zile miclowan(adică eu) era într-o totală pană de inspiraţie, incapabil să scrie măcar un rând inteligibil.

În ceea ce priveşte administraţia locală, recunosc că mi-a mai scăpat pe ici pe colo, prin posturile mai vechi, câte o afirmaţie ironică, dar mai rămân multe de spus.
Aşa că am să analizez 2-3 chestiuni pentru fiecare din cele 2 municpii în jurul cărora gravitează momentan existenţa mea.

Iaşi
1. Nu reuşesc să înţeleg de ce la mijlocul lunii ianuarie administraţia locală a pavat Piaţa Unirii, pentru ca după "serbările" ocazionate de ziua unirii să scoată pavajul.
2. Mă întreb când se va face, în Iaşi, o mutare gen "Băsescu", pentru a se elimina chioşcurile, care încă sufocă arterele de circulaţie din cartierele de blocuri.
3. De asemenea aş vrea să se nu mai sape mereu, căci m-am săturat să asociez ideea de oraş boem cu noroiul de pe ghete.

Rădăuţi
1. Nu reuşesc să înţeleg de ce administraţia locală a construit la începutul mileniului trei o piaţă în centrul oraşului (când tendinţa este de reducere a comerţului tradiţional)
2. Nu reuşesc să înţeleg de ce în aceiaşi piaţă le este permis, pe timp de vară comercianţilor să-şi instaleze corturi. Aş fi curios să aflu ce anume gândeşte un turist care se plimbă seara printre măldare de harbuzi (pepeni, lubeniţe) cu o deosebită atenţie pentru a nu-i trezi pe sărmanii comercianţi.
3. Aş vrea totuşi ca administraţia locală să continue economiile de fonduri şi să lase şi vara viitoare beculeţele pe stâlpi.
4. Dacă aş zice că vreau să rezolve şi problema patrupedelor fără stăpân (de când le-au abandonat comercianţii) mi-ar sări iubitorii de animale în cap, aşa că tac.

Wednesday, November 14, 2007

Salvati-l pe Guliver

Pe blocul Guliver (bloc în care se găsește și Clubul Presei) există o firmă mare Guliver...cu un Guliver în mărime naturală (cel puţin una din perspective)...
Ei bine s-a produs recent o mare nedreptate...:((...firma și săracul Guliver au fost acoperite cu o pancartă mare de la Zapp...
Identitatea clădirii a fost distrusă de un grup de mkt-eri perverși. :(

Sunday, November 11, 2007

Reclame

Întors aici, în casa bătrânească în care am făcut primii mei paşi, am intrat din nou în contact cu acea cutie, magică, de-i zice televizor.
Şi butonând frenetic telecomanda nu am putu să nu văd reclama care rulează pentru Măgura.
Presupun că e vorba de o petrecere în pijamale (nu pot să certific însă...căci aceasta este una din tainele fetelor) unde una dintre fete îl descrie pe bărbatul ideal.
Şi ceea ce rezultă din descriere e...un pămpălău...nu vreau să ajung până la proverbiala scenă de pe canapea şi mă opresc la una din primele cerinţe.
"Eu vreau un bărbat dur..."
Ok înţeleg, nevoia fetei de a se simţi protejată dar totuşi...cine l-a găsit pe actor...nu a băgat nimeni de seamă că omul ăla are dificultăţi în a ţine toporul în mână? Deci trebuiau să-l pună întâi să crape 3-4 metri cubi de lemne ca să se deprindă cu greul

Saturday, November 10, 2007

Cel mai bun prieten al omului

Întors acasă după o perioadă mai lungă de timp m-am văzut pus în situaţia de a mă obişnui cu noile aranjamente de aici.

De exemplu, amn constatat că numărul de patrupede abandonate peste vară de agricultorii din sudul ţării în piaţa din cartierul meu a crescut(e vorba de un comportament foarte interesant...agricultorii vin cu marfa lor, nu se cazează nicăieri, dorm printre tarabe...şi ca să fie apăraţi de hoţi îşi aduc şi câini cu ei...pe care îi lasă în piaţă...ca pe un fel de garanţie)şi unul din aceşti câini şi-a făcut culcuş lângă poarta mea şi mai mult decât atât latră pe oricine se apropie de ea.

Nu zic...paza bună trece primejdia rea, şi e bine să ai paznic neremunerat...dar totuşi...eu de ce nu am voie să ies din ogradă? :((

Friday, November 9, 2007

Din nou în Bucovina

Sătul de inesteticii Iaşi (aşa sunt ei când începe iarna, inestetici) m-am suit şi eu în ultimul tren spre casă şi dus am fost.
Ca niciodată călătoria a fost plictisitoare, fără nici o întrerupere spectaculoasă (poate de astea are doar Andrei parte) iar eu am ajuns într-un timp optim în municipiul meu.
Încă de când am coborât din tren am fost fost izbit de un puternic miros de iarnă, ceea ce nu a putut decât să mă bucure căci palida fulguială de alaltăieri nu a făcut deecât să mă răvăşească.
Înaintând spre strada principală, şi implicit spre casă, am rămas uimit să văd deja pe stâlpi beculeţele pentru Crăciun.
Ştiţi cum e?
Ţi se umflă pieptul de mândrie...că primăria Rădăuţilor a luat-o înaintea altora şi a montat deja beculeţe...
Şi stă aşa umflat până când îţi aminteşti că primăria Rădăuţilor a uitat anul ăsta să le scoată

Thursday, November 8, 2007

Despre tradiții, sărbători, și tot așa

Eu, de felul meu, sunt botezat într-o confesiune minoritară. Nu vreau să comentez pe marginea acestui aspect pentru că nu e ceva ales de mine, mai mult decât atât pot să spun că eram destul de mic, și deși am fost un copil perspicace în gândire, la vremea aceea nu puteam să țin o disertație pe problema deosebirilor fundamentale dintre confesiunile recunoscute legal în țara asta.

Ceea ce vroiam să subliniez, este că aparținând unei confesiuni minoritare sunt pus uneori în situația de a resărbători câte un sfânt, Paște, și tot așa...

Unii creștini extremiști refuză să sărbătorească din nou cu minoritarii sau cu majoritarii, că ei au sărbătorit deja...eu nu sunt așa, eu ca pseudo ateu nu refuz nici o ocazie de a ridica paharul sus...

Dacă e de sărbătorit, atunci să sărbătorim...

Wednesday, November 7, 2007

Ninsoare

A nins azi în Iaşi. A nins cu fulgi mici. Vreau acasă. Vreau o iarnă ca cele din copilăria mea. Vreau o irană în care să fac iar oameni de zăpadă. Vreau să stau la gura sobei. Vreau să fac bulgări de zăpadă. Oare cum se face un bulgăr de zăpadă?

Tuesday, November 6, 2007

Mândria de a fi bucovinean (partea II)

Acum 2 zile am lansat pe blogul meu o campanie în care am început să promovez valorile autentice ale regiunii din care fac parte.
Dacă în primul post am tratat aspecte chinologice care diferenţiază Bucovina de restul ţării, astăzi am să vorbesc despre oamenii de litere, de seamă, din regiune. (care ne fac fac pe noi bucovinenii să fim mândri)
În cele ce urmează am să enumăr, câteva dintre cele mai reprezentative figuri. Şi asta chiar şi în condiţiile în care aceste figuriMă văd touşi forţat, prin prisma inculturii mele să las lista deschisă.

1. Paul Celan, unul din cei mai importanţi poeţi post-belici europeni, poet bucovinean de limba germană. Interesant este că în ciuda valorii operei lui este ignorat de şcoala şi de editurile româneşti.

2. Norman Manea, prozator sucevean, printre altele cel mai tradus scriitor român contemporan. Ceva mai cunoscut în ţară decât Paul Celan, este ca şi acesta aproape ignorat.

3. Matei Vişniec, dramaturgul născut şi crescut în "burg-ul" meu natal, cel mai bine cotat contemporan român în acest domeniu.

4. Nicolae Labiş, copilul teribil al poeziei şaizeciste, poet care nu a avut suficient timp să-şi confirme valoarea, dar pe care îl includ aici fie şi doar pentru versurile poeziei Noi, nu.

5.

Cât de mult costă o gumă Orbit?

Am observat că indiferent de dimensiunea restului (10, 20 30, 40 de bani) primesc rest o gumă Orbit. Sunt extrem de curios acum să aflu care e valoarea unei gume Orbit?
Sau poate că există mai multe tipuri de gume Orbit...Avem gume de 40 de bani, care îţi produc o satisfacţie de patru ori mai mare în urma consumului decât cele de 10 bani? Oare firmele când se aprovizioneaţă primesc restul în gume Orbit? Şi dacă da există şi un adaos comercial?

La un pachet cu 10 gume Orbit, cu un cost de 60-70 de bani vândute individual la 3-4 lei, aş spune că banii comecianţilor se apreciază semnificativ.

Ar trebui să facem cum îmi zicea un prieten...să completăm şi noi la cumpărături cu gume...

Sunday, November 4, 2007

Nedumerire de miclowan

Am fost şi eu ca tot omul să văd filmul lui Mungiu 432, şi m-a intrigat ceva.
Sunt curios în ce perioadă se petrece acţiunea filmului. Nu de alta dar de-a lungul peliculei s-a folosit expresia "domnişoară". Eu sunt prea mic să-mi amintesc formulele de dinainte de 89, dar parcă reţin folosirea lui "Bună ziua, tovarăşa educatoare".
Desigur nu exclud posibilitatea ca folosirea lui "domnişoară" să fie ceva voit.

Saturday, November 3, 2007

Mândria de a fi bucovinean (partea I)

Postul de azi este primul dintr-o serie mai lungă în care am să mă laud cu lucrurile din Bucovina care pe mine unul mă fac să fiu mândru.
Am ales să mă laud cu părţile bune ale Bucovinei deoarece nu am cu ce altceva să mă mândresc...
Am ajuns la o vârstă, aproape respectabilă, la care nu am realizat nimic, nu sunt nici deştept, nici frumos....aşa că-mi rămâne să mă grozăvesc doar cu originile.

Dap, sunt bucovinean...şi da, sunt mândru de asta...

Nu mă intereseză în seria asta de posturi polemica "Este Bucovina parte a Moldovei?", căci ştim cu toţii adevăratul răspuns..."Nu"

Aşa...astăzi am să mă laud cu o rasă de câini...

În România există două rase de câini omologate internaţional (ciobăneştii mioritici şi ciobăneştii carpatini) şi una în curs de omologare Ciobănescul de Bucovina

Caracteristicile acestui superb specimen pot fi găsite intrând pe link-ul de puţin mai sus, aşa că eu unul nu am să îi fac reclamă, vreau doar să subliniez că Bucovina este singura "regiune din Moldova" în care s-a obţinut o rasă de câini. De asemenea este şi singura regiune de mici dimensiuni din România care se poate lăuda cu aşa ceva.