Caragiale nota, undeva, (posibil în "Cănuţă, om sucit" dacă a scris aşa ceva) că fiecare om e turnat după calapod deosebit,
Parafrazând aş putea să mă conving că şi bloggerii sunt diferiţi,
Un profesor îmi atrăgea, cândva, atenţia la un pahar/o sticlă de bere că "pasiunile nu mor niciodată" ele doar îşi pierd din forţă, din intensitate pentru a reveni mai apoi,
Dar pentru mine senazţia că vechile pasiuni nu o să mai fie niciodată "noi" e prea apăsătoare,
De căteva luni notez, din fugă, unele idei, unele impresii, pe această pagină. Aştept, poate, să mi reînvie vechea pasiune
Încerc să l regăsesc pe cel care era nerăbdător să-şi noteze părerile extremiste specifice întâilor trăiri ale maturităţii,
Încerc să caut motivaţia expunerii impresiilor despre X sau Y carte dar...?continui? că fiu un cititor egosit,
Şi deşi aş putea să recomand călduros ultimul roman de Heinrich Boll pe care l+am citit (e ăla cu omul cu nasul roşu) refuz să i fac o recenzie adolescentină,
şi tot căutând un rost al blogului aş putea să mă bat cu pumnii în piept, să mă victimizez, să mă plâng de toate cele...de stat, de societate, de biserici, dar cu sau fără voia mea aparţin de ele şi indirect n-aş face decât să mă plâng de mine...şi nu ştiu dacă am dreptul să acuz
Aiurea ar fi să mă plâng şi de condiţiile deosebit de grele de viaţă din ţară, eu cel fără de servici şi fără carte de muncă, eu cel care mai mult iau de la stat decât dau,
Aştept ziua în care pasiunea, asemeni clişeului înaripat, va reveni motivându-mă să salvez Terra şi întreaga umanitate prin refulări virtuale,
Am să continui să mâzgâlesc sporadic, pe aici, deşi simt că mă îndepărtez tot mai mult de ceea ce ?ar trebui să fie? un blogger
No comments:
Post a Comment