Gata...Nu mai merge aşa. Mă întorc cu trupul şi sufletul în mediul blogosferic. Pur şi simplu vreau să redevin ceea ce presa numeşte blogger activ.
Salut pe această cale revenirea lui Angie în blogosferă şi încep prin a-i răspunde la întrebare.
Angie mi-a propus să răspund la o întrebare interesantă. Ce anume fac să ies dintr-o drepresie?
Da, întrebarea e bună căci moştenitor prematur al unei firi depresive am câteva experienţe în domeniu...astfel aş putea zice că
Depresiile sunt stări care nu au neapărat un motiv pe care îl conştientizăm. Depresiile nu au o frecvenţă care să urmeze un anumit algoritm...
Câteva zeci de procente din totalul populaţiei suferă de această boală, Motivele sunt diverse stresul, neîmplinirea,...şi da genetice
Tratamentele propuse de mulţi medici constau în doparea cu antidepresive şi dap electroşocuri (aş aduce aminte de celebrul caz al lui Hemingway, care după ultimul său tratament cu eletroşucuri ar fi zis următoarele "Tratamentul a fost un succes. Pacientul a fost pierdut." şi apoi s-ar fi sinucis)
Şi totuşi să trec peste prostiile astea, Cum anume mă tratez eu împotriva depresiei?
Ce aş putea răspunde? Depinde. Depinde mult de gravitatea depresiei. Depinde de cauzele depresiei. Depinde de dorinţa ta de a ieşi din depresie, căci da uneori suntem mulţumiti de propria noastră "mizerie" şi preferăm să ne complacem în ea, Şi preferăm să evităm să ne rezolvăm problemele,
Ce fac totuşi să ies dintr-o stare de depresie? Hmm sunt mai multe lucruri care te pot (sau doar mă pot) ajuta să faci asta...e vorba în defenitiv de o acţiune în forţă...plecarea într-o excursie, socializarea până la ore târzi (Observaţie...Alcoolul nu este o soluţie pentru rezolvarea depresiilor ci socializarea ce-l acompaniază)
Ar mai fi multe de spus, dar nu mă simt astăzi în stare să-mi structurez ideile...
3 comments:
Mersi de raspuns, miclowane, intre timp am aflat pe propria piele ca de depresie ma salveaza si VIATA, care nu stie cum sa ma mai poarte pe valuri... Ba e lina marea, ba e furtuna, ba e numa cald si bine intre valuri mici numai cat sa ma stropeasca sa nu ma topesc.
Si miclowane, multe sunt genetice. Da' cele mai multe e bine sa fie ascunse generatiilor ce urmeaza, apar mai usor daca psihicul stie ca bunicu a avut ceva. :P
Eu plec la soare. Smile and write about it !! :)
Pai, bine ai revenit atunci. :)
Pentru persoanele care sufera de asa ceva, procesul de vindecare e lung cit viata si, probabil (dar nu e bine sa te gindesti la asta) fara rezultate definitive:(... Dar e bine sa te incapatinezi ca un catir, in fiecare zi, sa o iei de la capat cu obstinatie, sa te judeci, analizezi, sa ai grija de tine, sa incerci sa iti pui un rinjet pe fata si sa il fortezi sa isi faca loc in tine si tot asa, zi dupa zi, fara sa te descurajezi. E foarte dificil... Uneori insa, efortul asta te poate transforma intr-o persoana mai buna... In sensul ca macar ceilalti te vad ca o persoana mai buna si, in caz ca te apuca crizele de subestimare, poti sa incerci sa te vezi prin ochii lor (de obicei, ceea ce vezi e frumos).
Post a Comment