In memoriam (poveste de demult)

Simt nevoia să profit de lipsa de subiecte şi de lipsa de cititori din zilele acestea pentru a scrie un post în memoria regretatului meu câine.
Şi cum aş putea să-i evoc mai bine memoria dacă nu printr-o poveste în care sunt surprinse faptele lui de vitejie.
Astfel, acum 3 ani şi jumătate, undeva târziu în noapte, am auzit zgomote suspecte la poarta casei.
Instinctiv m-am uitat pe fereastră, şi în negura nopţii am identificat silueta unui bărbat deformată de greutatea unui sac de plastic...Băet naiv de la ţară, nu am dat importanţă acestui suflet rătăcit căci mi s-a părut a fi doar devotat muncii.
Viaţa mi-a dat însă o prea dură lecţie, căci chiar a doua zi am aflat de la bunica mea că hoţii ne călcaseră (misteriosul sac de plastic?) şi ne răpiseră din gospodărie toate înaripatele...
Interesant este că nu s-au auzit lătratele câinelui de pază...care de altfel dimineaţa a fost de negăsit...
Misterul a fost elucidat o dată cu apariţia mascaţilor (intervenţie rapidă?) când câinele a fost găsit, prizonier, după un gard de 2 metri înălţime (gata însă să sfâşâie infractorii)

P.S. Gardul îmi separă gospodăria de a vecinului, şi gurile răuvoitoare susţin că patrupedul meu ar fi fost aruncat acolo de hoţi. Greu de crezut însă că ar fi putut pune mâna pe el fără să fie sfârtecaţi.
Singura pistă care mi se pare eligibilă este că a existat un prim hoţ momeală, după care Rex a sărit gardul...şi din cauză că ograda vecină e în pantă nu a putut sări înapoi