Thursday, May 8, 2008

O captain! my Captain!

Titlul postului l-am aşezat undeva într-o laterală a paginii de blog acum câteva săptămâni,

Unii dintre voi îl ştiţi din filmul de referinţă a lui R. Williams "Dead Poets Society"
Alţii il ştiţi direct de la sursă, din poezia lui Whitman, scrisă în amintirea lui Abraham L.,

Mărturisesc, am aşezat sintagma pe pagina de blog gândindu-mă la film, la exemplul didactic al personajului interpretat de R.W.,

Superb personaj, superb şi idilic profesor, profesor care reuşeşte să-i mobilizeze pe elevii săi, şi mai mult decât atât reuşeşte să-i facă să creadă în literatură

Să zic că aş vrea şi eu un asemenea profesor?

Neah,

Nu are rost să fiu lacriomogen acum...sunt conştient de faptul că acel idilic domn Trandafir nu există,

Sunt de asemenea conştient de faptul că prea puţini profesori acceptă vechiul proverb chinezesc (citez cu maximă aproximaţie) "profesorul care nu este depăşit de elevul său s-a ratat", dar,

Totuşi,

Tăcerea te face complice, şi eu...eu m-am săturat să tac,

Aşa că am să spun şi eu despre profesori,

Profesorii de la mktg din cea mai veche universitate,

Să vedem,

Ce am de repoşat?

Modul de evaluare? Da

Task-urile impuse? Da

Atitudinea? Da

Nejustificata superioritate? Da

Pretenţiile vizavi de studenţi? Da

Are rost să mă plâng de faptul că ei înţeleg altfel competitivitatea? Că viziunea lor despre piaţa reală e fantastică, ireală, utopică, desprinsă din cărţi de calitate îndoielnică...

Are rost să dezaprob atitudinea celor care le fac pe studente să iasă cu ochii în lacrimi din cabinete?

Mă tem că trăiesc într-o lume diferită de a lor,

Şi nu ştiu dacă lumea lor e mai reală decât a mea, dar...

Ies din scenă zicând doar

"O captain! my Captain!"

10 comments:

Simona said...

meseria de profesor cere multe pe care multi nu le au!
nu ii mai bag in seama pe aceia care fara drept se numesc profi.

Lyna said...

nice writing :-? i-auzi un profesor care n-a fost depasit de elevul sau s-a ratat :-? ... n-ar fi rau sa scriu asta pe tabla :))

puisorul cufurit said...

Sa lasam meseria de profesor. Ce ma doare pe mine acum e ca bei de stingi si la un moment dat o sa faci ca si cu zaharul. :)) Ce crezi, ca n-am spionii mei? Si sa nu te gandesti la zeita castitatii, ca aia si pe mine ma urmareste. Mai are putin si-mi apare si-n vis.

Anonymous said...

abia dupa ce am rasfoit saramago am inteles felul in care scrii. adica azi :) voi continua sa citesc despre acele discontinuitati. cat despre post-ul in cauza, mi se pare complet prin sine, deci de necomentat.

alex said...

sa treci pe la noi, ti-am pregatit o surpriza :)

puisorul cufurit said...

Cand vine, il monopolizez eu, Alecs. Asa ca poti sa-mi faci mie surpriza. :))))

Anonymous said...

Frumos film si frumos personaj. PAcat ca in ziua de azi nu mai exista asa ceva. SI pacat ca multi isi fac munca numai sa fie facuta. Partea buna? Acusa scapi.

moldovan, student la FSS said...

era cam ghei personaju lu williams
moldovan

Anonymous said...

eu zic sa nu ne mai uitam ca pisica la carpeta la timpul care se scurge inceeeeeeeeeeeeeet pana ce absolvim, sa nu ne mai plimbam cu degetelele ca gainusele pe tastatura tocindu-ne unghiile si creierii la proiecte...si nu ne mai minunam precum curca la stele la ce zic unii mai padureni ca noi:)

s-auzim de-o bere in presei. cheers.

puisorul cufurit said...

Bai, ma sperii. Pe unde umblii? Simt ca nu mai am control asupra ta.