Sunday, October 7, 2007

Dădui delete

Întors târziu din peregrinările mele nocturne l-am aprins pe Tache, dar acesta ca de obicei şi-a dat drumul greu. (suspectez necesitatea unui upgrade capital)
Puţin iritat de greutatea cu care o ia din loc am hotărât să-l curăţ...aşa că am început să şterg cu furie tot ce mi se părea inutil.
Întâi au dispărut o seamă de programe, apoi filme şi în final documente.
Mi-a atras atenţia între documente unul cu nume extrem de lung, un document de care uitasem, un document plin de fustrări.
L-am deschis şi mi-am reamintit de zecile de pagini scrise demult cu inima frântă. Am încercat să-mi amintesc şi de ceea ce am simţit pentru ea...dar ea îmi e acum mai mult decât indiferentă.
Din primele rânduri mi-am dat seama că textul e acum străin de mine aşa că am făcut ce era etic...am dat delete.

3 comments:

Anonymous said...

esecul nu exista decat daca il pui intr-un context ce are o data limita. cat timp data nu exista, se cheama esecul e doar o lectie din care se invata. n-am zis-o eu, ca nu-s asa destept, citez si eu pe altii. apropo... buna si blonda.. buna... Ovidiu

Lyna said...

asa ar trebui sa fie si in viata .. ushor sa dai delete ..

Anonymous said...

Maaaa, de ce??? Eu am jurnale de mic, si e mai mare placerea sa citesc din cand in cand cuvintele unui copil indragostit, capabil sa mearga kilometri pana nu stiu unde, in zona unde credea ca locuieste EA, doar-doar o intalni-o pe drum... :))