Saturday, March 1, 2008

Primăvara, amintiri

da, şi zilele calde din urmă au adus cu ele, unora, o stare de fericire ciudată, şi nu ştiu de ce

poate pentru că au fost primele zile însorite de după iarnă, sau

când eram mic stăteam într-un bloc şi în zilele astea, care erau mai îndepărtate, iarna era mai lungă, în zilele astea brusc se umplea spaţiul din faţa blocului, responsabilii ieşeau şi făceau straturile din faţă,

în fine,

atmosfera era ca de cartier muncitoresc, şi totuşi

atunci, în zilele acelea lumea începea iar să râdă, mult, să râdă din suflet,

şi mugurii de fluier,

şi azi în atmosfera mohorâtă din cameră mi-am amintit, de mine copil,

la grădiniţă pe vremea aceea părinţii trebuiau să îmbogăţească fondul de jucării,

şi, bunicul meu, om mai îndemânatec decât nepotul său, a făcut un căluţ de lemn, un căluţ pe care "te puteai da"

şi eu ca un mic burghez, credeam că am mai multe drepturi decât ceilalţi, la căluţ, dar eram cel mai tânăr de la grupa mare şi cuvântul meu,

nu făcea nimic pe atunci,

şi poate că nu face nici acum, dar acum nu mai contează, căluţul nu mai este



After a day edit
Am aflat detalii şocante despre căluţ, a fost utilizat de două generaţii ale familiei, şi acapararea lui de către grădiniţă a fost o încercare a securităţii de a-mi destabiliza familia,

Şi primăvara e aşa [...] din cauza guguştiucilor, mereu mi-a plăcut să-i ascult, m-am hotărât să mă îndrăgostesc

7 comments:

Lyna said...

eh consoleaza-te ca acel calutz de jucarie ii ducea pe toti ... dar numai la tine se gandea :> ... primavara oarecum aduce o stare de bucurie , cred ca undeva in subconstient se declanseaza un mecanism complicat si dubios care produce zambete involuntare ;;)

moldovan, student la FSS said...

nu-mi amintesc de calut, sigur n-ai visat? sau daca e adevarat, se dovedeste inca o data ca esti ala mai batran, eu eram prea mic. lyna, era de lemn, nu gandea, nu se gandea. miclowan, in fata blocului nu au fost niciodata straturi, doar niste flori plus 4 sau 5 pini jigariti si o gaura de canal. sigue a facut calutul? poate numai l-a reparat, asta daca a existat vreodata, la varsta ta n-ar fi de mirare sa fi uitati

Anonymous said...

adevarul e ca calutul a existat!
mai multe generatii chiar...numai ca se tragea din cealalta ramura a fam(din oraselul cu multa padure)

puisorul cufurit said...

Moldovan, esti rau, ucizi vise si amintiri. Si eu ma dadeam pe-un calut de ala, cand mergeam cu mama in fiecare saptamana la consultatii la spital cand eram mic. Ca eram mic, aveam platfus si eram si stramb. Calutul era consolarea mea. Ce vremuri...

puisorul cufurit said...

P.S.: "Unora" sunt doar eu sau mai sunt si altii? :P OOO

puisorul cufurit said...

P.S.: "Unora" sunt doar eu sau mai sunt si altii? :P OOO

moldovan, student la FSS said...

un calut de lemn nu poate fi mai mult decat un calut de lemn