Sunday, August 26, 2007

Insatisfacție

Mărturisesc acum deschis că ultimile două luni de muncă sunt și primele din viața mea în care am depus un efort fizic susținut și remunerat financiar.
Deși mai am încă trei săptămâni îmi permit să trag câteva concluzii, ușor premature, în ceea ce privește raportul dintre mine și muncă:
1. munca mă obosește;
2. orarul cu frecvență săptămânală este inuman;
3. munca este obositoare și când parcurgi 30 de minute cu bicicleta și când urci cu liftul de la etajul 8 la 9;
4. nu mă împac cu poziția de subordonat;
5. după un timp îmi pierd orice interes și încep să fac totul cu indiferență;
6. munca nu-mi aduce satisfacții materiale;
7. munca nu-mi aduce satisfacții intelectuale;
8. un efect pervers al muncii se reflectă în febre musculare;
9. expresia celebră ”noi ne facem că muncim...” e valabilă și aici în fieful capitalismului;
10. se pare că nu sunt un muncitor model (despre asta în alt blog);
11. după un timp am tendința să persiflez...distrugând armonia echipei de lucru;
12. ca și multe alte lucruri munca a sfârșit prin a mă plictisi;
13. după ce învăț pașii ce trebuie urmați și totul intră în rutină îmi pierd puterea de concentrare:
14. etc.

1 comment:

Lyna said...

:)) cred ca majoritatea facem asa .. inca n-am inceput sa .. muncesc .. but there is time i'm only 16 .. asa .. un exemplu ar fi meditatiile la franceza de anu' asta la inceput eram nerabdatoare alea alea .. pe urma .. cine se mai atingea de caiet ? .. cine citea lectiile de acum 2 saptamni exact cu 5 minute inainte sa ajunga la meditatoare .. i did :d ...