Tuesday, January 1, 2008

Constatări tardive

Unul din primele lucruri pe care le-am constatat în acest an (probabil cu foarte multă întârziere) a fost că una din artistele mele favorite a scos cel de-al treilea album, şi din melodiile pe care le-am ascultat până acum pare ok. De abia în momente din astea îmi dau seama cât de rupt de lume sunt eu în acel oraş cultural de pe malul Bahluiului.(E vorba de Katie Melua cu albumul Pictures, mi se pare interesantă abordarea din cover-ul "In my secret life")

Tot zilele acestea am constatat că în ultimul an am ajuns un plângăcios cronic, capabil să se se lamenteze în orice moment din zi sau noapte. Hotărât să mă îndrept am luat decizia să renunţ, pe cât posibil, la aste proaste obiceiuri.

Plecând de la paragraful precedent ţin să specific că cele ce urmează nu sunt lametări, ci doar constatări.

Astfel seara trecută, în timpul unei întâlniri a bloggerilor rădăuţeni mi-am dat seama că...mi-am dat seama că îmbătrânesc. (am să revin la asta)

Cred că prima oară mi-am dat seama că îmbătrânesc prin anul 2. Atunci, flăcău încă tânăr, invitat la un majorat, am acceptat entuzisamat, dar pentru mine era deja prea târziu...în trei ani lumea se schimbase deja prea mult, iar eu am simţit că nu am ce căuta acolo. (desigur e posibil să mă fi schimbat şi eu).

Apoi problema s-a acutizat când mi-am dat seama că prefer oricând o cafenea dubioasă, în care îmi pot auzi interlocutorul, unui club...

Aseară, l-am atras pe Andrei (sau m-a atras el pe mine, asta le rămâne cronicarilor să stabilească) într-o discuţie de 5-6 ore. Nu mă îngrijorează faptul că discuţia a durat atât cât mă îngrijorează faptul că am vorbit fără să avem un subiect concret, că argumentele fiecăruia au fost atât de puternice încât am rămas amândoi cu opiniile pe care le aveam deja, că prin modul în care ne-am comportat ne-am distanţat şi mai mult de tineretul neconformist din urbe...Ciudat este că nu îi invidiam pe tinerii mult mai voluptuoşi din jurul nostru...

P.S. Desigur faptul că am reuşit să evităm subiecte de genul fotbal şi politică îmi dă speranţe

4 comments:

paulaionescu said...

"Apoi problema s-a acutizat când mi-am dat seama că prefer oricând o cafenea dubioasă, în care îmi pot auzi interlocutorul, unui club..."
Eu de cand ma stiu prefer asta (bine, nu trebuie sa fie neaparat dubioasa), deci nu cred ca tine neaparat de varsta. :)

YukiAme said...

welcome to maturity :D
glumesc;in curand o sa vezi ca poti sa te si distrezi si sa discuti, n-are legatura cu varsta sau locul, ci cu starea si compania :)

Lyna said...

ooh :)) fara fotbal si fara politica ... viitoru' suna bine ... si mie imi plac cafenelele si-s inca under age :)) .. cred ca tine de chefu' fiecaruia .

Simona said...

:) hey! si eu prefer de multe ori o cafenea unui club...asta nu inseamna k sunt batrana. asta e semn de maturitare. si clubul e bun knd nu vreau sa aud pe nimeni! nici macar pe mine:)

P.s.-cat imi plac discutiile astea lungi in care nu se vorbeste de politica!:x ove them!