"Delicatul" gentilom

Aş fi probabil ipocrit să nu recunosc că am şi eu ca mulţi alţi oameni un bar preferat,

Sau cel puţin aveam până mai ieri,

Poate că preferam C.P. pe timp de iarnă pentru muzică, atmosferă,

Şi poate că vara îşi spunea cuvântul răcoarea beciului ce sfida multitudinea de mese goale,

Şi poate că mi plăceau preţurile acceptabile,

Şi poate că mă înţelegeam bine cu barmanii,

Şi poate că oamenii păreau să fie altfel,


Şi acum trec peste preţurile ce, mai nou, par să concureze localurile de fitze,


Şi poate că pot să trec peste invazia suferită de playlist în urma asaltului comercialelor piese pop rock


Dar,


Ce am văzut aseară,


Mă obligă să reevaluez situaţia,


Căutând ca orice parazit un cotlon răcoros în care să citesc şi eu unul din romanele parabolă ale lui Saramago am ales C.P.,

Şi timp de zeci de minute, am făcut ce trebuia să fac,

Am citit,

Am citit alături de o bere lălâie,

Dar,

Lectura mergea,

Mănăstirea se înălţa,

Până când,

De la masa mea din fundul sălii, deranjat de nişte zgomote nefireşti, Mi-am ridicat ocuşorii şi ce mi-a fost dat să văd,

Un gentilom,

O da,

Zdrahonul de la cea mai din faţă masă a localului,

Sau,

De la cealaltă masă habitată,

Zdrahonul se lupta cu demonii săi,

Admirabil cum a prins periculosul duşman (d-şoară cu 30-40 de centimetri mai scundă) şi,

Adunându-şi puterile ş-a zmucit din "rădăcini" l-a înalţat la ceriu şi l-a trântit la pământ,

Voiniceşte i-a aplicat apoi un picior necesar reducerii la tăcere,

Şi aplecându se şi-a probat şi forţa pumnilor,

Dar ca un perfect gentilom i-a permis să fugă cu coada ntre picioare ("marş afară!!!")


Regret

Că suprpins fiind nu am fugit acolo să mi iau cavalereasca bătaie salvatoare de onoare,

Că barmaniţa a continuat să socializeze cu delicatul,

Că proasta mi creştere mă opreşte să mai calc pe acolo,


Şi nu regret,

Că-n cercul meu de prieteni nu am văzut aşa ceva,