Tuesday, April 29, 2008

Mâzgă

Astăzi m-am trezit dimineaţa, Se făcea că eram în pădure, Şi după ce am strâns rucsacurile am pornit la drum, Afară ploua, Bateriile la lanterne erau terminate, Drumul forestier era întunecos, noroios şi plin de bălţi,

Dar,

După o oră şi jumătate de umblătură am remarcat totuşi că am mai puţin noroi pe papuci şi pe blugi decât în Iaşi când merg până la non stop.

Dar e totuşi vorba de mâzga ieşeană din Zimbru

back

a fost reconfortant, am revenit în cotidian

Friday, April 25, 2008

Wednesday, April 23, 2008

Supărat

Am aflat acum că s-a anulat cocertul lui Leonard Cohen care ar fi trebuit să aibă loc pe 14 iulie în Bucureşti :-<

Tuesday, April 22, 2008

Despre legende demontate

Presupun că în cadrul fiecărei familii există legende,

Bunicul meu îmi povestea când eram mic cum a venit primul lui strămoş în Bucovina.

Numele de familie al bunicului meu era Mirwald, şi primul Mirwald ar fi venit conform legendei din regiunea Zips, care e pe undeva prin zona Ceholosvaciei,

Conform legendei acest strămoş ar fi venit însoţit de 3 fraţi, călare pe un câine,

Acelaşi proiect m-a făcut să consult şi un studiu privind rădăcinile numelui (pe care l-am găsit în biblioteca familiei)

Şi am aflat că purtătorii acestui nume au venit în Bucovina din regiunea Baden-Württemberg...Şi acum mă întreb există oare posibilitatea ca acel câine să nu fi existat?

Monday, April 21, 2008

Nefericit

Astăzi sunt extrem de trist, Am văzut pe strada Ştefan cel Mare că librăria ,ea preferată nu mai există,

Da librăria Eugene Ionesco a devenit un spaţiu extrem de gol,

Era librăria mea preferată,

După 3 ani jumate librarii începuseră deja să aibă încredere în mine,

Acum stăteatu deja la 3-4 metri de mine,

Era deja o relaţie sudată,

Sunday, April 20, 2008

De amorul artei

Încep prin a specifica faptul că am dat vreo două copy paste-uri cu informaţii de la Younes în articolul "Divide et impera"

Povestea pe care am să o relatez astăzi e veche, Povestea are cred aproape 3 ani, Povestea e de pe vremea când eu eram nu neapărat un începător în ale teatrului ci mai degrabă un consumator mai puţin experimentat (dacă ţinem cont de nivelul actual ne putem speria)

Atunci în perioada aia mi-a atras atenţia un titlu de piesă jucat la Ateneul Tătăraşi, "Evangheliştii", scrisă de Alina Pippidi Mungiu,

Piesa a fost scrisă la începutul anilor 90 şi până hăt în 2005/2006 nu fusese pusă niciodată în scenă în România (să zic oare că fusese pusă în scenă doar la Budapesta, parcă)

Piesa era pusă în scenă cu 1-2 actori experimentaţi şi o mână de tineri inimoşi, mai puţin experimentaţi dar foarte entuziasmaţi,

Textul piesei nu era unul neapărat dificil sau complex ci "şoca" (pe cei şocabili desigur) prin subiect,

Care în mare era următorul, filosofii de la o şcoală din Atena sunt plătiţi să scrie Biblia şi apoi sunt asasinaţi,

Piesa implica şi nişte scene de nuditate, dar vă asigur că prin prisma faptului că era vorba de tinere şi frumoase actriţe, a fost nuditate de calitate

Până aici toate bune şi frumoase, nu?

Aproape că s-ar putea crede că mă chinui să fac recenzia unei piese vechi de aproape 3 ani care nu se mai joacă...

Problema a fost alta,

Eu şi foarte mulţi dintre cei până într-o mie de oameni care au avut ocazia să asiste la piesă am apreciat piesa, Am apreciat-o din multe puncte de vedere, dar

Mereu există nemulţumiţi,

De data asta au fost mulţi,

Scandalul a ajuns să fie dezvoltat pe canalele media naţionale,

Totul a început...

Să zic?

Am o reţinere...

Lumea ar putea crede că am o fixaţie,

Hmm,

Îmi iau angajamentul să relatez cât mai obiectiv, în ordinea logică, fără intervenţii nefolositoare

Aşadar,

Întâi a ieşit în presa locală reprezentanatul bisericii catolice (da ştiu că e instituţie, dar...) care a condamanat public piesa şi a cerut interzicerea ei, pentru că tema ei ar fi dus credincioşii la pierzanie,

Normal că o voce nu e suficientă...Şi hop a apărut şi reprezentantul bisericii ortodocse (şi când şi cum şi-au găsit să colaboreze) care a întărit poziţia celui dintâi,

Normal că religiosul merge mână în mână cu politicul, şi

Primarul, consilierului şi alţi reprezentanţi ai administraţiei au sărit şi ei...nu doar cu gura, ci şi cu ameninţările, au cerut scoaterea piesei din program, au ameninţat cu închiderea Ateneului şi normal au vrut să-l dea afară pe directorul regizor al Ateneului Benoît Vitse,

Când e vorba de balamuc se poate întotdeauna mai mult...aşa că într-una din serile în care se juca piesa, În faţa Ateneului s-au adunat studenţii de la Institul teologic, S-au înarmat cu lumânări aprinse şi,

Au "umplut locul" cu glasurile lor cristaline interpretând melodii de reyistenţă ca "Deschide uşa creştine" şi "Cu moartea pre moarte călcând"

Acum am tras puternic aer în piept, ca să termin

Orice tort care se respectă are cireaşa lui, şi cea de pe acesta se numeşte Becali

Becali care a ieşit furios pe OTV hotărât s-mi salveze mie şi altor sute de tineri sufletul,

Aş mai zice de artă, libertatea cuvântului dar cred că aleg să mă opresc

Saturday, April 19, 2008

seară de sâmbătă

Ioan Păun Pincio a fost un scriitor bucovinean care a trăit undeva între 1868 şi 1894 (1895/1898) şi a fost ales post mortem în Academia Română,

În cinstea lui Ştefan Augustin Doinaş a scris o Elegie

Friday, April 18, 2008

Divide et impera

Şi în ziua aceea au scăpat şi au început să umble pe pământ,

Cei care mai pierd din când în când timpul citindu-mă ştiu, desigur, că sunt preocupat de haosul ce a pus stăpânire pe lumea asta,

Nu ştiu, până la întâmplarea pe care am să o povestesc am crezut că poţi să ai încredere în oameni, Dar, Cele ce ce s-au petrecut m-au făcut să-mi dau seama că trebuie să te uiţi la cei de lângă tine cu sprânceana ridicată, Nu poţi să te încrezi în aspectul lor,

Cine ar fi zis că Younes, Îl ştiu de atâţia ani, Cine ar fi zis...

Dar mai bine să vă povestesc drăcovenia,

Nu mai departe de ieri, îl priveam încă altfel pe Younes...Şi acum când mă uit înapoi... Îmi dau seama că poate am o parte din vină,

Aşadar undeva pe la orele 12 l-am oprit pe Younes la Cafeneaua Studenţească, Younes care dorea să ajungă în sala în care se făceau poze pentru celebrul album...Şi eu...Şi eu l-am oprit la o cafea...Şi atunci a început totul,

Fotograful obligat de societate să-şi practice meseria într-o manieră capitalistă a făcut fotografiile şi a plecat,

(menţionez că nu am avut nici un sentiment de vină după ce s-a întâmplat asta)

Younes e de felul lui descurcăreţ, Şi într-un moment în care o fată Avon ar fi avut un atac de panică controlată, El şi-a păstrat calmul, Şi cu ajutorul a 2-3 telefoane a reuşit să-i găsească urma fotografului,

Indicii de maximă credibilitate sugerau că fotograful ar fi fost de găsit la Facultatea de teologie, (nu nu am nimic cu tagma preuţească), Şi aşa a început goana după fotograf,

Un suflet nobil ne-a ghidat prin hătişul corpului A, dar s-a dovedit că de fapt nu la teologie catolică era fotograful (uimitor cât de liniştită era facultatea asta, ai fi zis că e părăsită)

Oameni perseverenţi am luat-o înspre Facultatea de Teologie Ortodoxă (care e pe lângă Galeriile Ştefan), Şi primele indicii sugerau că fotograful e doar o fantasmă,

Dar soarta ne-a surâs, O domnişoară (supoziţie) cu fusta până-n pământ ne-a zis că da fotograful trebuie să vină la 14,

Timpul îşi spune cuvântul, din ce în ce mai des, iar eu a trebuit să-l las singur pe Younes...dar, dacă aş fi ştiut...

Ce s-a întâmplat după e prea terifiant pentru a fi povestit, Vă cer scuze cu anticipaţie pentru cele ce vor fi scrise...

Ora 14:00 apare fotograful mai punctual decât oricare alt fotograf, studenţii s-au adunat într-o sală, Circa 60 de suflete îmbracate în straie ce măturau podeaua, Sobrietatea de-a dreptul Amish a încăperii era afectată doar de ţinuta neprotocolară a lui Younes (ce fel de om ar intra într-un loc sacru în cămaşă şi blugi :-o ?)

dar nu s-a întâmplat nimic,

până când,

În sală au intrat brusc, maiestuos, graţios, chiar divin (aş putea spune) 7 prelaţi cade didactice. Intrarea a fost de-a dreptul apoteotică, între soare şi sufletele de rând s-au interpus 7 oameni înalţi, 7 oameni burtoşi, 7 oameni bărboşi, 7 oameni pletoşi, 7 martiri veniţi de sub soarele necruţător în a lor sutane,

Acceptând, pentru scurt timp, să coboare printre oamenii de rând prelaţii s-au aşezat în spatele lui Younes şi

Ar trebui să descriu acum senzaţia de împăcare resimţită de cei pe care cădeau razele de-a dreptul radiante ale harului lor, dar

V-aş povesti lucruri pe care le ştiţi deja,

Neobişnuit cu atmosfera apăsătoare Younes se simţea, probabil, cel puţin stingher şi se uita aproape panicat la soţietatea de poveste, dar totuşi a avut suficientă putere să audă din spate dintre bărboşi un plin de admonestare "Punkerule" (pentru necunoscători Younes e tuns de obicei foarte scurt deci probabilitatea ca el să fi adoptat în cele 40+50 de minute de când îl părăsisesm o creastă punkistă e destul de mică)

Younes "Poftim?" I se răspunde "A nimica"

"ziceam că e bine că nu îţi intră păru-n ochi"

:-s

"eşti student la "noi"?"

"slavă domnului că nu"

"diavolul are ispite multe"

(aici lipsea un fragment, am vorbit cu Younes, şi am completat, dialogul a pierdut mult prin transcriere şi omisiune umană)



În orice manifestare la care participă fii lui Zeus şi cei a lui Prometeu trebuie să existe o ordine firească şi aşa s-a întâmplat şi aici,

Cele 60 de suflete cernite şi Younes (care deşi era un intrus pe fugă a trebuit să accepte ierarhilile locului) după ce aşteptaseră deja destul de mult timp au trebuit să asiste la procedura de imortalizare a prelaţilor,

Timp de minute întregi 7 oameni mari, împrăştiind un puternic iz de transpiraţie, de ai fi zis că diabolicul soare fraterniza cu necuratul au mutat din cap în cap potcapul (căciula preoţească obliatorie pentru imortalizare, mulţumesc lui Camil pentru că mi-a indicat numele) din dotare, Părul năclăit a fost, desigur, elementul care a completat peisajul,

Ai zice că totul s-a terminat aici, dar nu,

Fiinţe înţelegătoare, cei 60 de robăoţei smeriţi, i-au permis lui Younes să facă nenorocita aia de fotografie să plece de acolo,

Younes s-a dus în dreptul suportului cu fond alb şi dându-şi seama că trebuie să stea cu spatele sprijinit de el şi a scos ţigările şi bricheta şi le-a aşezat pe catedră,

Un cor (eterogen) de voci revoltate s-a făcut auzit, istoria a păstrat însă doar sintagme de genul "Erezie", "Cum îţi permiţi să aduci aici aşa ceva?", "Acesta este un loc sacru", "Nesimţitule"



Am auzit cu bucurie că prelaţii au dreptul să candideze la funcţii publice, Acum aştept cu a fel de multă bucurie să fim organizaţi şi stăpâniţi într-o manieră divină

Bune maniere

Poate că nu ar trebui să condamn progresul, dar după cum ar spune pe scenă un actor ieşean..."tu-ţi gura mătii"

Din nefericire Codul Aurelei Marinescu pe care îl posed e bătrân şi prăfuit şi pur şi simplu nu am avut de unde să învăţ ultimile reguli,

Aştept nerăbdător apariţia codului privitor la folosirea telefonului mobil,

Întâmplări:

1.

Plecat de nebun să mă întâlnesc cu cineva am făcut greşeala să mi scot telefonul mobil din buzunar să apelez pe cineva şi....să trec strada...

Greşeala e umană, eu un neinstruit :(

dar lumea e plină de oameni atenţi şi grijulii, oameni dispuşi să te înveţe...în cazul meu a fost vorba de o respectabilă doamnă care m-a atenţionat printr-un strigă suav "Băi nesimţitule de ce vorbeşti la telefon pe trecerea de pietoni!"


2.

O tânără domnişoară urcă într-un mijloc de transport în comun gen maxi taxi şi comite următoarea greşeală...răspunde la telefon...Cititorii doamnei Marinescu se panichează şi vocea raţiunii personalizată într-un simpatic reprezentant al vârstei a treia zice "Domnişoară te rog frumos să nu mai vorbesşti la telefon. Ce vrei să ne iradiezi pe toţi?"

Wednesday, April 16, 2008

Rezultat vizibil

Acum ceva timp un coleg de apartament atacat de igrasie a investit bani în camera ce o habitează.
Trec peste faptul că în camera mea pe pereţi este încă varul original de la construcţia acestui bloc,
Vlăduţ căci aşa îl cheamă pe misteriosul coleg de apartament a apelat la un meşter, meşter care a folosit vopsea ultra albă de la Savana,
Ce mă intrigă pe mine e mesajul de pe cutie :-s

Sunday, April 13, 2008

apa lui molodvan

moldovan a postat zilele trecute 2 filmuleţe interesante cu apa din fântânile arteziene sucevene

Edilii oraşului au uitat desigur că principala funcţie a fântânilor este purificare aerului şi au abordat problema dpdv al esteticii,

desigur culorile folosite duc mai degrabă cu gândul la estetica urâtului

Saturday, April 12, 2008

Despre versiuni oficiale şi victimizare

Cândva, acum mai bine de o lună, mi-am botezat ceremonios un post cu titlul "Versiuni oficiale" apoi am plecat la un curs şi în zilele următoare mi-am pierdut inspiraţia şi nu am mai apucat/putut să scriu postul,

Ideea e în felul următor, Sunt, oarecum, implicat într-un studiu privind Bucovina, şi am avut posibilitatea să analizez mai multe documente privind această regiune de la formarea şi popularea ei până hăt în zilele noastre,

Acum o lună şi ceva am vrut să scriu acel post deoarece studiind un sit al unei societăţi, din afară, formată de emigranţi bucovineni m-am simţit atins în amorul propriu. Mai exact,

De felul meu sunt o corcitură germano-română,

Astfel jumătate din înaintaşii mei (cei din partea mamei) sunt (sau mai degrabă cei mai mulţi au fost) germani, Iar,

Pe situl respectiv se afirmă cel puţin două lucruri care pentru mine sunt supărătoare,

1. Că după semnarea pactului Ribbentrop-Molotov cei circa 95 000 de germani bucovinei (printre care şi familia mea) au ales de bună voie să părăsească Bucovina...

Aiurea. Ce om raţional îşi lasă toată agoniseala şi pleacă înspre o zonă în care nu ştie ce-l aşteptă?
Înclin să accept altă versiune, care corespuinde cu cea a familiei, Au fost toţi pradă de război (poveşti intersante privind acest aspect găsiţi şi în Decojind Ceapa lui Gunter Grass) şi au ajuns să populeze lagăre,

2. Dupa încheierea războiului teribilul ghinion de a se afla la est de graniţa Germaniei i-a forţat pe etnicii germani să se întoarcă acasă...

Din nou aiurea. Familia mea s-a trezit la 30 de km de graniţă dar nu a avut nici un moment intenţia să încerce trecrea în cealaltă parte,
A preferat să se întoarcă în ţară să plătească chirie în propriile case,


Poate am să dezvolt aceast aspect cu altă ocazie,


Să trec acum la Victimizarea

Ţin să-mi cer scuze din start de la toţi cei care cred cu ardoare în sinţenia şi pioşenia preoţească,

Tot căutând date despre Bucovina am dat şi peste lucrarea preotului Sorin Toader Clipa "Fondul bisericesc al Bucovinei şi lichidarea lui" (o găsiţi pe internet)

:-o din prevedere, am lăsat lectura ei mai la urmă, am preferat să citesc întâi celalate informaţii găsite indiferent că au fost în română, engleză sau germană, şi pot să spun că foarte bine am făcut,

Doamne, ce lectură mi-am impus, Pe parcursul celor peste 100 de pagini în format pdf (times new roman 12 desigur), îmi venea literalmente să plâng de milă săracei tagme preoţeşti bucovinene,

Acestor oameni toţi le doreau răul, Şi sunt de admirat pentru că au avut puterea să supravieţuiască,

ŞŞŞŞ

Aşadar pe parcursul a circa 170 de ani tagma a fost persecutată pe rând de administraţia vieneză, apoi de cea de la Lemberg şi nu în ultimul rând de cea de la Bucureşti,

Cu regret am aflat că în timpul celor 144 de ani de administraţie austriacă bisericii ortodxe i-au fost preluate prin mârşave manevre aproape jumătate din posesiuni lăsate cu limbă de moarte de marii ctitori de mănăstiri,

Astfel de la 63% din suprafaţa totală a Bucovinei (aproximativ 6327 de km pătraţi)
biserica a rămas după 144 de ani cu doar 27%, (inuman de-a dreptul) (a se consemna că nu s-au făcut expropieri decât pentru împroprietărirea ţăranilor care au plătit despăgubiri bisericii) (Temă de gândire: de ce statul austriac preluând regiunea nu a expropiat biserica? era totuşi vorba de venituri din mai mult de jumătate din regiune?)

Partea bună e că în ajunul celui dintâi război mondial averea bisericii ajunsese la 150 de miliarde de coroane şi fondul bisericesc cel mai mare jucător economic din regiune, Şi asta deoarece au fost desfinţate mănăstirile şi terenurile au putut să fie exploatate (cu răutate desigur) ceva mai profesional,

Lucrarea continuă cu pagini întregi de lamentări din care observăm în principal cum averea Fondului sporea şi tagma deşi persecutată...

Da, partea interesantă e cea în care se ajunge la concluzia că biserica se constituia în principalul apărător al românilor din Bucovina (românii care erau obligaţi la doar 12 zile de clacă pentru biserică, nu ca în alte zone în care mitropolii nerealiste solicitau mai mult de 12 zile),
Protecţia pentru mase se vede şi mai clar în următoarele pargarafe unde după ce apar lamentări privind faptul că fondul era obligat să susţină financiar şcoli în limba germană neaccesibile românilor, este subliniat faptul că din cele câteva zeci de studenţi ai Institului teologic cea mai mare parte era formată din copii de popi, şi câţiva de dascăli (răutăcioşii ar zice că e vorba de păstrarea averii în "familie" dar nu pot să fiu de acord cu asta, eu cred că e vorba de eforturile bisericii de a le asigura posibilitatea de a învăţa tinerilor români)

Un exemplu intersant privind valoarea lucrării este următorul: într-un singur pargraf autorul reuşeşte să ofere o sublimă perspectivă a fondului ca afacerist şi samaritean
Astfel autorul remarcă cu regret că Fondulului i-a fost impusă cu greutate (multe refuzuri ale episcopului din cauză că ar fi fost vorba de o afacere proastă) achiziţia minelor de la Iacobeni şi Fundul Moldovei (aproape falimentare la acea dată). Citirea în acelaşi paragraf a frazei următoare ne edifică asupra faptului că Fondul a făcut de fapt un act de caritate şi că prin milostenia fondului "le-a pus dumnezeu" mâna în cap celor 5 sate de băieşi germani de pe lângă mine.

Mai sunt multe alte exemple pe care mă chinui acum să le uit,

Important este de reţinut că la momentul cedării Bucovinei regiunea era subdezvoltată existau 2 cetăţi cu câteva mii de locuitori, un târg ceva mai răsrit cu vreo 200 de fumuri, un scaun episcopal cu 116 fumuri (Rădăuţii mei dragi) şi sute de cătune nesemnificative,

O populaţie de circa 67 000 de locuitori (nici măcar 7 locuitori pe km pătrat) trăia cu nobilul scop de a susţine sistemul agrar rudimentar al mănăstirilor bucovinene,

Şi stăpânirea malefică austriacă a schimbat modul tradiţional de desfăşurare al vieţii monahale,

Şi ce frumos ar fi fost ca Bucovina să rămână o regiune arhaică şi evlavioasă (ce aducea cu muntele Athos),

Şi ce frumos ar fi fost ca Bucovina să rămână o regiune în care latura economică să fie dictată de Biserică,

Şi ce frumos ar fi fost dacă...,

Dacă autorul ar fi acceptat legile istoriei,

Şi ar fi realizat că istoria nu-ţi permite să te afli simultan în prezent şi toate timpurile trecute favorabile, şi că nu are rost să postăm în eterne victime

Friday, April 11, 2008

Constatări

Acum câteva minute blogul meu a înregistrat 10.000 de vizitatori (de la plasarea acelui mic dreptunghi histats care stă şi contabilizează)...nu simt nimic deosebit vizavi de asta, e doar o cifră,

Ciudat e că la un moment dat am început să nu mai ştiu multe lucruri despre cei care îşi pierd timpul citindu-mi prostiile,

Şi mai ciudat e, sau de fapt şi mai ciudat mă simt când îmi zic persoane pe care le cunosc doar din vedere că le-a plăcut (sau nu) ceva legat de blogul meu,

Aş vrea foarte mult să mă întorc pe blog, la posturile iniţiale(de câte luni scriu constant?), Aş vrea să văd în ce fel mi-a evoluat stilul, De fapt e mult spus stil, Vreau să văd dacă persist în a face aceleaşi greşeli, aceleaşi stângăcii, Vreau să văd cum a evoluat tematica posturilor,

Dar, îmi este mult prea lene,

Tocmai am abandonat (după vreo o sută de paginide citit) "Bucovina pâmânt românesc" "o superbă" monografie a presei Bucovinene de la 1811 la 2004, şi după ce mi-am umplut capul cu tot felul de detalii nesemnificative şi aprecieri cu iz naţionalist mi-a pierit orice chef să mai citesc ceva pe monitorul lui Tache (a se citi pc-ul)

Constat că astenia îmi sugrumă orice urmă de inspiraţie, Şi deşi mă simt mai activ decât în ultimile săptămâni tot sunt departe de ceea ce s-ar numi o formă bună

Thursday, April 10, 2008

despre vamă,

undeva la Folk You 4? Doru Stănculescu spunea înainte să cânte Fără Petale (nu recomand nimănui versiunea Luminiţei Soare) că a compus piesa acum vreo 30 de ani când corturile erau în Vamă la distanţe apreciabile,

pentru necunoscători Fără Petale e o piesă erotică, iar titlul semnifică ce altceva decât Deflorată

Acum spun şi eu că îmi este dor de o Vamă pe care nu am cunoscut-o niciodată, Căci Vama pe care o cunosc eu e super aglomerată de corturi, de oameni, de sunete pestriţe, de zgomot,

Eu îmi doresc o Vamă în care matinal fiind să pot sta cu fundul (scuzaţi) în nisip şi cu berea/vinul lângă să privesc răsăritul,

Dar acum în marea aia de corturi privind răsăritul nu poţi să nu-i vezi şi pe cei care invariabil îşi fac nevoile în mare, şi aşa se duce dracu farmecul,

Marea Neagră=Vamă pentru mine dar prefer oricând un munte

SImt lipsa de consistenţă a textului anterior

Wednesday, April 9, 2008

M., mulţumesc , te-am căutat 10 ani,

Şi acum foarte mulţi ani, după ce devenisem ceea ce oficialităţile ar numi orfan, sau om cu 1-2 părinţi în minus, Eu unul m-am retras în mine şi am refuzat să mai vorbesc despre asta,

Au fost multe cele ce m-au împins spre mimarea ipocriziei, spre alegerea tăcerii, spre exteriorizarea a ceea ce a vroia să vadă lumea, dar

Am preferat să tac, să ţin totul în mine, Şi, Deşi ştiam că, în timp, o să se complice totul, că tăcerea complică, şi deşi...Speram totuşi să se întâmple ceea ce îmi ziceau oamenii...

Speram ca în timp să uit,

Ei bine se pare că nu uiţi, apar noi şi noi faţeteale acleiaşi probleme, Şi poate că e adevărat, ceea ce-mi spune lumea, Că aş avea tendinţa să complic totul,

Dar oricât aş vrea să cred că viaţa e simplă şi frumoasă, nu pot,


Şi pe atunci, după ce mă mutasem dintr-un alt oraş în Rădăuţii mei dragi, După ce mă transferasem la o şcoală nouă, m-am confruntat pentru prima dată cu...de fapt nu, nu pentru prima oară, Dar

Ţin minte şi acum interogările profesorilor, care plini de o curiozitate bolnavă se jucau cu psihicul meu de proaspăt orfan, şi eu răspundeam, căci aşa fusesem învăţat...să răspund politicos celor ce vroiau să afle de ce şi cum şi când

Şi ţin minte cum, întors de la o şcoală nouă, oprit în faţa porţii casei în care am avut primele vise frumoase, am fost interpelat de o respectabilă doamnă, ce-şi trăda originile rurale, Şi cum fonda cea neagră de pe casă, i-a declanşat curiozitatea bolnavă, Şi cum timp de peste 30 de minute m-a întrebat de ce, şi cum, şi câţi ani a avut, şi câţi copii, şi unde...Şi manifestându-şi toată compasiunea, şi aducându-mi lacrimi în ochi, m-a întrebat ceea ce o durea cel mai mult...Puiuţ cât e ceasul,

Şi îi sunt şi acum recunoscător bunicului meu, care furios de întrebările nerăbdătorilor, ce vedeau în fonda neagră un semn al morţii lui, a impus coborârea ei,

Şi apoi la moartea lui am refuzat din nou să satisfacem această curioasă şi tradiţională perversitate a lumii,

Şi, luni mai târziu, încercând să mă întorc în oraşul pe care nu ştiam că-l părăsisem definitiv, m-am oprit la uşa unui prieten,

Şi mama lui, altădată prietenă de excepţie a celei ce fusese mama mea, a vrut să-mi dea de pomană, pentru sufletul nu ştiu cui, Şi eu am refuzat, Şi dând din colţ în colţ m-am retras definitiv dintre cei ce nu m-ar mai fi putut privi niciodată altfel,

Acest post nu se vrea un strigăt după milă, compasiune, înţelegere, e o evocare, o amintire, o constatare, aşa că,

Aş aprecia nespus dacă nu ar da nimeni commenturi la acest post,

Tuesday, April 8, 2008

In my defence

Îmi dau seama că am avut o reacţie exagerată în ceea ce priveşte conflictul măgăresc. În consecinţă am să caut să îmi repar greşeala, (însă nu în public căci rufele ar trebui să se spele deoparte, cu ocayia asta îmi cer şi scuze pentru faptul că n-am răspuns la mesajele pe care le-aţi lăsat, dar subiectul era sensibil), până atunci însă...

Am să-mi reiau vechiul obicei "de a sări în apărarea mea"

Titlul postului,de inspiraţie mercuriană, nu are nimic de a face cu regretatul conflict măgăresc,

Problema e în felul următor,

Relativ recent mi s-a adus la cunoştinţă că sunt o persoană zăpăcită, distrată, care nu este ancorată în realitate, O persoană care din lipsă de obiective clare o să se rateze profesinal...

Că tinerii de vârsta mea sunt dinamici, activi, cu un viitor surâzâtor în faţă, că eu continui să mă complac în starea mea...


Am ascultat acuzele, am înţeles punctul de vedere, am procesat, am analizat şi acum sunt gata să-mi expun pledoaria de apărare



E absurd. Adevărul e că nu cunosc pe nimeni care să deţină secretul adevărului absolut. Şi atunci? Cu ce drept vin unii oameni să-mi atragă atenţia asupra punctelor din viaţa mea în care greşesc? Nu am dreptul să fac proprile mele greşeli? Nu am dreptul să învăţ din ele? Nu înveţi să trăieşti din cărţi,

De ce ar trebui să fac lucrurile întrun anumit fel pentru a avea succes în carieră? Există cumva un tipar universal pentru succesul în carieră? Şi mai mult decât atât putem defini succesul în carieră? Nu toţi ne dorim să ne frecăm coatele prin birourile unei multinaţionale,

Eu nu vreau o carieră sufocantă, Eu vreau să-mi văd copiii crescând (nu de alta dar dacă o să facă prostii ca al lor tată o să trebuiască supravegheaţi),

Altfel spus, cred că fiecare dintre noi are propria lui scală de valori. Dar banii şi cariera nu ocupă poziţii fruntaşe în a mea. Da, eu nu vreau să trăiesc visul american...Cred că am dreptul să-mi creez propriul vis, Şi da am dreptul să-mi trăeisc propriul vis, Vis care nu are în dotare birou în zgârie nori, secretară şi carnet de membru întrun club de golf,

Şi de ce ar trebui să fiu în momentul de faţă activ pe câmpul de muncă? Veniturile mele actuale îmi sunt încă suficiente pentru nevoile mele de bază: cărţile, teatrul şi berea,

În momentul de faţă îmi doresc mai mult să-mi întind cortul pe marginea unui lac glaciar din Retezat decât să înregistrez cine ştie ce succes relativ în afaceri,

Învăţ de ani întregi să găsesc frumuseţea vieţii în lucrurile simple, de ce aş renunţa la tot ce am învăţat? De ce să îmi doresc să trăiesc visul de aur al traiului de mic burghez? Mie-mi place să mă opresc din mers să admir o floare, Să o miros,

Închei din nou fără să fi spus ceva concret, şi poate că repet dar eu

Militez pentru diversitate, Militez pentru libertatea oamenilor de a visa, Militez pentru libertatea oamenilor de-aşi trăi propriile vise

Saturday, April 5, 2008

Cealaltă faţă a monedei

Da, cred că e corect să expun şi versiunea mea cu privire la tot ce s-a întâmplat

Da, e adevărat i-am promis bani,

Da, e adevărat poate că am băut cu o "cerveza" prea mult,

Da, e adevărat, am rămas amândoi fără bani,

Da, multe dintre cele ce au fost scrise prin alte pagini blogosferice sunt adevărate,

Dar,

Cum să mă acuze de faptul că am făcut-o cu intenţie?

Doar am băut amândoi (cu sete aş putea spune) din ultima "cerveza". A văzut că portofelul meu a ajuns să fie bântuit de amintiri,

Aţi avut vreodată o migrenă? La mine se manifestă întro manieră dureroasă. Ei bine în acea dimineaţă (îmi vine şi greu să cred că totul s-a petrecut ieri) eu aveam o migrenă şi el s-a uitat la mine şi mi-a cerut banii promişi...

Eu am luat portofelul am constatat că e gol şi i-am spus şi lui...Şi el? Cum a reacţionat?...A început să ţipe la mine că i-am promis banii şi nu ştiu ce...că nu aş fi prieten...

Ei bine în clipele alea, migrena şi-a spus cuvântul...capul părea să bubuie...şi eu poate că mi-am ieşit din pepeni...

Şi el, nici nu vreau să-i zic numele, a reacţionat prin violenţă verbală...mi-a zis de origini...i-am zis şi eu de origini...mi-a bruscat chitara...şi pe fundalul unui generic "tu-ţi gura mătii" a plecat trântind uşile, deranjându-mă pe mine, colegii de apartament şi vecinii...

La început m-am preocupat de origini învârtindu-mă ca un leu furios în cuşcă...

Dar după ce m-am calmat mi-am amintit că sunt om de cuvânt şi am purces în căutarea lui...

Dar e prea orgolios şi mi-a respins obsesiv apelurile...

P.S. Propun ca toţi bloggerii să-şi expună părerea în ceea ce priveşte o problemă care devine arzătoare...Cine dintre mine şi el ar trebui să rămână măgăroi. E clar că nu mai putem împărţi acelaşi regn animal.

Friday, April 4, 2008

despre măgari



Cum ar zice un actor din "Sectorul S" tu-ţi gura mătii, evenimente nedorite s-au întâmplat, dar probabil că am să revin, Trebuie să existe soluţii

Thursday, April 3, 2008

forfun

Ca un măgăroi ce caută mereu scuze trebuie să spun şi eu că lipsa de inspiraţie m-a ţinut departe zilele acestea de tastele calculatorului,

Norocul meu a constat în vizita protocolară a celui cunoscut în blogosferă drept Puisorul alături de care am căutat să înţlegem de ce orele de închidere ale tavernelor sunt aşa cum sunt,

Dar ieri s-a întâmplat ceva ce a depăşit capacităţile mele de anticipaţie, aşa cum spunea el nu a fost vorba de violul unei femei, şi nu a fost vorba nici de poliţia în căutarea teribililor anarhişti ieşeni,

A fost vorba de un "drac" de femeie,

Până mai ieri credeam că e o amică,

Nu mai sunt sigur :-s,

Ce fel de om trebuie să fii să faci aşa ceva?

Eu în calitate de gazdă am încercatsă-l feresc pe puişor de localurile nemăgăreşti din târgul Iaşilor şi un timp mi-a şi reuşit, dar,

Femeile astea,

Personal cred că l-a prins într-un moment de înghesuială,

Altfel nu ar fi acceptat,

Să nu mai lungesc,

O teribilă promisiune le-a fost smulsă lui Zontar şi Puişorului şi eu m-am înlăturat lor, căci la un pahar de bere am ajuns să cred că pot să fac orice....M-am înşelat

Aşa că aseară 3 oameni nevinovaţi au au păşit într-un local sacru, (să-i zicem forfun?)

Atmoferă halucinantă, din boxe bubuiau vocile chinuite (chinuitoare?) ale karaokerilor, şi noi în naivitatea noastră am crezut că putem să bem câte o bere...

Copii naivi, noi n-am ştiut,

Că acolo se întâmplau lucruri groaznice,

Daaaaaaa

Nu a fost nevoie decât ca primul dintre noi să ducă berea la gură şi s-a dat involuntar semnalul de începere al sacrificiului...

Nu ştiu dacă aţi trecut vreodată prin aşa ceva...în boxe a început să răsune muzică arăbească şi zeci de fete cu şolduri onduitoare au început dansul ritual al sacrificiului...

Mă simt acum ca Martorului lui Saer, vorbesc cu liniştea supravieţuitorului şi nu pot reproduce groaza acelor clipe, nu pot descrie lupta ce s-a dat între dorinţa de a scăpa a acelor 3 nefericiţi, între impulsul lor firesc de a goli sticlele de bere şi groaza provocată de apropierea în valuri a practicanţilor acelui cult,

Fiinţe raţionale, ne-am învins limitele umane şi am fugit, am fugit

Dar, din păcate, nu suficient de repede pentru a ne cruţa ochii de ceea ce a urmat...

Un trenuleţ purtat pe şine de-o falnică manea...

Ţin să-mi cer scuze pentru partea mea de vină...

Terifiant

Tuesday, April 1, 2008

Prin Iaşi

Zilele astea în Iaşi avem o manifestare blogosferică, s-au întâlnit miclowan (din reflex era să mi pun link la blog, am o problemă) şi puişorul-cufurit ...
Şi astăzi ca şi ieri o să plătim tribut tavernelor...Şi iar simt că nu am ce să scriu pe blog. Mă tem că treptat am pierdut statutul de blogger activ, căci văd că nu mai am o frecvenţă a postării suficient de mare
Am să revin probabil la un moment dat.