Lucrurile au urmat o succesiune normală. În seara zilei de 23.03.2007 am ieşit din corpul B al UAIC, după încă o zi solicitantă de şcoală, şi am intrat în contact cu frontul de aer rece care mi s-a părut exagerat pentru tricoul si geaca care se aflau asupra mea.
Pus în situaţia de a-mi pierde controlul asupra sistemului meu motric am decis să mă deplasez cu o viteză peste medie la domiciliul meu de atunci (şi de acum).
Cum ziceam, am luat-o în viteză spre domiciliu pe cea mai scurtă rută posibilă.
Deci am luat-o în viteză pe lângă CNCN şi apoi pe Şoseaua Păcurari. Pentru a putea recrea momentul ţin să specific că traficul era infernal, că ploua (cu stropi mari, reci şi uzi), şi că era frig.
Mergând în viteză pe Şoseaua Păcurari şi nereuşind să-mi aud gîndurile în zgomotele generate de traficul infernal am ajuns în dreptul localului "La Belle Epoque" unde am decis să o iau spre dreapta. (nu de alta dar trebuia să o iau spre "casă"
)Mă trec şi acum fiori când mă gândesc cum am făcut un pas şi....şi am văzut în faţă albastru...albastru de Mozar...albastru în mişcare. Inima mi-a stat în loc, apoi cu reflexe demne de o felină am reuşit să mă arunc în spate. (cred ca efectele Matrix sunt minciună pe lângă ce am făcut eu)
Am scăpat viu, am avut noroc că n-am apucat să fac 2 paşi înainte ca Silenţiosul (raportat la restul vacarmului) Mozar să treacă prin faţa mea.
1 comment:
eu am sarit ca un iepurash ca sa nu ma calce o amsina pe verde in mijlocul trecerii de pietoni ;;) .. si pot sa amrturisesc am salvat si o viata ;;) tot ca un iepure .
Post a Comment