[...]
Ajungi în spatele Intercontinentalului şi întri în contact cu „maşina bine unsă americană”...pe naiba...sintagma e greşită...se referă la altă ţară...aici organizarea e mioritică...te simţi ca acasă...
Ai ajuns prea repede...mai ai o oră şi jumate până să intri în prima coadă...eşti plictisit...în jur toţi sunt foarte stresaţi...caşti...norocul tău... un prieten...nici nu l-ai anunţat că vii în Bucureşti...treceţi amândoi peste asta...şi îi propui să mergeţi la un suc în Lăptărie...se deschide la 14:00...o luaţi pe Magheru...totul e închis...ironic...vă opriţi la un fast-food...Mc’Donalds…mâncaţi…vorbiţi…la 9 ar trebui să fie la servici…
Vă întoarceţi în faţă la ambasadă…în coadă sunt déjà cei programaţi pentru ora 9…te înghesui şi tu…”lăsaţi culoar de trecre”…sunteţi împinşi spre gard…eşti prins între trupuri transpirate…o fată te împunge cu sânii ei…ţie rău…o da e “The American Dream”…
Se strigă…o serie… încă o serie…în sfârşit te strigă…şi poţi să…să stai la coadă…superb…a doua coadă exterioară…te ţii de sfoară şi urmezi şirul şerpuit…ajungi şi tu…intri…te dezbracă…de curea…îţi iau telefonul…oricum nu are baterie…şi…stai iar la coadă…predai actele…afli că erai programat la 9:30 (mulţumesc d-le N) dar nu mai contează e 10:20...intri într-o sală…de aşteptare normal…sunt scaune şi un TV…te aşezi…Mythbusters… plictisit…alt paznic…te cheamă cu tot rândul tău…şi simţi că l-ai apucat pe Dumnezeu de un picior… sala finală…şi…şi te aşezi pe alte scaune…te cheamă…îţi iau amprentele…te lasă rece...oh, da…acum te poţi aşeza la ultima coadă…din nou o sfoară…te călăuzeşte…spre ghişee…number 6…”În ce an...are you la faculty?...Poftim?”…şi ai cartonaşul…e verde…
Ieşi plictisit afară…se aud unele voci…”a luat viza şi nu e fericit”…degeaba…nu poţi să te bucuri la comandă…şi o carieră în industria fast-food nu e tocmai visul tău…
No comments:
Post a Comment