Sunday, February 24, 2008

Despre egoismul lecturii sau de ce cititul nu e un act atruist

În aceiaşi manieră subiectivă ce-mi este caracteristică de la actul de adopţie blogosferică continui astăzi să perorez despre egoism.

Cum am promis cititoriloir acestui blog (ar fi trebuit să o fac acum vreo 2-3 zile) abordez astăzi problema egoismului implicat de către lectură.

De ce este cititul o acţiune egoistă?

Un răspuns, al meu, nu neapărat cel mai bun, se poate construi folosind mai multe perspective ale acţiunii "de a citi"

Dacă am privi totul din perspectiva resurselor implicate am putea observa că...

Cititul implică resurse intelectuale, fizice, de timp, etc

Lectura acaparează intelectul, cititul implică o relativă imobilitate fizică,

Timpul este una dintre cele mai capricioase resurse umane...Cititul implică mult timp, mai mult decât atât, cititul implică folosirea timpului la maxim

Nu ştiu dacă am să reuşesc să clarific ceea ce trece acum prin puţina-mi materie cenuşie, dar oamenii obişnuiţi când citesc nu pot să desfăşoare în paralel şi o altă acţiune umană solicitantă (pot desfăşura acţiuni mecanice cel mult. Am putea împărţi acţiunile umane în mecanice şi acţiuni care solicită concentrarea individului. Cititul mecanic nu prezintă interes, căci e o acţiune superficială făcută cu sacrificul pătrunderii înţelesurilor textului).

Mă gândesc la alte acţiuni

-când priveşti un film ai timp să vorbeşti cu cel de lângă, citeşti fraze întregi pentru a recrea o imagine, filmul ţi-o oferă de-a gata

-când asculţi muzică poţi să şi dansezi, când dansezi poţi să încânţi privirea cuiva (nu e cazul meu desigur), un cititor imobil poate irita

-când desfăşori o activitate muncitorească poţi să te gândeşti la altceva, şi chiar dacă vrei sau nu beneficiile muncii tale sunt resimţite de semenii tăi,

nu ştiu...citiul te fură, şi

Când citeşti renunţi la toţi cei din viaţa de zi cu zi, la prieteni, rude, cunoscuţi şi preocupat doar de tine îţi faci intrarea în universul creat de autor, muzica rămâne undeva pe fundal, dar nu o mai auzi, camera dispare din jur

Nu ştiu, mă tem că nu reuşesc să-mi exprim ideile azi

Din altă perspectivă, aş putea afirma că ceea ce obţinem din citit ne rămâne nouă. Ca în nici o altă acţiune umană cititul se face în beneficiul individului. E adevărat că poţi împărtăşi o parte din informaţiile acumulate, dar cât de puţin probabil e ca într-un rezumat sau recenzie să apară adevăratele senzaţii, gânduri ce au survenit pe măsura parcurgerii cărţii,

Tânăr şcolar fiind, refuzam să adaug în caietul de lectură alte opere în afara celor din bibliografia suplimentară.

Dacă ne gândim la locurile publice pentru diferite acţiuni umane...observăm că pentru citit există bibliotecile cu sălile lor de lectură...încercarea de a desfăşura o altă actzivitate într-o sală de lectură este imediat înfierată de privirile celor care în cel mai egosit mod cu putinţă vor să se izoleze în cărţile lor

P.S. jalnic, ştiu, poate că ar trebui să mă întorc la subiecte de interes cetăţenesc

8 comments:

alecs said...

nu e jalnic deloc, a mers chiar bine. dupa parerea mea.
se pare ca oricat as incerca sa citesc alte genuri, si oricat mi-ar placea alte carti, vi ramane un vesnic devorator de literatura s.f. azi sunt egoist, citesc un asimov pe care nu-l stiam. si refuz sa mai fac altceva pana la finalizarea contopirii.

moldovan said...

de ce sunt asa de multe cuvinte

moldovan said...

?

cav3ndish said...

cititul imi pare cel mai nevinovat/inocent/pasnic gest de egoism.ar fi ceva daca inainte sa faci ceva cu adevarat egoist..sa ai posibilitatea sa alegi intre a infaptui acel act de egosim si a citi.ar fi si mai ceva sa alegi sa citesti :)

Lyna said...

:-? chiar ca egoist .. uite ca nu m-am gandit vreodata la egoismul de a citi :-? ... nice one

teacup said...

Si, in spiritul liberal/liberatrian care te caracterizeaza, TREBUIE sa conchizi ca si egoismul asta este o vritute:) Pentru ca se revarsa fara voia ta asupra semenilor tai. Nu prin recenzii, nu prin comunicarea directa a cunostintelor acumulate, ci indirect, prin felul in care te formeaza, prin setul de valori morale si de trasaturi specifice pe care ti-l fixeaza si conform carora vei actiona inconstient, atingind astfel, in multe feluri bune, viata celor care te inconjoara...

Simona said...

nu e deloc jalnic. e chiar ok. cititul chiar e o actiune egoista sa ii spunem asa. de acolo am capatat eu capacitatea mea de a fugii de lume, de a ma duce intr-o lume a mea....mi se reproseaza mereu lucrul asta...k am lumea mea. nu inteleg complet ce inseamna asta,dar cred ca de la citit mi se trage. de-aia imi place sa citesc. uit de tot ce e in jurul meu si ma abandonez in lumea altora:D

Tomata cu scufita said...

Pana acum nu m-am gandit la aspectul asta, dar citind postul tau, iti dau dreptate. Cand te scufunzi in carte dispare totul si te transpui in lumea aia care nu exista decat in imaginatia ta. E ca un fel de transa, nu stiu, zic si eu... Hm... m-ai pus pe ganduri.