Thursday, September 22, 2011

confuz

nu înțeleg de ce, în cei 7 ani pe care i-am petrecut în Iași, băiatul cu fluier și cățel, pare să nu fi îmbătrânit deloc

Tuesday, September 20, 2011

prostituțíe

Ieri am fost ipocrit. Am făcut încă un pas spre lumea reală :-<

Sunday, September 18, 2011

multilateralii

Cum să nu îi aprobi pe inginerii care regretă industria dinainte de revoluție? Căci țin minte și acum cum tatăl biologic al lui g. venea acasă, după o zi obositoare de inginereală, și povestea ce bine a dormit el în birou

Saturday, September 17, 2011

Tuesday, September 13, 2011

cafelagiul

Astăzi am fost de o stângăcie maximă. Am reușit să răspund la telefon cu mâna în care țineam cafeaua. Norocul meu că eram în cel mai deschis la culoare tricou pe care îl aveam în Iași.

hotărâre

:-?? cred că vreau să fac turul țării pe bicicletă și mă întreb dacă am timp vara viitoare :-?

Saturday, September 10, 2011

Blue Nipple Boy. - Womanman

propuneri

În 2002 a fost mare concert mare, căci Phoenix a făcut 40 de ani de la înființare. Presa muzicală entuziastă se întrecea în declarații exuberante de genul: ”40 de ani, poate doar Rolling Stones” Și pe atunci, fiind liceean (rupt în coate) fără mari posibilități de deplasare (nu că biletul în sine nu s-ar fi reflectat în bugetul meu) am zis că am să merg la cel de 50 de ani ;)), Dar, acum, cu un an înainte de eveniment mă întreb dacă mai merită să asist la concertul omagial al unui Phoenix care nu mai este Phoenix. Parcă se simte prea tare lipsa lui Baniciu, Kappl și a lui Mani.

H.B.

„…vremea, oricât de asemănătoare cu a Crăciunului, nu aducea cu Crăciunul pentru că vântul de martie nu era vânt de decembrie şi soarele de martie nu era soare de decembrie şi omul din martie nu mai era omul din decembrie.”

Friday, September 9, 2011

despre recomandări (ciornă)

De ce avem mereu tendința să credem că suntem în măsură să le recomandăm altora ce anume să citească, să asculte, să privească, să gândească? De ce, când ne referim la aceste acțiuni, nu extrapolăm ceea ce atât de bine nota Sabato, la vârsta senectuții, în Înainte de tăcere ”Citiți ceea ce vă pasionează, va fi singurul lucru care vă va ajuta să vă suportați existența.” Cât e de diferită este ideea regretatului argentinian față de obsesia lecturilor obligatorii. Cât de tare ne-am fixat pe ideea că există scrieri care sunt esențiale pentru formarea noastră. Și cât de ușor ne lăsăm amăgiți de convingerile celor care realizează programele de studiu. Cu câtă superioritate ne uităm la cei care nu l-au devorat din scoarță în scoarță pe Dostoievski (miclowan se simte cu musca pe căciulă?) De ce să aplicăm tuturor aceleași standarde procustiene? Noi, cei din cetate, credem în libertate. Credem în capacitatea copiilor de a alege singuri între 2, 3, 4 cărți (copiii care citesc cărți :-s) și de a le abandona pe cele care nu le plac. De ce să fie forțați să citească istorii cu care nu au cum să rezoneze?

Wednesday, September 7, 2011

byron - Mierea

Ce tare interpretarea Sfinxului

telefonie

nu știu cum e la alții, dar, la mine, când trebuie să rezolv cea mai nesemnificativă problemă la vre-un ghișeu de firmă cu patronat hexagonal, apar fiori reci și calzi. și vreo 3 zile nu mai sunt om. / așa a fost și cu banca la care aveau conturi cei mai tari sportivi români, de care cu greu am scăpat, dar nu regret pentru că, vorba aia, nu aveam prieteni în rețea. / așa a fost de fiecare dată și cu operatorul ăla de telefonie mobilă al cărui nume aduce a portocală, Sătul (din nou) să fiu abonat în familia respectivului operator am solicitat (naiv?) să mi se treacă numărul pe pre-pay, dar, stupoare, în luna lui mai a anului curent, a fost mare inaugurare de platformă pre-pay și numerele și-au pierdut capacitatea de a migra. / angajatul politicos și mai puțin insistent decât de obicei, mi-a prezentat cele două variante, un abonament cu valoare mai mică, sau închiderea și pierdera numărului. / degeaba am zis eu că nu aș prea vrea, că mă știam cu respectivul (număr?) din liceu, totul a rămas în aer. / așa că am scris la Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului (nu era mai ușor când se chema OPC?), și încă nu mi revin, a funcționat ;)) am fost sunat de cineva de la ei (pentru prima dată în aproape 8 ani în care nu am fost apelat cu număr ascuns), și au forțat platformele pentru mine.

Saturday, September 3, 2011

M.S.

Din nefericire. în ciuda înfăţişării mele care uneori mai este juvenilă, devin bătrîn, bătrîn.

JLB

Faptele grave se petrec în afara timpului, fie din pricină că trecutul imediat parcă se rupe de viitor, fie din pricină că părțile alcătuitoare nu par să se înlănțuiască firesc.

M.B.

”În ochii șarpelui se putea citi că avea să fugă și asta cît se poate de repede.”

Destinații

Unde ajung petițiile on-line? P.S. Vreau și eu petiția mea și nu știu cum să o formulez și nici cum să încep. Problema mea este următoarea... Nu înțeleg de ce la fiecare operă literară achiziționată vărs 2% în conturile Uniunii Scriitorilor Români :-s De ce ar trebui să beneficieze o instituție și componenții ei de pe urma muncii unor autori care nu au nicio legătură cu ea. De ce când cumpăr o capodoperă a lui Grass sau a lui Sabato trimit o parte din bani în conturile unei instituții care nu a reușit să-și păstreze cea mai curată imagine. Măcar dacă autorii ar fi de acord cu finanțarea acestei instituții. Să se aplice impozitul pe toate cărțile autorilor care cred în tinerele speranțe românești. Eu unul nu prea sunt dispus să investesc în indivizi care au toate șansele să rămână anonimi.